fbpx

Un cadru didactic a obținut 10.000 de euro daune morale de la un restaurant care a refuzat să-l servească datorită orientării sale sexuale

Tribunalul Iași a  obligat societatea care administrează restaurantul ,,Moara de Foc” să achite despăgubiri de 10.000 euro profesorului Daniel Tudora din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

În 2016, Daniel Tudora a fost dat afară din restaurantul ,,Moara cu foc” pentru că era homosexual, presa relatând incidentul.

Societatea pârâtă s-a apărat susținând că prejudiciul moral s-ar datora chiar faptei reclamantului, însă prin hotărâre s-a reținut: ,,Instanța nu poate reține susținerea pârâtei în sensul în care suferința reclamantului ar fi fost determinată de faptul că a apelat la C.N.C.D. iar evenimentele au devenit publice astfel. Reclamantul a uzat de dreptul său legal și nu ar fi fost nevoit să solicite intervenția instituțiilor abilitate legal dacă nu ar fi existat fapta pârâtei.”

Redăm din considerentele hotărârii care a fost atacată deja cu apel de către societatea pârâtă:

,,Motivând în fapt acțiunea reclamantul arată că prin hotărârea nr. 562/11.10.2017 emisă de Consiliul National pentru Combatera Discriminării, în dosarul 408/2017, s-a constatat existența faptei de tratament diferențiat și discriminatoriu, pe criteriul orientării sexuale, faptă săvârșită de pârâtă la adresa sa, situație prevăzută de art. 2 al.1 și art. 10 lit. f coroborat cu art. 15din O.G. 137/2000, motiv pentru care a fost sancționată cu amendă contravențională de 5000 lei. Reclamantul arată că cele dispuse prin procesul verbal de contravenție au rămas definitive prin sentința civilă 72/2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași.

Reclamantul susține că fapta a fost săvârșită la data de 5.09.2016 și a constat în refuzul reprezentanților pârâților a a-i acorda acces la serviciile de restaurant din restaurantul „Moara de Foc” Iași. Reclamantul arată că a mers în restaurant la orele 19 unde avea întâlnire cu o cunoștință dar șeful de sală-B. Clindor C. i-a sugerat să părăsească locația iar când a cerut explicații i s-a spus că „șefii au decis” și nu mai vrea să audă” discuții despre homosexuali”. Reclamantul a precizat că merge de mulți ani în restaurant și nu a mai avut astfel de probleme. Reclamantul a mai arătat că în luna iunie 2016 o altă cunoștință a sa a auzit discuții între angajați din care rezulta că patronul i-a sfătuit să îl provoace pentru a avea motiv să îl dea afară din restaurant.

Reclamantul susține că urmare a acestui fapt a fost pus într-o postură dificilă față de persoanele care l-au însoțit la restaurant deoarece orientarea sa sexuală nu a fost subiect de discuții cu acestea, s-a simțit umilit, a avut sentimentul că toate realizările sale profesionale au fost anulate și reduse la un singur criteriu, al orientării sale sexuale. Ulterior, susține reclamantul, a consultat un medic psihiatru care i-a prescris un tratament medicamentos (antidepresive și somnifere) deoarece a fost grav afectat de atitudinea pârâților. Reclamantul arată că nu putea dormi, era neliniștit, anxios iar medicul a apreciat că „a fost necesară o abordare terapeutică având în vedere riscul suicidar”.

Reclamantul mai arată că urmare a faptului că a sesizat organele în drept ca urmare a discriminării la care a fost supus, a apărut în presa de scandal un articol axat pe persoana și calitatea sa de cadru universitar, articol care a avut ecouri negative pe plan personal și profesional. Reclamantul invederează că a fost subiect de discuții între colegii de la Universitate și studenți și a fost nevoit să nu renunțe la promovarea profesională pentru care îndeplinea toate criteriile deoarece era evident că angajatorul nu ar fi riscat să își pună în pericol imaginea. Reclamantul mai susține că nu a mai avut putere de concentrare și eficiență în redactarea și publicarea materialelor academice de specialitate din cauza degradării stării de sănătate.

