Un clujean care și-a bătut fiul vitreg cu cureaua a fost condamnat la 1 an închisoare cu executare!

Un bărbat din Cluj, fără antecedente penale, a fost codamnat la 1 an închisoare cu executare pentru l-a lovit cu cureaua pe fiul vitreg în vârstă de 9 ani. ”Deşi de multe ori invizibilă, violenţa împotriva copiilor este un fenomen încă larg răspândit în România.”, a notat judecătorul în motivare.

Un bărbat de 35 de ani din satul Mănăstirea a fost condamnat de Judecătoria Dej la un an de închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie asupra fiului vitreg, în vârstă de doar 9 ani.

Incidentul a avut loc pe 31 martie 2024, când inculpatul, aflat sub influența alcoolului, a aplicat copilului mai multe lovituri cu o curea prevăzută cu cataramă metalică, în diferite zone ale corpului, inclusiv fața, urechea stângă și toracele. Minorul a suferit leziuni care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, conform raportului medico-legal.

În momentul incidentului, copilul se afla singur acasă cu tatăl vitreg, mama acestuia fiind la serviciu. Ulterior, minorul a fost observat în centrul localității de către un polițist care a constatat urmele de violență și a demarat ancheta.

”Gravitatea faptei comise rezultă din probele administrate în cauză care relevă faptul că inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu acea curea prevăzută cu o cataramă metalică persoanei vătămate minore în diverse zone ale corpului, inclusiv în zona feţei, provocându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Instanţa mai reţine că fapta ce formează obiectul acuzației penale în prezenta cauză prezintă o gravitate semnificativă, provenită nu doar din elementele ce caracterizează în concret acțiunile imputate inculpatului, şi nu doar prin prisma profilului  moral şi social al inculpatului,  ci inclusiv din percepția internă a acestuia asupra conduitei proprii și din modalitatea în care se raportează la gravitatea actelor sale. Astfel, din cuprinsul declaraţiilor oferite de inculpatul ….,  rezultă că acţiunile de lovire  au fost comise asupra persoanei vătămate, în vârstă de doar 9 ani,  în scop de „pedeapsă”, inculpatul arătând că l-a lovit-o pe fiul său vitreg deoarece acesta se juca cu un flex, unealtă cu care minorul se putea răni. Mai mult, se impune a se reţine şi faptul că persoana vătămată este o persoana vulnerabilă atât din perspectiva vârstei, având doar 9 ani la data săvârşirii faptei, dar şi a tulburărilor emoţionale de care suferă, fiind un copil cu nevoi speciale.

În contextul acuzaţiilor din prezenta cauză, instanţa reţine şi faptul că deşi de multe ori invizibilă, violenţa împotriva copiilor este un fenomen încă larg răspândit în România. Unele forme de violenţă continuă să crească în intensitate, iar altele sunt trecute cu vederea sau luate drept manifestări ale normalității. Violenţa împotriva membrilor de familie, în special asupra copiilor, şi unele forme de pedeapsă corporală nu sunt recunoscute şi tratate la nivel de comunitate ca fiind o problemă. Cea mai des întâlnită formă de disciplinare este ridicarea vocii, urmată de ameninţare şi agresiune fizică, precum este situaţia şi în prezentul dosar. Violenţa domestică este percepută adesea ca fiind ceva obişnuit, o mare parte din populaţia rurală, dar şi urbană consideră normale comportamentele violente în familie. Multe dintre victime sunt prea mici sau prea vulnerabile ca să poată vorbi despre ce li s-a întâmplat sau să se poată proteja, astfel încât pedepsele corporale pot creşte ca intensitate, până la momentul la care urmările pot ajunge irecuperabile.

Copiii care au crescut într-o familie sau o comunitate violentă au tendinţa de a internaliza violenţa ca o metodă de soluţionare a disputei, repetând modelul de abuz şi violenţă asupra propriilor copii. În tot acest tablou social, este necesar ca violenţa împotriva copiilor să fie cunoscută, pentru a putea fi în primul rând prevenită pe de o parte, iar pe de altă parte, sancţionată atunci când are loc.

În cauza de faţă,  instanţa apreciază  fapta deduse judecăţii prezintă o gravitate ridicată mai ales prin prisma relaţiilor dintre inculpat şi persoana vătămată, persoană aflată în îngrijirea inculpatului, putându-se suspiciona că o astfel de victimă suferă un prejudiciu de natură psihică extrem de puternic, născut din spaima pe care o simte o persoană care a fost victima unei agresiuni, cu atât mai mult când agresiunea a avut loc în locuința acestora, unde aceasta trebuia să beneficieze de sentimentul de siguranță pe care, în mod normal, îl dă căminul în care locuiește o persoană.

