Vlad Pascu, tânărul care a ucis cu mașina doi studenți în staţiunea 2 Mai, în timp ce era drogat, a scris un memoriu de 12 pagini înainte de pronunțarea sentinței, în care povestește cum a ajuns să se drogheze, ce s-a întâmplat în noaptea accidentului, cum este în arest și ce gânduri are acum.
Vlad Pascu îşi povesteşte copilăria nefericită, într-o familie plină de conflicte, şi cum anturajul l-a dus pe căi greşite.
În scrisoarea sa, Pascu mărturisește că certurile dintre părinți și absența lor frecventă l-au afectat profund. Lăsat singur săptămâni în șir, dar cu resurse financiare nelimitate, el s-a refugiat în cercuri toxice, spune el:
„Cine sunt eu? Mă numesc Pascu Matei Vlad, m-am născut și sunt originar din București. Până la vârsta de 5 ani am fost crescut de bunici în târgoviște, apoi m-am întors în orașul meu natal, București, pentru a începe școala (…)”
„Școala primară a decurs destul de greu, deorece acasă eram martor a disputelor de dinaintea divorțului, iar la școală elev model, ceea ce m-a făcut să port un fel de mască în spațiul public pentru a ascunde suferința mea, deoarece divorțul alor mei a implicat conflicte deschise, poliție, protecția copilului, ajungând să stau chiar o zi într-un centru de plasament, în ciuda averii părinților de ordinul sutelor de mii de euro. Ceea ce a implicat si mai mult conflict în partajarea averii la care eu m-am simțit folosit”, scrie Vlad Pascu.
Pascu descrie cum a ajuns să fie disperat pentru validare, căutând să obțină acceptare prin intermediul exceselor expuse pe rețelele sociale.
„Și așa am căzut pradă unui anturaj ce urmează tiparul stereotipic în care este cool să te etalezi și să faci anumite extravaganțe și bineînțeles însoțite de prezența lor pe rețelele sociale, eu căutând, de fapt, în altă parte validarea de care aveam nevoie.
Drogurile, în ziua de azi, sunt mai accesibile decât băutura, la care ți se cere cartea de identitate pentru a demonstra că ești major”, susţine tânărul din arest.
Despre seara în care s-a produs accidentul, el povestește că și-a petrecut timpul consumând substanțe alături de prieteni.
În ceea ce privește accidentul, spune că nicio secundă nu s-a gândit că a lovit un om. „Nu am crezut că am lovit o persoană până nu am văzut imaginile cu cei decedați”, a spus el.
„Datorită unei postări pe rețelele socioale am aflat de onomastica unei prietene ce avea cazare in localitatea Vama Veche. Am decis să mă deplasez cu mașina până acolo.
După ce ne-am plimbat cu Merecedesul, într-adevăr am depășit de câteva ori limita legală, am ajuns la cazare unde am prizat împreună cu ei de pe o farfurie ceva ce mi s-a zis ca este „ceva bun(…) M-am simțit amețit vreo 20-25 de minute, astea întâmplându-se la ora 23.30-00.00”.
În scrisoarea de 12 pagini, Pascu descrie şi momentul în care a fost adus la Bucureşti, la Parchet, odată cu părinţii lui. Dar nu întâlnirea cu familia l-a marcat. “Mulţimea de cameramani era copleşitoare şi a fost… cred, cei mai urât moment din viaţa mea”.
Tânărul scrie că în fiecare zi se gândește la greșelile făcute în trecut și că trebuie să se bucure de lucrurile mărunte precum o plimbare în parc sau masa în familie.
Pascu a fost adus la instanță cu o dubă de la penitenciar, unde a predat scrisoarea instanței. Judecătoria Mangalia a stabilit pronunţarea în acest dosar pe data de 31 ianuarie.