CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Consilierul local Anca Ciubăncan, fost președinte PSD Cluj-Napoca, în timp ce conducea mașina, nu a acordat prioritate unui pieton aflat pe trecere și nu a oprit la semnalele poliției, motiv pentru care a primit o amendă și i-a fost suspendat permisul 60 de zile. Ba mai mult, a mai primit o amendă și o suspendare pe 30 de zile pentru că nu a așteptat în mașină întocmirea primului proces-verbal. A contestat sancțiunile în instanță, dar Judecătoria Cluj-Napoca i-a respins plângerea, motivând astfel sentința:
”La data de 26.01.2021, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum total de 1160 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, pe motiv că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare pe trecerea de pietoni de pe str… din Cluj-Napoca_, în dreptul imobilului cu nr.27, trecere de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, precum și pentru faptul că nu a oprit la semnalele acustice și luminoase ale autospecialei de poliție (procesul verbal de contravenție nr…./26.01.202,
Prin procesul verbal de contravenție nr…./26.01.2021 , petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 580 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pe motiv că a refuzat să urmeze indicațiile polițistului rutier de a aștepta în mașină întocmirea procesului verbal de contravenție.
Ambele procese verbale de contravenție conțin mențiunea petentei în sensul că înțelege să conteste tot și că va îi va da în judecată.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța constată, că plângerea contravențională formulată de către petent a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de lege, calculat de la data comunicării celor două procese verbale de contravenție, respectiv 01.02.2021 (f.6, f.10 dosar atașat).
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității, din perspectiva cauzelor de nulitate prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul contravențiilor, instanța reține că în raport cu acestea procesele-verbale sunt legal întocmite, cuprinzând numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului persoană fizică, fapta săvârșită, data săvârșirii faptei și semnătura olografă a agentului constatator.
În ceea ce privește argumentul petentei referitor la faptul, că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, instanța observă următoarele: mențiunea prevăzută de art.16 alin. (7) din O.G. 2/2001 prevede două obligații pentru agentul constatator – obligația de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni și obligația de a le consemna la rubrica „alte mențiuni”. Numai refuzul de a consemna obiecțiunile atrage nulitatea procesului verbal de contravenție, fără a fi necesară dovedirea unei vătămări, în timp ce obligația de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a obiecta poate atrage sancțiunea nulității procesului verbal numai dacă contravenientul dovedește o vătămare. Această concluzie reiese din economia textului art. 16 alin. (7) din O.G. 2/2001.
În speță, procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor au fost întocmite în prezența contravenientei, iar agentul constatator a consemnat obiecțiunile acesteia, astfel că motivul de nelegalitate invocat de către petentă nu se confirmă.
Pe fondul cauzei, raportat la susținerea petentei referitoare la faptul că procesele verbale de contravenție nu se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și că sarcina probei revine organului constatator, instanța reține, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din cuprinsul textului art. 34 rezultă, că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța va analiza temeinicia actului de sancționare și din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Nu întreaga materie a contravențiilor din dreptul intern reprezintă o acuzație în materie penală, în sensul autonom al Convenției Europene a Drepturilor Omului, iar pentru aceasta este necesară o analiză concretă a cazului dedus judecății.
Aceasta analiză are loc prin aplicarea criteriilor stabilite de către Curte (în cauzele Engel si alții împotriva Olandei – decizia din 23 noiembrie 1976 §85 și Oztürk împotriva Germaniei – decizia din 28 septembrie 1999) și anume: (1) calificarea faptei în dreptul național, (2) natura faptei incriminate și (3) natura și gravitatea sancțiunii.
În ceea ce privește primul criteriu, în dreptul intern, conducerea unui autoturism cu încălcarea regulilor de circulație prevăzute de O.U.G.195/2002 privind circulația pe drumurile publice și de H.G. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. 195/2002 reprezintă o fapta contravențională și nu penală.
Verificând cel de-al doilea criteriu raportat la prezenta cauză, instanța constată că O.U.G.195/2002 este un act normativ cu aplicabilitate generală, adresându-se tuturor cetățenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, iar rațiunea urmărită de legiuitorul român în incriminarea faptei reținute în sarcina petentului o constituie protejarea siguranței pe drumurile publice.
În ceea ce privește cel de-al treilea criteriu – natura și gravitatea sancțiunii – se are în vedere maximul pedepsei prevăzut de lege pentru fapta incriminată, deci sancțiunea la care contravenientul s-ar fi putut expune, iar nu cea efectiv aplicată.
Astfel, instanța reține că în cauză, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1160 de lei, echivalentul a 8 puncte-amendă conform prevederilor art. 98 din OUG 195/2002 și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, conform dispozițiilor art. 96 alin. (2) lit. b) din OUG 195/2002, prin procesul verbal de contravenție nr. …/26.01.2021, și cu amendă în cuantum de 580 lei, echivalentul a 4 puncte-amendă conform prevederilor art. 98 din OUG 195/2002 și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, conform dispozițiilor art. 96 alin. (2) lit. b) din OUG 195/2002, prin procesul verbal de contravenție nr. ____/26.01.2021.
Având în vedere că în cauză petenta a fost sancționată atât cu amendă cât și cu reținerea permisului de conducere, instanța apreciază că faptele imputate petentului reprezintă o acuzație în materie penală (ca urmare a analizei ultimelor două criterii).
Consecința calificării faptei imputate contravenientului drept acuzație în materie penală este aceea, că petenta se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului.
Prezumția de nevinovăție nu este însă una absolută, ca de altfel nici obligația autorităților statului de a suporta întreaga sarcină a probei. Dat fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea Europeană a reținut în jurisprudența sa, că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea ca nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă si nejustificată. Din acest motiv procesul verbal de contravenție beneficiază de prezumția de legalitate cu privire la faptele reținute în cuprinsul său de către agentul constatator, prezumție care poate fi răsturnată de către petent prin probe contrare.
Astfel, cele două prezumții – de nevinovăție a petentului și de legalitate a procesului verbal – trebuie analizate împreună.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție atacat și prin prisma prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 135 lit. h) din H.G. 1391/2006 de aprobare a Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: (…)pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
De asemenea, conform prevederilor art.100 alin. (3) lit. b) din OUG 195/2002 neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
În sarcina petentei au fost reținute, de două ori, și dispozițiile art.31 lit.a din OUG 195/2002 care impun ca participanții la trafic să respecte regulile de circulație, semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier, precum și semnificația diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine de prioritate: a) semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier, pentru faptele constând în nerespectarea semnalelor acustice și luminoase ale autospecialei de poliție și pentru nerespectarea indicațiilor polițistului rutier referitoare la a aștepta în mașină întocmirea procesului verbal de contravenție.
Așadar, instanța constată că situația de fapt reținută în procesele-verbale contestate a fost corect încadrată juridic de către agentul constatator, iar sancțiunea a fost aplicată în limitele legale.
Cât privește realitatea situației de fapt, instanța observă, că petenta neagă faptul că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton, susținând că această stare de fapt a fost reținută în mod abuziv de către agentul constatator.
Din analiza înregistrării video depuse de către intimat la dosar (CD, minutul 3:10, f.31), instanța constată, că în momentul în care petenta se afla pe banda I de circulație și a trecut peste trecerea de pietoni, pietonul se afla deja angajat în traversarea străzii, fiindu-i acordată prioritate de trecere de către autospeciala de poliție care se afla situată paralel cu autoturismul petentei, pe banda II de circulație. Totodată, se poate observa din înregistrarea video, că petenta nu a oprit, deși mașina poliției se afla în spatele acesteia, cu semnalele luminoase pornite, iar în dreapta autoturismului petentei se afla un loc de parcare liber unde ar fi putut să staționeze. În înregistrarea video se mai poate observa că petenta și-a continuat deplasarea și a tras pe dreapta abia după ce autospeciala de poliție s-a aflat în dreptul autoturismului acesteia și agentul constatator i-a solicitat să oprească.
Astfel, susținerile petentei în sensul că starea de fapt reținută de către agentul constatator este nereală și abuzivă nu se confirmă.
Cu privire la faptele constând în nerespectarea semnalelor acustice și luminoase ale autospecialei de poliție și a indicațiilor polițistului rutier, petenta a invocat doar motive de nelegalitate, care au fost analizate în cele ce preced.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța va face o apreciere a aplicării acestora prin prisma dispozițiilor art. 21 alin.(3) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, în ceea ce privește sancțiunea amenzii, instanța constată că aceasta a fost aplicată de către organul constatator în limitele prevăzute de art. 100 alin. (3) raportat la art. 98 din OUG 195/2002, această sancțiune principală fiind necesar a fi aplicată, raportat la împrejurarea că petenta a încălcat cu știință prevederile legale anterior menționate, iar sancțiunea are în acest caz un scop represiv.
Raportat la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce totală de 90 de zile (60 de zile prin procesul verbal de contravenție nr. ___/26.01.2021 și 30 de zile prin procesul verbal de contravenție nr. __/26.01.2021), instanța reține, că aceste sancțiuni au rolul de înlătura o stare de pericol și de a preîntâmpina săvârșirea altor fapte interzise de lege.
Pe cale de consecință, instanța va respinge plângerea împotriva procesului verbal de contravenție nr. __/26.01.2021 și împotriva procesul verbal de contravenție nr. __/26.01.2021, ca neîntemeiată.
Față de această soluție, în temeiul art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca neîntemeiată și solicitarea petentei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.”