Referitor la consecințele faptei, instanţa  constată că potrivit raportului de evaluare psihologică întocmit de DGASPC Cluj, cu ocazia evaluarii minorului s-a constatat că acesta este copleşit de sentimente negative în raport de cele întâmplate, minorul crezând , pe de altă parte, că poate anula cele întâmplate , din dorinţa de a păstra pentru sine, o imagine pozitivă asupra “tatălui său”. Prin acelaşi raport se recomandă un mediu stabil, securizant, specific nevoilor copilului, cât şi monitorizare a cazului.  În acest context, instanţa reţine că şi în prezent persoana vătămată locuieşte la adresa de domiciliu a inculpatului, alături de mama sa, şi prin urmare, o reîntâlnire cu inculpatul ar conduce în mod evident la adâncirea dezechilibrului emoţional al minorului.

Sub aspectul circumstanţelor personale ale inculpatului,  instanţa constată că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, însă cu toate acestea se reţine că este consumator de băuturi alcoolice în exces (faptele fiind comise pe fondul consumului de băuturi alcoolice) şi are o fire violentă, aspecte confirmate de probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor.

Aşadar, datele concrete mai sus menţionate, formează convingerea instanţei în sensul că inculpatul are dificultăţi în gestionarea propriilor impulsuri, îşi pierde cu uşurinţă autocontrolul şi are o predispoziţie pentru fapte ce implică violenţă în familie, mai ales pe fondul consumului de băuturi alcoolice, dimensiunea represiunii penale trebuind să fie aptă să sancţioneze şi să preîntâmpine manifestarea acelor trăsături de personalitate care favorizează încălcarea dispozițiilor penale în acest context. Pe de altă parte, este de reţinut că inculpatul în faza de urmărire penală a recunoscut într-un mod nuanţat acuzaţiile, iar ulterior în faţa instanţei de judecată acesta şi-a modificat poziţia procesuală, înţelegând să recunoască în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Cu privire la pedeapsă, preliminar, față de cele expuse, dintre pedepsele alternative pentru infracţiunea de violenţă în familie instanța va alege pedeapsa închisorii, considerând că faţă de gravitatea faptei şi modul de comitere a acesteia,  o pedeapsă cu amenda nu este suficientă pentru a se atinge scopul preventiv și represiv.

Astfel, făcând aplicarea principiilor anterior menţionate şi punând în balanţă criteriile de individualizare mai sus analizate, instanța apreciază că dezideratul corectării comportamentului infracțional al inculpatului ar putea fi atins în această situație particulară prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum orientat spre minimul special.

Pe cale de consecință,  în temeiul dispozițiilor art.396 alin.(2) și (10) din Codul de procedură penală, va condamna inculpatul ….. pentru comiterea  infracţiunii de violenţă în familie, prevăzută și pedepsită de art. 199 alin.1 C.pen. raportat la art. 193 alin. 2, alin. 2 ind. 1 lit. a) şi b) din Codul penal, la pedeapsa principală de 1 an închisoare, care este apreciată ca fiind suficientă în vederea atingerii scopului pedepsei, constând în reeducarea inculpatului și împiedicarea comiterii de noi infracțiuni, suficientă şi pentru a-i atrage atenția inculpatului asupra consecințelor infracțiunii săvârșite.

Sub aspectul individualizării executării pedepsei, se constată că modalitățile de individualizare alternative executării efective presupun ca probele administrate în cauză să indică faptul că simpla supraveghere a inculpatului poate asigura efectele pedepsei penale (punitiv, disuasiv și educativ). Or, având în vedere atât gravitatea concretă a faptei, deja expusă pe larg, instanţa apreciază că se impune executarea efectivă a pedepsei aplicate în regim de detenţie.  Astfel, instanța are în vedere că, deși inculpatul a fost privat de libertate pe calea arestului preventiv, perioada petrecută sub imperiul acestei măsuri nu a fost de natură să înlăture periculozitatea acestuia.  Ca atare, instanța constată că la acest moment inculpatul reprezintă încă un pericol pentru ordinea publică și pentru siguranța persoanei vătămate, iar îndepărtarea acestui pericol nu se poate realiza prin intermediul impunerii unor obligații în cadrul supravegherii.”, se arată în motivarea sentinței.

Ca un amănunt intereant, instanța a dispus cofiscarea curelei cu care a fost bătut copilul: ”În temeiul art. 112 alin.1 lit. b) Cod penal dispune confiscarea specială cu privire la cureaua ( brâu) din piele cu catarama metalică, de culoare neagră,  ridicată de la inculpat şi  depusă la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Poliției Mun. Dej sub dovada  seria H, nr.0248154.”

Comments

comentarii

„U” Cluj reușește o partidă bună pe Cluj Arena, însă Poli Iași egalează în prelungiri printr-un gol controversat.... Citește mai mult
Ţările baltice Estonia, Letonia şi Lituania s-au decuplat oficial de la sistemul electric rusesc și au fost racordate la sistemul electric european. „Este o zi istorică”, spune președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.... Citește mai mult
Sărbători fericite!
APBCT

Lasă un răspuns