Reclamantul solicită a se constata că a existat o faptă de discriminare la adresa sa, potrivit OG 137/2000 care i-a cauzat un prejudiciu, motiv pentru care a formulat acțiunea de față:

A solicitat administrarea probei cu martori și înscrisuri.

Legal citat pârâtul Marian Crețu a depus întâmpinare. Pârâtul a arătat că nu rezultă din cuprinsul acțiunii dacă prejudiciul este material sau moral. Pârâtul a invocat excepția lipsei sale de calitate procesuală ca administrator al SC Indiana SRL având în vedere că reclamată în fața C.N.C.D. a fost doar societatea. Pârâtul invocă disp. art. 72 din legea 31/1990 și susține că administratorul nu răspunde solidar cu societatea față de terți. Se mai arată că nu poate exista solidaritate pasivă între societate și administrator decât în cazurile prevăzute de lege iar răsounderea civilă delictuală a societății nu atrage solidaritatea pasivă a administratorului. Pârâtul arată că reclakantul pretinde că fapta a fost săvârșită la 5.09.2016 dar sesizarea CNCD a fost făcută la 9.08.2017.

Pe fond a solicitat respingerea acțiunii deoarece reclamantul a inventat acte și fapte care ar justifica suma solicitată. Pârâtul susține că din raportul psihologic depus la dosar de reclamant rezultă că acesta a relatat medicului fapte nereale deoarece deși a susținut că atunci când a chemat personalul restaurantului la CNCD, simțea o anxietate deosebită, motiv pentru care refuza să discute cu aceștia, din dosar rezultă că nu a fost prezent nici un angajat al restaurantului. Pârâtul susține că mai există și alte neconcordanțe între realitate și cele menționate de reclamant, din acte rezultă că este în evidența cabinetului medical de la o dată anterioară evenimentului iar simptomele pretinse sunt anterioare. Pârâtul susține că nu există legătură de cauzalitate între starea de sănătate a reclamantului și calitatea sa de administrator, publicitatea evenimentului nu a fost realizată de el iar reacțiile colegilor reclamantului nu au legătură cu el. Pârâtul a susținut că publicitatea evenimentului a fost cauzată de reclamant care a sesizat CNCD. Pe plan profesional, pârâtul arată că situația invocată nu are legătură cu el. A solicitat respingerea acțiunii.

(…)

Asupra fondului cauzei, potrivit probelor administrate și dispozițiilor legale incidente, instanța constată că acțiunea este întemeiată în parte.

În ceea ce privește existența unui tratament diferențiat, discriminatoriu la care a fost supus reclamantul, pe criteriul orientării sale sexuale, instanța reține că a fost stabilit prin hotărârea 562/11.10.2017 emisă de CNCD, hotărâre care a fost contestată, cererea fiind respinsă ca nefondată prin sentința civilă 72/2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul (…). Prin urmare, instanța va analiza prejudiciul produs reclamantului ca urmare a faptei săvârșită de pârâta Indiana SRL.

Din declarațiile martorilor audiați rezultă că reclamantul, ca urmare a incidentului din data de 5.09.2016 a fost foarte afectat, a mers la psiholog și a urmat un tratament împotriva stărilor de anxietate. Reclamantul nu a mai mers la liceul unde ținea cursuri, din cauza apariției în presă a unui articol despre cele întâmplate la data de 5.09.2016 iar în cadrul Universității la care lucrează au existat discuții cu privire la orietarea sa sexuală printre studenți și cadre didactice. Martorii declară și faptul că reclamantul a devenit retras și s-a întâlnit mai rar cu anumite cunoștințe sau prieteni spre deosebire de perioada anterioară în care avea o viață socială activă. Urmare a medicației pe care o lua, susține martorul, a devenit mai apatic și mai retras.

