Un bărbat din Cluj a rămas fără permisul de port armă după o ceartă cu soția. Inspectoratul de Poliție Județean Cluj i-a ridicat dreptul de a purta armă după o sesizare a soției privind violența în familie. Bărbatul a atacat în instanță dispoziția IPJ, dar a pierdut.
Ceartă dintre cei doi soți a avut loc în mai 2015. Bărbatul a fost cercetat penal pentru violență în familie, dar dosarul a fost clasat. Cu toate acestea, IPJ Cluj i-a retras permisul de port armă. Cel vizat s-a adresat instanței de judecată pentru a anula dispoziția IPJ, invocând că ”o simplă ceartă în familie nu poate fi un temei suficient încât recurentul să fie considerat un pericol pentru ordinea publică sau siguranța națională”, condiție pentru a i se ridica dreptul de a purt armă.
În opinia reclamantului, ”trimiterea făcută la un incident minor din anul 2015, la începutul anului 2017, când s-a anulat autorizația de port armă este un exces de zel. S-a încercat cu rea credință din partea intimatului (IPJ – n.red) a se crea impresia că recurentul nu are dreptul la armă”. Bărbatul a susținut că are nevoie de armă căci administrează case de amanet, magazine de bijuterii și case de schimb valurat.
Cu toate acestea, atât Tribunalul Cluj, cât și Curtea de Apel i-au respins acțiunea, motivând că ”incidentul în discuție nu a fost încadrat în categoria faptelor care prezintă pericol pentru ordinea publică sau siguranța națională, dar în mod cert prezintă pericol pentru viața și integritatea corporală a persoanelor.”
Decizia Curții de Apel Cluj, pronunțată în 2 februarie, a fost motivată recent.
Decizia Civilă nr. 730/2018 Curtea de Apel Cluj
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul reclamant M.L.P. împotriva sentinței civile nr. 5358 din 04.10.2017 pronunțată în dosarul nr. ….al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimatul pârât Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, având ca obiect anulare act administrativ – Dispoziția de anulare a autorizației de retragere a permisului de port armă nr…./21.02.2017.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentului reclamant M.L.P, avocat R.A.M din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele: cauza se află la primul termen de judecată în recurs; procedura de citare este legal îndeplinită; recursul este legal timbrat; intimatul a depus întâmpinare; părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul recurentului reclamant M.L.P, avocat R.A.M, întrebat fiind de către instanță, arată că nu are obiecțiuni cu privire la competența instanței.
Curtea, procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 alin. 1 C. pr. civ., constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea recursului promovat potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 96 pct. 3 C. pr. civ.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în probațiune.
Reprezentantul recurentului reclamant M.L.P, avocat R.A.M solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv certificatul constatator al născutului viu, pentru a vedea care sunt relațiile între cele două părți care sunt în continuare soți.
Curtea, în urma deliberării, încuviințează proba cu înscrisuri în temeiul art. 492 Cod pr.civ.
Curtea constată efectuată cercetarea procesului și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului reclamant M.L.P avocat R.A.M, solicită admiterea recursului, să se constate că în cauză este incident cazul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod pr. civ. în sensul că hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța de fond reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 14 alin. 1 lit. f din Legea nr. 295/2004.
În mod eronat instanța de fond a considerat că un incident de violență în familie, care s-a stins înainte de a începe și există doar o sesizare la nivelul organelor de cercetare penală, telefonică, ar putea duce la concluzia că recurentul din prezenta cauză reprezintă un pericol pentru ordinea publică sau chiar siguranța națională.
Instanța de fond înlătură celelalte motive invocate de către intimată pentru anularea autorizației de port armă, făcând clar dovada faptului că sunt într-adevăr dosare pentru care recurentul a fost cercetat, dar toate s-au finalizat cu ordonanță de clasare în sensul că fapta nu există, care, din punctul său de vedere, este cea mai clară dovadă a faptului că recurentul, deși a fost cercetat, nu încălcase nicio normă de conviețuire socială sau normă penală, rămânând acest incident din 4 mai 2015, moment în care actuala soție a recurentului a sesizat organele de poliție privind o presupusă violență în familie. Acest dosar s-a încheiat prin pronunțarea unei ordonanțe de clasare înainte de a se începe urmărirea penală sau de a fi efectuate cercetări.
Instanța de fond face referire doar la fila 20 din dosar în care există sesizarea telefonică din partea soției recurentului și nu mai observă și nu mai analizează răspunsul organelor de cercetare, la care s-a aflat acest dosar, în care se arată faptul că, cu ocazia primei declarații, părțile arată că s-au împăcat, motiv pentru care s-a dispus clasarea.
Consideră că o simplă ceartă în familie nu poate fi un temei suficient încât recurentul să fie considerat un pericol pentru ordinea publică sau siguranța națională. Mai mult decât atât, din momentul dobândirii permisului de port armă, respectiv din anul 2014 și până în 2017 când s-a dispus anularea acestui permis, s-a făcut dovada faptului că nu au existat conflicte cu legea penală sau abateri de la normele de moralitate și disciplină ale recurentului.
Trimiterea făcută la un incident minor din anul 2015 la începutul anului 2017 când s-a anulat autorizația de port armă este, în opinia sa, un exces de zel. S-a încercat cu rea credință din partea intimatului a se crea impresia că recurentul nu are dreptul la armă, fiind cercetat în numeroase dosare. Or, nu este vina recurentului că s-au pornit anumite cauze împotriva lui, cauze care s-au finalizat cu clasarea pentru că fapta nu există. Toate aceste aspecte erau cunoscute de intimat înainte de a se promova prezenta cauză însă, cu toate acestea, s-a precizat că recurentul a fost trimis în judecată și cercetat, în condițiile în care IPJ Cluj a dat ordonanțe de clasare.
Consideră că ridicarea dreptului de port armă a fost una abuzivă, sens în care solicită anularea deciziei de suspendare, cu atât mai mult cu cât pentru recurentul din prezenta cauză permisul de port armă este o necesitate, având în vedere că acesta este administrator de fapt și de drept a mai multor societăți comerciale, care au ca obiect de activitate casă de amanet sau casă de schimb valutar, iar existența unui permis de port armă pentru apărare este absolut necesar.
Consideră că de la data emiterii permisului de port armă până în prezent nu s-a încălcat nicio normă și nu s-a făcut dovada faptului că recurentul ar prezenta pericol pentru ordinea publică, cu atât mai puțin pentru siguranța națională.
Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele
Prin sentința civilă nr. 5358 din 04.10.2017 pronunțată în dosarul nr. .. al Tribunalului Cluj s-a respins cererea formulată de reclamantul M.L.P. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, ca fiind neîntemeiată.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M.L.P, solicitând casarea sentinței civile recurate, admiterea acțiunii și cheltuieli de judecată.
Reclamantul susține că hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Instanța de fond in mod greșit a considerat ca sunt incidente in cauza dispozițiile art. 14 alin. 1it. f din Legea nr. 295/2004 întrucât reclamantul a săvârșit o infracțiune de violenta in familie pentru care ar fi fost urmărit, fapta ce este de natura de a prezenta pericol “pentru ordinea publica, siguranța naționala, viata si integritatea persoanelor.”
Apreciază ca in mod gresit instanța a apreciat ca o simpla cearta in familie, care nu a avut niciun fel de consecințe de natura penala, este de natura a constitui un pericol pentru ordinea publica si siguranța naționala.
De altfel, un conflict minor in familie nu poate fi de natura a fi considerat “pericol pentru ordinea publica sau siguranța naționala'”, si mai ales ca in aceasta situație nici nu putem vorbi ca a existat vreun dosar in care sa se fi început urmărirea penala împotriva reclamantului.
Doctrina a concluzionat faptul ca conceptul de pericol pentru ordinea publica am putea face o paralela cu noțiunea de periculozitate, iar periculozitatea ca fiind „acea calitate a cuiva de a produce un pericol, adică riscul de a interveni un rău într-o perioadă mai apropiata sau mai depărtata in timp”.
Din toate datele existente la dosar si la IPJ Cluj nu rezulta ca reclamantul ar prezenta vreun pericol pentru ordinea publica sau siguranța naționala așa cum este definit de art. 14 lit. f din Legea nr. 295/2004, iar anularea permisului de port arma este o măsura administrativa neîntemeiata.
Permisul de port arma i-a fost acordat la data de 02.10.2014 iar de la momentul acordării si pana la decizia de anulare, reclamantul nu a comis nicio fapta care sa aibă caracter antisocial de natura a prezenta pericol pentru ordinea publica, cu atat mai puțin pentru siguranța naționala.
Deținerea permisului de port arma nu este un moft de-al reclamantului, ci este o necesitate deoarece acesta este administratorul mai multor societăți comerciale care au ca obiect de activitate “case de amanet”, “magazine de bijuterii”, “case de schimb valutar”.
Consideră ca instanța de fond nu a apreciat corect situația de fapt existenta si a apreciat neîntemeiat faptul ca sunt incidente dispozițiile art. 14 lit. f din Legea 295/2004.
În concluzie, solicita admiterea recursului si casarea in tot a sentinței recurate, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 483, art. 488 alin 1 pct. 8 Cod.proc.civ., Legea 295/2004.
Prin întâmpinarea formulată la data de 11 decembrie 2017, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj a solicitat respingerea recursului promovat în cauză și menținerea sentinței civile recurate.
Se arată că instanța a pronunțat corect sentința civilă menționată, judecând cauza pe baza probelor administrate și a jurisprudenței CEDO. Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt netemeinice în condițiile în care este cat se poate de clar faptul că recurentul prezintă un pericol cert pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din comportamentul agresiv al acestuia, comportament exercitat asupra persoanelor apropiate din cadrul familiei persoane pe care ar fi trebuit să le protejeze-hotărârea instanței de fond fiind pronunțată cu aplicarea corectă a legislației interne în vigoare.
Față de cele expuse mai sus, solicită respingerea recursului formulat și pe cale de consecință menținerea hotărârii atacate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 483/205 C.proc.civ., OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea îl apreciază ca neîntemeiat și urmează a-l respinge pentru următoarele considerente:
Motivul de casare pe care se întemeiază prezentul recurs este cel prevăzut de art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă, recurentul susținând că sentința recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Se arată în esență că din datele existente la dosar și la IPJ Cluj nu rezultă că reclamantul recurent M.L.P ar prezenta vreun pericol pentru ordinea publică sau siguranța națională așa cum este definit de art. 14 lit. f din Legea nr. 295/2004, astfel că anularea permisului de port armă este o măsură administrativă neîntemeiată.
Potrivit art. 14 alin. 1 lit. f din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, „Autorizația de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13 alin. (2) – (5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții: (…) f) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, conform datelor și informațiilor existente la organele competente”; art. 45 alin. 1 lit. b prevede că, atunci când titularul dreptului nu mai îndeplinește vreuna dintre condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b), c), e) și f), se dispune de către organele competente anularea dreptului de port și folosire a armelor letale.
Curtea constată că, în dezvoltarea motivului de casare, recurentul se limitează la a argumenta faptul că, prin conduita sa, nu prezintă pericol pentru ordinea publică sau siguranța națională.
Or, textul de lege mai sus redat impune și cerința ca persoana autorizată să nu prezinte pericol pentru viața și integritatea corporală a persoanelor, nu doar pentru ordinea publică și siguranța națională.
Abordând speța din perspectiva acestei teze a dispoziției legale, în mod evident infracțiunea de violență în familie pentru care a fost urmărit penal reclamantul recurent atestă faptul că prezintă pericol pentru viața și integritatea corporală a persoanelor.
După cum în mod just a arătat prima instanță, prin specificul faptei de violență asupra unui membru de familie, reclamantul prezintă pericol și pentru restul persoanelor.
În recurs, se susține că în mod greșit instanța a apreciat că o simplă ceartă în familie, care nu a avut niciun fel de consecințe de natură penală, este de natură a constitui un pericol pentru ordinea publică și siguranța națională.
După cum am arătat deja, incidentul în discuție nu a fost încadrat în categoria faptelor care prezintă pericol pentru ordinea publică sau siguranța națională, dar în mod cert prezintă pericol pentru viața și integritatea corporală a persoanelor.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. 1 lit. f din Legea nr. 295/2004 incidente în speță, sens în care, în temeiul art. 496 Cod de procedură civilă, va respinge recursul declarat și va menține în întregime sentința recurată.