Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Tribunalul Cluj a respins cererea de liberare a unui criminal, chiar dacă a împlinit fracția prin recursul compensatoriu

Tribunalul Cluj a respins cererea de liberare a unui criminal, chiar dacă a împlinit fracția prin recursul compensatoriu

Iată că nu toți deținuții care beneficiară de legea recursului compensatoriu sunt și eliberați automat. Tribunalul Cluj a respins cererea de liberare a unui criminal, chiar dacă a împlinit fracția de 3/4 din pedeapsă prin recursul compensatoriu. Judecătorii au considerat că deținutul nu s-a îndreptat.

Romeo Stan, zis ”Sentiment”, originar din Jilava, care în 2007, când avea 18 an,  și-a ucis un unchi, a depus, prin avocat, cerere de liberare condiționată la Judecătoria Dej, el fiind închis acum la Penitenciarul Bistrița. Are de ispășit o deapsă de 17 ani pentru omor.

În sentința Judecătoriei Dej se arată că deținutul a depășit cu câteva zile fracția de 3/4 din pedeapsă cu ajutoul legii recursului compensatoriu: ”Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute 3/4 din pedeapsă, respectiv 4657 zile, din care în cazul în care muncește 517 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 4140 zile efectiv executate.

Petentul a executat de la data de 23.08.2007 până la  11.07.2018 – 3976 zile. Se consideră executate suplimentar 426 zile conform art.55 ind.1 din Legea 169/2017, i se consideră ca executate ca urmare a muncii prestate 261 zile. Total zile câștigate și executate 4663 zile. De unde rezultă că a executat fracțiunea din pedeapsă prevăzută de lege.

Dar așa cum rezultă din procesul verbal nr. 368/11.07.2018 și din caracterizarea acestuia, petentul nu poate fi liberat condiționat, având în vedere că nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, având în vedere că pe perioada detenției a fost sancționat disciplinar de 8 ori pentru abateri grave și foarte grave.”

După ce prima instanță i-a respins cererea, deținutul a înaintat contestație la Tribunalul Cluj. În motivarea contestației petentul arată că îndeplinește toate condițiile pentru a se dispune liberarea sa condiționată, întrucât a parcurs diverse programe de reeducare în penitenciar, a obținut certificate de calificare, se bucură de aprecierea și prețuirea celor cunoscuți. ”Pentru abaterile disciplinare pe care le-am comis, am „plătit”, suportând la vremea respectivă sancțiunile ce mi-au fost aplicate. În plus cea mai recentă abatere disciplinară datează din anul 2013, așadar cu peste 5 ani în urmă”, se arată în contestație.

Toate caracterizările de la locurile de muncă îl prezintă pe Romeo Stan ca pe o persoană comunicativă, sociabilă, demnă de toată încrederea și arată că acesta poate fi reintegrat în societate. Mai mult, s-a calificat profesional pe parcursul executării pedepsei, a obținut un certificat de competență profesională și are sprijinul familiei care îl așteaptă acasă. Deținutul a declarat la Tribunal că regretă fapta, îi pare rău pentru ceea ce a făcut, ar vrea să fie alături de familie, de mama sa de sora sa și să își întemeieze o familie.

Și a doua instanță i-a respins cererea și a menținut termenul de 10 iulie 2019 fixat de comisia de liberare, după care cererea va putea fi reînnoită. Atunci, deținutul va avea 30 de ani.

Magistrații Liana Anișoara Cociș și Ramona Mornăilă de la Tribunalul Cluj arată prin motivarea deciziei penale nr.281/2018 că deținuții nu trebuie eliberați automat prin recursul compesatoriu și că judecătorii se pot împotrivi.

”Verificându-se hotărârea atacată (sentința Judecătoriei Dej – n.red)pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, a motivelor invocate de către petent – prin contestația formulată și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul  apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție justă, chiar dacă aceasta este extrem de succint motivată și s-a pronunțat fără determinarea legii penale în baza căreia s-a analizat situația juridică a petentului.

Astfel, dintr-un început vom observa că petentul a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prin sentința penală nr. 1153/2008 a Tribunalului București – Secția a II-a.

Așadar fapta pentru care petentul a fost condamnat este comisă sub imperiul Codului Penal din 1969. Având în vedere că de la data comiterii faptei până la momentul la care se va dispune liberarea sa condiționată, a intervenit o nouă lege care prevede alte reglementări în privința liberării condiționate, era necesar să se determine legea penală mai favorabilă petentului, în privința liberării condiționate.

Comparând dispozițiile art. 59 din Codul Penal din 1969 și pe cele ale art. 100 Cod penal actual, apreciem că în materie de liberare condiționată, legea penală veche este mai favorabilă, deoarece nu condiționează liberarea de executarea pedepsei într-un anume regim de executare, cum ar fi regimul semideschis sau deschis, și de asemenea nu impune în sarcina celui condamnat obligația de a plăti despăgubirile civile.

În conformitate cu art. 59 din Codul Penal din 1969, cel liberat condiționat trebuia să execute 3/4 din pedeapsă, să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare. De asemenea la momentul liberării condiționate se ține seama și de antecedentele penale ale celui în cauză.

În speța de față observăm că deși petentul îndeplinește cea mai mare parte a condițiilor necesare pentru liberarea condiționată, acesta nu a fost disciplinat și nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, în condițiile în care a fost sancționat disciplinar, pe parcursul detenției, de 8 ori, iar ceea ce observăm, din natura abaterilor disciplinare săvârșite de către petent, acestea au parcurs un crescendo al gravității, culminând cu abateri comise cu violență, în condițiile în care petentul a fost condamnat tocmai pentru o infracțiune de violență extremă și anume suprimarea vieții unei persoane.

În aceste condiții, este mai mult de cât evident că nu este posibilă liberarea condiționată a petentului, în contextul în care acesta vădește posibilitatea comiterii unor fapte violente și în viitor, după eliberarea sa.

Este adevărat că abaterile de această natură sunt destul de vechi, datând din anul 2013, însă pentru a ne asigura că îndreptarea petentului este un proces de natură ireversibilă, este necesar să ne asigurăm că nu mai este posibil ca petentul să comită în viitor fapte violente.

În acest context, apreciem că termenul stabilit de comisie, după expirarea căruia este posibilă reînnoirea cererii de liberare condiționată, a fost judicios cuantificat, astfel încât petentul să aibă posibilitatea să demonstreze că într-adevăr îndreptarea sa este lipsită de orice echivoc.

Sintetizând toate considerentele mai sus exprimate, în temeiul art. 425 al. 7 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală, Tribunalul va respinge ca nefondată contestația formulată de către condamnatul contestator S.R, împotriva sentinței penale nr. 449/01.11.2018  a Judecătoriei Dej , ale cărei dispoziții vor fi menținute .

În temeiul art. 275 al. 2 Cod Procedură Penală va obliga pe contestator să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 200 lei.”, se arată în motivarea deciziei Tribunalului.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina