fbpx

Un italian lovit de mașină pe trotuar în Cluj a rămas fără depăgubiri pentru că s-a prescris dreptul la acțiune

Un italian lovit de mașină în timp ce era pe trotuar în Piața Cipariu din Cluj-Napoca a cerut în instanță daune morale de 100.000 de lei de la firma de asigurări, dar nu a primit niciun leu căci s-a prescris dreptul material la acțiune.

În 17 mai 2016, doua persoane, dintre care una de cetatenie italiana, au fost lovite in plin de o mașina de teren. Automobilul s-a rasturnat in urma unui accident provocat de un taximetrist si a dat peste cei doi oameni care asteptau la trecerea de pietoni. Atat cele doua persoane aflate pe trotuar, cat si soferul autoturismului rasturnat au ajuns la spital cu rani grave.

La data de 22 august 2019, reclamantul a solicitat Judecătoriei Cluj-Napoca pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale pentru suferințele încercate ca urmare a leziunilor suferite în urma accidentului rutier.

În motivarea cererii, italianul arătat că, în timp ce se afla pe trotuar în Piața Ciparu din Cluj-Napoca, la intersecția cu strada Traia Moșoiu, din  standul de taxi a ieșit autovehiculul condus de pârât, taximetrist, care nerespectând indicatorul rutier „Cedează trecerea – Obligatoriu înainte sau la dreapta”, a virat la stânga și a pătruns în intersecție intrând în coliziune cu autovehiculul marca Suzuki, care a intrat pe trotuarul din stânga sensului de mers lovindu-l pe reclamant.

Taximetristul a depus întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive și prescripția dreptului material la acțiune, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată. În motivare, a susținut, în esență, că de la data evenimentului rutier din 17.05.2016 au trecut până la momentul introducerii cererii mai mult de 3 ani, astfel că solicitarea reclamantului s-a prescris, iar fapta ilicită nu a fost comisă de către el, nefiind dovedită nici cea mai ușoară culpă.

De asemenea, reclamantul a formulat cerere de extindere a acțiunii civile, prin care a introdus în cauză în calitate de pârât pe asigurătorul Asigurarea Românească – Asirom Vienna Insurance Grup SA. Dar și asiguratorul, prin întâmpinare, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune. 

Instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și  a respins, ca fiind prescrisă, cererea de chemare în judecată.

În motivarea sentinței civile nr. 3229/2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca se arată următoarele:

”Prin cererea de chemare în judecată formulată și extinsă, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale pentru suferințele încercate ca urmare a leziunilor suferite în urma accidentului rutier din data de 17.05.216, vinovat de producerea accidentului fiind pârâtul E. C.D, formându-se dosarul penal nr. 4083/P/2016.

În urma accidentului a fost transportat la UPU Cluj-Napoca, apoi transferat la SCJU Cluj – Chirurgie Generală II cu diagnosticul „contuzie pulmonară”, prezentând și o contuzie a toracelui, a peretului abdominal și excoriații. La data de 19.05.2016 s-a eliberat certificatul medico – legal nr. 2498/I/a/663 prin care s-a constatat că reclamantul, în urma accidentului din data de 17.05.2016, a prezentat leziuni traumatice care au necesitat 12 – 14 zile de îngrijiri medicale. În aceeași dată, reclamantul a solicitat externarea, fiind cetățean italian, neasigurat în România, părăsind România la data de 20.05.2016, în Italia fiind supus la mai multe examinări și tratamente medicale, potrivit actelor medicale eliberate în data de 31.05.2016 și data de 15.07.2016 reclamantul având nevoie de 90 de zile de îngrijiri medicale și repaus fizic.

Prin întâmpinare s-a invocat de către pârâți excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție care în opinia instanței este întemeiată și va fi admisă pentru următoarele considerente:

În speță, dreptul la acțiunea în repararea pagubei cauzată printr-o faptă ilicită este supus prescripției în termenul general de prescripție extinctivă de 3 ani (prevăzut de art. 2.517 C.civ.). Termenul de prescripție începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea (în condițiile prevăzute de art. 2.528 alin. 1 C.civ.).

Dauna este morală atunci când sunt atinse valori ce se referă la existența fizică a omului, la sănătate, integritatea corporală, sentimentele, cinstea, demnitatea și onoarea, prestigiul profesional, nume, domiciliu și alte asemenea valori similare. Despăgubirile bănești acordate pentru daune morale constau într-o sumă necesară pentru a-i procura victimei satisfacții de ordin moral, susceptibile să înlocuiască valoarea de care a fost privată și pentru repunerea ei într-o situație similară celei avute anterior. Acțiunea celui vătămat, având ca obiect obținerea de despăgubiri bănești care să înlocuiască valoarea morală de care a fost privat, este o acțiune cu obiect patrimonial. De aceea, dreptul la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul de trei ani stabilit de lege.

Termenul de prescripție pentru repararea pagubei produse reclamantului prin fapta ilicită a pârâtului începe să curgă de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.

În cauză, fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu este reprezentată de accidentul de circulație din data de 17.05.2016, avându-l ca autor pe pârâtul E.C.D, soldat cu lovirea reclamantului, astfel că fapta ilicită și existența prejudiciului au fost cunoscute de către reclamant de la această dată, cel mai târziu la data de 15.07.2016, data emiterii ultimelor acte medicale de către autoritățile din Italia.

Prin urmare, instanța reține că termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit anterior datei de 22.08.2019, data înregistrării cererii de chemare în judecată, cel mai târziu la data de 15.07.2019.

Instanța apreciază ca lipsită de relevanță , din punctul de vedere al datei de la care curge termenul de prescripție, data la care a fost întocmită minuta penală nr. 904 din data de 04.06.2019 întrucât prin aceasta nu s-a dat o rezolvare în fond cauzei penale.

Totodată, instanța constată că deși s-a invocat de către reclamant cazul de întrerupere a prescripției prevăzut de art. 2.537 pct. 3 C.civ., respectiv prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmării penale, din analiza dosarelor atașate nu reiese că s-ar fi formulat de către reclamant o astfel de cerere, aspect confirmat apoi și de reprezentantul reclamantului la termenul de judecată.

În consecință, apreciind ca fiind întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâți, și întrucât reclamantul nu a făcut dovada intervenirii vreunei cauze de întrerupere ori de suspendare a termenului de prescripție, instanța va admite excepția invocată și, în consecință, va respinge acțiunea reclamantului ca fiind prescrisă.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată , ținând cont de prevederile art. 453 alin. 1 C.pr.civ. și de soluția care va fi pronunțată în cauză, instanța va lua act că pârâta și intervenientul forțat nu au solicitat cheltuieli de judecată.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina