fbpx

10 luni închisoare cu suspendare pentru o femeie în vârstă din Cluj care a vândut de nouă o locuință din 1992

Curtea de Apel Cluj a condamnat-o pe o femeie în vârstă de 62 de ani la 10 luni de închisoare cu suspendare pentru înșelăciune. Mai exact, inculpata și soțul ei au vândut în 2008 un apartament construit în 1992 peste o casă veche, pentru care au prezentat o autorizație de construire din 2007 de la Primăria Apahida. În 2014, podeaua apartamentului s-a surpat datorită cedării structurii de rezistență a planșeului, după care cumpărătorii au depus plângere penală.

În rechizitoriul cazului se arată următoarele: ”Prin plângerea din data de 29.07.2014, persoana vătămată B..M.I a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că, la data de 27.09.2013, a cumpărat de la B.P și B,M. un imobil situat pe str..  com Apahida, la data cumpărării vânzătorii prezentându-i un extras CF din care a rezultat că imobilul este din cărămidă cu fundație de beton și acoperiș tip șarpantă din lemn, cu învelitoare de țiglă, însă, în luna iunie 2014, podeaua apartamentului achiziționat, situat la etaj, s-a surpat brusc, ocazie cu care a constatat că materialele de construcție nu erau cele prezentate de vânzători, acesta fiind, de fapt, și motivul surpării planșeului.

În fapt, s-a precizat că în anul 1990, soții B.P și B,M. au cumpărat imobilul , compus la acea dată din grădină, anexe și casă de locuit cu un singur etaj (f. 103-104). Casa, conform cărții funciare de la acea dată, era construită „din cărămidă/fundație de beton, acoperită cu țiglă” (f. 102).

După achiziționarea imobilului, în anul 1992, inculpații B.P și B,M_ au extins casa de locuit, ridicând, printre altele, un etaj nou peste construcția existentă, astfel cum reiese din declarațiile acestora. În anul 2007 inculpații au efectuat din nou lucrări de renovare și extindere a construcției. De această dată, însă, toate documentele pe baza cărora s-a emis autorizația de construire și, ulterior, s-a făcut înscrierea în Registrul de Carte Funciară, se referă la o construcție nouă, deși pe terenul în cauză se afla o casă de locuit cumpărată de inculpați cu mult timp în urmă și care fusese extinsă cel puțin o dată în trecut. Astfel, cererea adresată Primăriei Apahida pentru eliberarea autorizației de construire la data de 23.03.2007, pe care apare o semnătură care pare a fi a inculpatei B.M, este făcută pentru „construire casă familială” (f. 71-78). Mai mult, în memoriul tehnic de arhitectură întocmit de o societate angajată de inculpați se precizează că terenul este liber de construcții (f. 80). Pe baza acestor documente, conținând date false, a fost obținută în mod fraudulos autorizația de construire, având ca obiect „construire casă familială” iar ulterior, la cererea inculpaților, pe baza documentelor respective, inculpații au înregistrat o cerere la Primăria Apahida pentru a se atesta edificarea construcției în vederea înscrierii în cartea funciară a imobilului.

Astfel, în prezent, în CF nr. 2669 a localității Apahida figurează nr. cadastral 1196/1 ca „grădină cu casă familială, cu construcție P+E, realizată pe fundații de beton, zidărie din cărămidă, acoperiș tip șarpantă din lemn cu învelitoare din țiglă…” (f. 91). Deși, cu privire la materialele de construcție, noul CF corespunde cu mențiunile din CF-ul vechi, primele lucrări de renovare și extindere din anul 1992, ocazie cu care s-a ridicat un etaj în plus, nu au fost luate în considerare la eliberarea CF-ului din anul 2007. Nici nu era posibil să fie luate în considerare, atâta timp cât, în anul 2007 după a doua extindere, inculpații au cerut înscriere în CF pentru un imobil cu construcție nouă. În acest mod, inculpații au putut să prezinte întregul imobil ca unul nou, probabil în scopul vânzării la un preț superior, deși imobilul inițial, care a fost extins apoi succesiv, era unul vechi, construit din materiale de slabă calitate.

În acest context, în anul 2008, între inculpații B.P și B,M, pe de o parte, și persoanele vătămate B I F și B M I, pe de altă parte, s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare având ca obiect unul dintre apartamentele imobilului din satul Apahida (f. 57-58). În contract se stipulează un preț de 70.000 euro pentru apartamentul cu nr. 4, respectiv cel edificat de soții Bondor în anul 1992, peste construcția inițială, după cum a rezultat ulterior. După achitarea integrală a prețului urma să se încheie contractul de vânzare-cumpărare și persoanele vătămate să devină proprietari tabulari ai apartamentului respectiv.

Pe parcursul anilor 2008-2013, persoanele vătămate au locuit în apartamentul obiect al antecontractului și au achitat periodic rate din prețul total al acesteia. Contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică s-a încheiat la data de 27.09.2013. În cuprinsul său se menționează că pentru perfectarea contactului s-au depus, printre altele, extras CF, autorizație de construire, proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor. Din toate aceste documente reiese că imobilul din care face parte apartamentul înstrăinat este unul nou, construit în anul 2007 (f. 59-61).

În luna iunie 2014 persoana vătămată B I F a constatat că podeaua apartamentului s-a surpat datorită cedării structurii de rezistență a planșeului. Cu această ocazie a constatat că planșeul este parțial realizat din grinzi de lemn cu intercalări din șipci, între care s-a turnat mortar, fapt care nu corespundea cu materialele menționate în extrasul CF care i-a fost prezentat de inculpați cu ocazia cumpărării apartamentului. Cu aceeași ocazie, persoana vătămată a constatat și că apartamentul achiziționat nu face parte dintr-o construcție nouă, astfel cum i-a fost prezentat de vânzători cu ocazia încheierii contractului de vânzare.

Raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. B în cauză confirmă constatările persoanelor vătămate. În cuprinsul raportului se precizează că „fundația construcției este realizată din piatră de dimensiuni 0,60 x 0,40 cu intercalări din piatră spartă și mortar de argilă și pereții de rezistență realizați din piatră de calcar, mortar de argilă și var cu intercalări de cărămidă”. Cu privire la planșeul apartamentului nr. 4, cel surpat în iunie 2014, în raport se menționează că „planșeul peste parter a fost realizat din grinzi de brad cu secțiunea de 7×10 cm, cu intercalări de șipci cu dimensiunea de 2,5 x 4,5 cm, peste care s-a turnat un mortar compus din reziduuri de carbid denumit șlam” (f. 142). Se constată, astfel, că inculpații au adăugat un nou etaj peste o clădire construită din materiale precare, care nu se preta la lucrări de acest gen fără a se consolida în prealabil structura de rezistență, în special cea a planșeului.”

Condamnarea

Trebuie precizat că dosarul s-a disjuns față de femeie, deoarece starea de sănătate a soțului a dus la suspendarea cauzei în privința lui.

Curtea de Apel Cluj a menținut pedepasa aplicată inculpatei de prima instanță: ”Menţinând pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatei B.M. în temeiul art. 215 alin. 1 şi 3 din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 13 din vechiul Cod penal, curtea interzice acesteia, în temeiul art. 71 alin. 2 din Codul penal 1969, dreptul prevăzut la art. 64 lit. a teza a II-a din Codul penal 1969. În temeiul art. 861 din Codul penal 1969 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 2 ani 10 luni,”

De asemenea, condamnata a fost obligată la o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei comunei Apahida sau în cadrul Regiei Autonome a Domeniului Public Cluj, și a fost obligată să plătească părţilor civile suma de 80.000 de euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale.

”Dispune restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, după cum urmează: – dispune transferul dreptului de proprietate asupra imobilului – , care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare , din patrimoniul părţilor civile B.I. F. şi B.M.I. în patrimoniul inculpatei”, se mai arată în minuta deciziei definitive.

Motivarea Curții de Apel:

”În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și al judecății, probe menționate în hotărârea atacată, judicios analizate și interpretate, instanța de fond a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității constând în aceea că inculpata B.M., în calitate de coproprietar al imobilului situat în Apahida,…, jud. Cluj, alături de soțul acesteia a încheiat la data de 07.11.2008 o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, iar la data de 27.09.2013 un contract de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul nr. 4 din imobilul respectiv cu persoanele vătămate B.M.I și B.I.F, prezentându-le prin cuprinsul promisiunii bilaterale și a contractului și a anexelor acestora, imobilul ca fiind nou, construit din cărămidă, pe fundație de beton, deși în realitate inculpata a avut cunoștință de faptul că imobilul nu este nou și este construit din alte materiale, producând un prejudiciu părților civile.

Pentru stabilirea acestei stări de fapt instanța de fond a analizat mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și al judecății – plângerea și declarațiile persoanelor vătămate, declarațiile martorilor  (….), declarațiile inculpatei și ale numitului E., înscrisurile privind construcția, concluziile raportului de expertiză tehnică, reținând vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii de înșelăciune.

Și instanța de control judiciar apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, atât în ceea ce privește latura obiectivă, cât și cea subiectivă, inculpata B,M. cunoscând faptul că prin prezentarea imobilului ca fiind construit în anul 2007 părțile civile au fost induse în eroare, fiindu-le creat acestora un prejudiciu.

Astfel, prima extindere a locuinței achiziționate în anul 1986 a avut loc în anul 1992, în regie proprie, la etaj fiind construite două dormitoare, cu bucătărie, unde a locuit împreună cu familia, iar după anul 2000 a avut loc o nouă extindere a construcției cu alte patru apartamente și prin separarea etajului de parter (declarația inculpatei – fila 31 dosarul de urmărire penală).

Din probele de la dosar rezultă că apartamentul nr. 4 care a fost vândut părților civile este cel cu privire la care a avut loc extinderea construcției în anul 1992 (declarația martorului H – fila 38 dosarul de urmărire penală), situație în care inculpata a luat la cunoștință în mod direct despre materialele folosite la construcție, dar mai ales despre faptul că acest imobil nu era unul nounici dobândit cu titlu de construire – așa cum apare în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare și în contractul de vânzare-cumpărare.

Cererea pentru emiterea autorizației de construire/desființare a fost semnată de inculpată, fiind formulată în numele lui E__ și soția A, iar obiectul lucrării este „construire casă familială” (filele 71-78 dosarul de urmărire penală), neexistând vreo mențiune cu privire la desființarea vreunei alte construcții.

În memoriul tehnic de arhitectură întocmit de proiectantul general Birou de Arhitectură „Dedal”, terenul apare cu mențiunea: „este liber de construcții” (fila 80 dosarul de urmărire penală), iar din descrierea funcțională rezultă că această construcție cuprinde o locuință familială cu 6 apartamente și regim de înălțime P + Etaj (fila 81 dosarul de urmărire penală), Sistemul constructiv – fundații din beton armat sistem clasic, suprastructura din zidărie de BCA cu grosimea de 30 cm la exterior și 25 cm la interior (fila 86 dosarul de urmărire penală)

Autorizația de construcție nr. 74/30.03.2007 a fost eliberată de Primăria comunei Apahida la solicitarea numiților B.P și B,M (filele 69-70 dosarul de urmărire penală).

Procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 42/8897/30.05.2007 a fost semnat de către inculpată, din acest înscris rezultând că lucrarea casa familială a fost executată în regie proprie, în baza autorizației de construcție nr. 74/30.03.2007 (fila 64 dosarul de urmărire penală).

Din certificatul de atestare a edificării construcției nr. 61/8897/04.06.2007 rezultă că pe terenul situat în……, înscris în cartea funciară nr. 56 Apahida, nr. topo 241/2 (modificat în 23.10.2007 cu nr cadastrale corecte) există o construcție edificată în anul 2007, descrisă după cum urmează: Casă familială, cu regim de înălțime P+E, realizată pe fundații de beton, zidărie de cărămidă, acoperiș tip șarpantă din lemn cu învelitoare din țiglă, compusă din:…_. 6 etaj…. Edificarea constucțiilor a fost realizată în baza Autorizației de Construire nr. 74/30.03.2007…” (fila 63 dosarul de urmărire penală).

Din extrasul de carte funciară cu nr. 3155 Apahida rezultă că imobilul apartament nr. 4 din.. Apahida, jud. Cluj, înscris sub nr. cad. 1196/1/C1 – U4 a fost dobândit prin construire conform act nr. _ (fila 92 dosarul de urmărire penală).

Dosarul cu toate actele privind imobilul din litigiu din care rezultă toate aceste aspecte menționate anterior a fost prezentat părților civile atât cu ocazia încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare, cât și la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare – așa cum rezultă din declarația martorului H.– „Tot cu acea ocazie, agentul imobiliar a solicitat actele imobilului, ocazie cu care dosarul conținând toate datele solicitate le-a fost prezentat și soților B., aceștia studiindu-l și semnând antecontractul în cunoștință de cauză … Cu ocazia încheierii contractului final de vânzare-cumpărare, soții B. au primit copii după toate actele apartamentului, declarând că nu au niciun fel de obiecții sau pretenții la acea dată sau ulterior” – filele 38, 57 și 60 dosarul de urmărire penală).

Astfel, în mod temeinic prima instanță a reținut faptul că părțile civile au fost induse în eroare atât în momentul încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, cât și în cel al încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu privire la tipul imobilului (vechi și nu nou/construit în 2007) și la modalitatea de dobândire a acestuia de către inculpata B.M (extindere în 1992 și nu construire în 2007).

Din cele expuse anterior rezultă că inculpata s-a implicat activ în demersurile efectuate pentru extinderea imobilului, aceasta cunoscând faptul că înscrisurile întocmite cu privire la acesta nu corespund adevărului. Ea a participat atât la semnarea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare (filele 57-58 dosarul de urmărire penală), cât și la semnarea contractului de vânzare-cumpărare (filele 59-61 dosarul de urmărire penală), situație în care curtea apreciază ca fiind în prezența unor acte de executare de a prezenta imobilul ca fiind construit în anul 2007 (și nu omisiunea de a preciza că nu este nou), fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune atât în ceea ce privește latura obiectivă, cât și subiectivă.

Susținerile inculpatei că am fi în prezența unei donații a apartamentului către fiul ei și că martorul H. ar fi purtat negocierile și ar fi încasat sumele de bani nu influențează cu nimic existența infracțiunii de înșelăciune și reținerea vinovăției lui B.M, ea fiind cea care a semnat (alături de soț) înscrisurile prin care a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului, dispozițiile legale prevăzând că folosul patrimonial injust (preț mai ridicat raportat la valoarea de nou a imobilului) poate fi obținut și „pentru altul”.

Folosul patrimonial injust este reprezentat de faptul că prețul de vânzare al unui imobil nou este mai mare decât cel al unui imobil vechi, prețul fiind un element decisiv în încheierea unui act translativ de proprietate. Alegațiile incupatei cu privire la inexistența unui folos patrimonial raportate la reducerea de preț negociată și la posibilitatea achitării în rate a acestuia nu pot fi primite de curte în condițiile în care nu au avut legătură cu tipul imobilului (nou/vechi), această negociere cu privire la preț (70.000 euro) s-a făcut anterior încheierii vreunui act, iar modalitatea de plată în rate a diferenței de 33.000 euro a avut în vedere imposibilitatea obținerii unui credit bancar de către părțile civile.

În mod temeinic prima instanță a privit cu rezerve declarația martorului D din faza de judecată raportat la lipsa oricărei justificări cu privire la modificările apărute față de declarația dată în faza de urmărire penală, în plus curtea menționând și relația de prietenie dintre familia inculpaților și acesta („Sunt prieten de familie cu numiții B.P și B,M, precum și cu copiii acestora, P__ și G__” – fila 53 dosarul de urmărire penală), concretizată inclusiv în intermedierea vânzărilor apartamentelor nr. 1 și nr. 4 ale imobilului din ______, Apahida (filele 53 dosarul de urmărire penală, 47 dosarul primei instanțe).

Având în vedere cele anterior precizate, curtea apreciază că probele administrate în cauză susțin vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii care face obiectul prezentului dosar penal, motiv pentru care va respinge solicitarea acesteia de a se dispune achitarea.

În ceea ce privește momentul săvârșirii faptei, în mod corect prima instanță a constatat că inculpata B.M a cunoscut starea reală a imobilului, conținutul documentelor aferente și starea de fapt nereală prezentată cumpărătorilor și a urmărit inducerea acestora în eroare atât în cursul anului 2008 când a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare, cât și ulterior la data de 27.09.2013 când a încheiat un contract de vânzare-cumpărare asupra apartamentului cu nr. 4 situat în com. Apahida, ___, la etaj, jud. Cluj cu părțile civile  B I F_ și B M I prezentându-le cu ambele ocazii, prin mențiunile din contracte și prin punerea la dispoziție a actelor imobilului, acte obținute în mod fraudulos și care conțineau date nereale (extras de carte funciară, autorizație de construcție, proces-verbal de recepție, certificat de atestare a construcției, etc.), faptul că imobilul este unul nou, construit pe fundație de beton cu pereți construiți din cărămidă b.c.a. de 30 de cm, obținând astfel de la părțile civile suma totală de 70.000 de euro (plătită succesiv de la data încheierii antecontractului și până la încheierea contractului translativ de proprietate), deși în realitate imobilul nu era nou apartamentul fiind construit peste o casă veche, fundația nu era din beton ci din piatră, pereții nu erau din b.c.a. de 30 de cm ci din alte materiale (piatră, cărămidă).

Având în vedere data de 27.09.2013 la care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, precum și termenul de prescripție prevăzut de lege de 10 ani prevăzut de art. 122 alin. 1 lit. b din vechiul Cod penal sau de 8 ani prevăzut de art. 154 alin. 1 lit. c din noul Cod penal, curtea constată că abia la data de 27.09.2033 sau de 27.09.2029 s-ar împlini termenele de prescripție în prezenta cauză, nefiind aplicabile dispozițiile art. 124 din vechiul Cod penal valabile până la data de 19.04.2012 (depășirea cu o dată și jumătate a termenelor de prescripție).

În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile deciziei nr. 5/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii deoarece în prezenta cauză nu există dubii cu privire la momentul la care a fost săvârșită prezenta infracțiune (07.11.2008 și 27.09.2013), nefiind în prezența unei infracțiuni progresive.

Pe latură civilă, instanța de fond a analizat corespunzător solicitările formulate atât de părțile civile, cât și de inculpată, iar cuantumul de 80.000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune materiale a avut în vedere și pierderea folosinței imobilului de către inculpată, situație în care curtea apreciază că acesta nu poate fi redus, fiind stabilit în echitate.

Critica inculpatei privind dispozițiile instanței de fond ca transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului, cât și predarea efectivă a acestuia (a detenției) să se realizeze la momentul plății integrale a sumei stabilite în favoarea părților civile, este neavenită în condițiile în care acestea sunt expresia aplicării dispozițiilor art. 2495 și următoarele din Codul civil care stabilesc că acela „care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl rețină cât timp creditorul nu își execută obligația sa izvorâtă din același raport de drept…”, fiind îndeplinită în prezenta cauză și legătura de conexitate cerută de lege ca datoria să se fi născut în legătură cu acel lucru.

În continuare, la alegerea duratei pedepsei aplicate, instanța de fond a dat eficiență informațiilor privind persoana inculpatei care are o vârstă respectabilă, care nu este cunoscută cu antecedente penale, care nu a recunoscut conduita infracțională adoptată și nici nu și-a asumat în vreun fel responsabilitatea pentru comiterea faptei, dar și perioada mare de timp trecută de la momentul comiterii infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei, situație în care și curtea apreciază că pedeapsa de 10 luni închisoare este aptă să asigure atât sancționarea inculpatei, cât și atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei. Gravitatea faptei comise și conduita procesuală adoptată de B.M. a condus în mod firesc la concluzia necesității stabilirii unor obligații în sarcina acesteia, iar vârsta inculpatei și perioada mare de timp de la comiterea faptei și până în prezent au făcut inoportună dispunerea ca sancțiunea să fie executată prin privare de libertate, situație în care prima instanță a dispus în mod temeinic suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni închisoare.

Singura critică care poate fi adusă sentinței pronunțate este reprezentată de modalitatea de stabilire a legii penale mai favorabile, singurul criteriu utilizat de prima instanță fiind cel al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege (de la 6 luni la 12 ani vechiul Cod penal sau 6 luni la 5 ani noul Cod penal).

În condițiile în care instanța fondului s-a orientat spre limita minimă a pedepselor prevăzute de lege, limită care este aceeași atât în vechiul, cât și în noul Cod penal, curtea va proceda la analiza altor criterii pentru a stabili legea penală mai favorabilă în prezenta cauză, verificând dispozițiile legale privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.

Astfel, raportat la numărul mai mic al constrângerilor impuse unei persoane condamnate prin aplicarea dispozițiilor art. 86și următoarele din vechiul Cod penal, respectiv faptul că nu este obligatorie impunerea unor obligații și nici a muncii în folosul comunității, dar și la efectul direct (de drept) al reabilitării la împlinirea termenului de încercare în condițiile în care nu are loc revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, curtea apreciază că legea penală mai favorabilă este vechiul Cod penal.

Drept urmare, menținând pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatei B.M în temeiul art. 215 alin. 1 și 3 din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 13 din vechiul Cod penal, curtea va interzice acesteia, în temeiul art. 71 alin. 2 din Codul penal 1969 dreptul prevăzut la art. 64 lit. a teza a II-a din Codul penal 1969.

În temeiul art. 861 din Codul penal 1969 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 2 ani 10 luni, stabilit potrivit art. 862 din Codul penal 1969.

În temeiul art. 863 alin. 1 din Codul penal, curtea stabilește ca pe durata termenului de încercare, inculpata B.M să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

  1. să se prezinte la Serviciul de probațiune Cluj, la datele fixate de consilierul de probațiune responsabil de caz;
  2. să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
  3. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
  4. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 422 din Codul de procedură penală raportat la art. 404 alin. 2 din Codul de procedură penală atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor articolului 864 din Codul penal 1969 privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal suspendă executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la art. 64 lit. a teza a II-a din Codul penal 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.”

Comments

comentarii

Alexandru Chipciu a fost exclus din lot de Marius Șumudică înainte de CFR Cluj - Young Boys Berna în Liga Campionilor.... Citește mai mult
Ploaia și vijelia de duminică seara au creat probleme în mai multe zone din județul Cluj. Vântul a „luat pe sus” acoperișul unei case din Mihai Viteazu, producând o avarie la rețeaua de gaze.... Citește mai mult
Luni au intrat în vigoare restricțiile de circulație pe Splaiul Independenței, după crearea unui culoar dedicat transportului în comun.... Citește mai mult
Municipiul Cluj-Napoca a fost din nou lovit de o ploaie puternică în după-amiaza zilei de luni.... Citește mai mult

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

error: Alert: Conținut protejat !!