CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Decizia privind marcarea unei zile internaționale a femeilor judecător a fost luată la 28 aprilie 2021, prin Rezoluție ONU.
„Prin Rezoluția A/Res/75/274 adoptată în 2021 de către AG a ONU, data de 10 martie a fost declarată Ziua Internațională a Judecătoarelor.
Scopul acestei zile este de a celebra femeile judecător și a inspira fetele și tinerele să se orienteze spre profesia de judecător, un domeniu rezervat în mod tradițional, de-a lungul timpului, mai mult bărbaților.
La nivel mondial există Organizația Internațională a Judecătoarelor (IAWJ), înființată în urmă cu peste 30 de ani, cu scopul de a crește numărul femeilor în justiție și a promova în toată lumea justiția egală pentru fete și femei.
În România, Legea nr. 303/2004 stabilește statutul judecătorilor, fără a face vreo distincție de gen între bărbați și femei. De altfel, statistic, la nivelul anului 2020, în justiție existau 73% femei şi 27% bărbaţi.
În anul 1945 a fost numită prima generaţie de femei judecător din România. Acestea au fost Yolanda Eminescu, Sanda Rosetti şi Steliana Popescu, numite judecător prin Decretul regal din data de 17 februarie 1945.
Yolanda Eminescu era considerată cel mai mare specialist în dreptul proprietăţii intelectuale de la acea vreme şi laureată doctor în drept în cadrul Facultăţii de Drept. Aceasta a fost descendenta marelui poet naţional Mihai Eminescu, fiind nepoata fratelui său, Mateiu Eminescu.
Presa vremii saluta evenimentul afirmând că „odată cu numirea primelor trei femei ca judecători, justiția s-a umanizat”, a transmis Consiliul Superior al Magistraturii, condus acum de judecătoarea Elena Costache (foto jos).
Despre Yolanda Eminescu
A fost nepoata lui Matei Eminescu (1856-1929), fratele mai mic al Poetului Național, și fiică a colonelului și istoricului Gheorghe Eminescu (1895-1988), fost deținut politic.
A urmat la Brăila studiile liceale, în anul 1943 a absolvit cu calificativul „excelent” Facultatea de Drept a Universității din București, iar în 1948 a obținut titlul de Doctor-Laureat al aceleiași Facultăți, cu teza „Vânzarea în rate a mobilelor cu clauză de rezervă a proprietății”, cursul de doctorat aprofundat fiindu-i predat anterior (1943-1944) de Prof. Univ. Dr. Traian Ionașcu.
A activat succesiv ca avocat în Baroul Ilfov (1943-1945), judecător (1945-1949), funcție în care a fost numită prin Înalt Decret Regal și din care a fost nevoită să demisioneze, și, respectiv, asistent universitar la Facultatea de Drept a Universității din București (1949-1951).
După trei ani de persecuții politice staliniste, cărora le-a făcut față cu demnitate, în anul 1954 a fost angajată, prin concurs, ca Cercetător științific principal la Secția de Drept Civil a nou înființatului Institut de Cercetări Juridice al Academiei Române.
În 1955 i s-a recunoscut titlul de Doctor Docent, apoi a fost promovată Șef al Sectorului de Drept Civil (1965) și Director adjunct științific (1972-1983). (sursa juridice.ro)