Aceste aspecte relevate de martori se coroborează cu cele menționate în raportul de evaluare psihologică din data de 17.03.2019 din care a rezultat faptul că urmare a evenimentelor din data de 5.09.2016 reclamantul prezintă stimă de sine scăzută, sentinmente de incapacitate și inutilitate, devalorizare puternică, simptomatologie depresivă și insomnii. S-a remarcat existența sindromului post-traumatic și afectarea calității vieții.

Instanța nu poate reține susținerea pârâtei în sensul în care suferința reclamantului ar fi fost determinată de faptul că a apelat la C.N.C.D. iar evenimentele au devenit publice astfel. Reclamantul a uzat de dreptul său legal și nu ar fi fost nevoit să solicite intervenția instituțiilor abilitate legal dacă nu ar fi existat fapta pârâtei.

Apariția în presă a incidentului, aspect care nu face obiectul cauzei de față, nu poate fi imputată reclamantului și în plus suferința acestuia a fost cauzată de tratamentul discriminatoriu la care a fost supus de angajații pârâtei, aspect stabilit cu autoritate de lucru judecat.

Dreptul egal la egalitate de tratament este prevăzut de articolul 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și conține o interzicere generală a discriminării pe o gamă largă de motive, inclusiv orientarea sexuală.

Consecința tratamentului discriminatoriu la care a fost supus reclamantul este cea a afectării vieții personale în sensul art. 8 din C.E.D.O., Curtea stabilind că viață este un concept larg care include, între altele, dreptul de a stabili și dezvolta relații cu alte ființe umane. Viața privată „cuprinde elemente precum numele, sexul, orientarea sexuală și viața sexuală, care este protejată de articolul 8.

Este evident, din ansamblul probelor administrate, faptul că modul în care a fost tratat reclamantul de către angajații pârâtei, i-a cauzat acestuia suferință și l-a supus unor comentarii defavorabile în societate cât și la locul de muncă. Instnța reține și faptul că reclamantul este cadru universitar, poziția sa în societate fiind importantă pentru sine și cercul social din care face parte, fapta pârâtei având consecințe negative și pe acest plan. Este evidentă natura prejudiciului suferit de reclamant și anume morală, aspect care rezultă și din cuprinsul acțiunii, contrar susținerilor pârâtei.

Prin urmare, instanța apreciază că reclamantul a dovedit existența prejudiciului și legătura dintre fapta pârâtei și prejudiciu, motiv pentru care se apreciază că acțiunea este întemeiată, potrivit disp. art. 27 OG 137/2000.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirii solicitat, instanța are în vedere faptul că suferința unei persoane nu poate fi cuantificată, scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacții morale pentru suferințe de același ordin, iar nu a unei satisfacții patrimoniale.

Drepturile personale nepatrimoniale au un conținut care nu poate fi exprimat material, având în vedere că ele vizează componente ale personalității umane (dreptul la viață, la integritate fizică, la onoare și demnitate…).

Aprecierea cuantumului daunelor morale se realizează în echitate, trebuie să păstreze principiul proporționalității și justului echilibru între natura valorilor lezate și sumele acordate.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului stabilește faptul că criteriul echității în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar, în același timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri nejustificate pentru victime.

În privința criteriilor de stabilire a despăgubirilor reprezentând daune morale, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost constantă în a decide că acestea se stabilesc prin apreciere, în raport cu consecințele negative suferite de victimă pe plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, perpetuarea în timp a acestor consecințe, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. În cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei.

Instanța, potrivit situației de fapt și de drept anterior expusă, apreciază că suma de 10.000 de euro, reprezintă o despăgubire echitabilă pentru prejudiciul produs, sens în care va fi obligată pârâta către reclamant.

Va fi respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Marian Crețu pentru lipsa calității procesual pasive a acestuia.

Potrivit art. 453 c.proc.civilă va fi obligată pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns