Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Soacra obligată să plătească daune morale norei pentru inscripția de pe mormântul fiului. MOTIVARE

Soacra obligată să plătească daune morale norei pentru inscripția de pe mormântul fiului. MOTIVARE

O bătrână a fost obligată prin decizie definitivă să plătească daune morale norei și nepoților pentru inscripția de pe mormântul fiului, realizată la comanda sa. De asemenea, instanța a dispus înlăturarea inscripției, din care redăm începutul: ”Sub această piatră grea/ Zace amintirea grea/ Consoartă rea am avut şi odrasle de împrumut/ Cu moartea când m-am luptat, nimeni nu m-a ajutat”

Cazul început la Judecătoria Timișoara și finalizat la Tribunalul Timiș a fost prezentat în premieră la Știrile Pro TV. Pârâta are de plătit câte 4.000 de lei către noră și către doi nepoți, total 12.000 de lei. Clujust.ro vă prezintă cum au motivat judecătorii această decizie.

Decizia Civilă  Nr. 228/2017 – Tribunalul Timiș

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Timisoara sub nr. 18890/325/2015la data de 14.07.2015 reclamanții O. M P, O. C. M. și O. O. N în contradictoriu cu pârâta C. P. au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei ca in termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii să execute Iucrarea de înlăturare ( prin polizare) in întregime a textulul gravat la comanda pârâtei pe monumentul funerar al defunctulul O.N , decedat la data de 14.04.2014, sau in caz de refuz al păratei să fie îndreptătiti reclamantii să execute această lucrare de înlăturare pe cheltuiala părâtei a următorului text : „SUB ACEASTĂ PIATRĂ GREA /ZACE AMINTIREA MEA…/ÎN VIATĂ CAT AM TRĂITI MULT AM MAI PĂTIMIT / CONSOARTĂ REA AM AVUT / SI ODRASLE DE IMPRUMUT…/ CU MOARTEA CÂND M-AM LUPTAT/ NIMENI NU M-A AJUTAT /SALVAREA NU MI-AU CHEMAT/ CA AM FOST BUN CAT LE-AM DAT…/DAR NIMENI NU M-A RESPECTATI /AȘA-M AJUNS SA VĂ PĂRĂSESC /AICI SĂ PUTREZESC!, să dispună obligarea pârâtei la plata in favoarea reclamantilor a sumei de 15.000 lei, cite 5.000 lei in favoarea fiecăruia dintre reclamanti, reprezentănd despăgubiri morale pentru prejudiciul pe care pârâta I-a cauzat prin fapta sa ilicită de a executa Iucrarea de inscriptionare a textului de mai sus pe monumentul funerar aflat pe mormântul sotului, respectiv al tatălui defunct O. N, precum și obligarea la plata dobânzilor legale de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plătii, să dispună obligarea pe pârâtei ca, in termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii să execute Iucrarea de inlăturare ( prin polizare) a prenumelui scris la comanda sa in mod greșit pe monumentul funerar al defunctului, și anume „ Mircea” in loc de ,, Nicolae” cum este prenumele real și corect al defunctului, sau in caz de refuz al pârâtei.

Prin Sentința Civilă nr. 786/04.02.2016 a fost obligată parata C. P. ca în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sa aducă monumentul funerar al defunctului O.N  in starea anterioara înscrierii oricărui text, respectiv fara nici un text gravat si sa execute lucrarea de desprindere a placii aplicate pe monument, pe partea conținând textul defăimător, precum si să execute lucrarea de înlăturare prin polizare a tuturor textelor inscrise, iar in caz de refuz al paratei reclamanții urmând sa execute aceste lucrari pe cheltuiala paratei; a fost obligată pârâta ca in termen de 10 zile de la data ramanerii definitive a hotărârii, să execute lucrarea de înscriere pe monumentul funerar numele corect al defunctului și anume O.N, precum și mențiunea născut 1964-decedat 2014, iar in caz de refuz al paratei reclamanții urmând sa execute aceste lucrari pe cheltuiala paratei; a fost obligată pârâta a nu face alte lucrări de inscripționare decât cele menționate anterior pe monumentul funerar al defunctului O.N; a fost obligată pârâta la plata sumei de 5000 lei către fiecare reclamant cu titlu de daune morale cu dobânda legală aferentă de la data rămânerii definitive a hotărârii. Totodată, pârâta a fost obligată la plata sumei de 2254 lei către reclamanți cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanții și-au înmormântat soțul și respectiv tatăl în cimitirul din Ghiroda, reclamantul O. O. N achitând taxa de concesiune aferentă locului de veci potrivit chitanței nr.432/2014 emisă de Protopopiatul Ortodox Român.

La scurt timp după înmormântare, pârâta a edificat un monument funerar pe mormântul în discuție fiind polizat pe placă, la comanda pârâtei următorul text „sub această piatră grea /zace amintirea mea…/în viată cat am trăit mult am mai pătimit/ consoartă rea am avut/ si odrasle de împrumut…cu moartea când m-am luptat/ nimeni nu m-a ajutat /salvarea nu mi-au chemat/ ca am fost bun cat le-am dat…/dar nimeni nu m-a respectat!/așa-m ajuns sa vă părăsesc/ aici să putrezesc!”. Pe același monument funerar a fost gravat numele defunctului ca O.M.

Prin notificarea nr.82/06.05.2015 emisă de BEJ J.C.M pârâta a fost notificată de către reclamanți să îndepărteze textul inscripționat pe monumentul funerar, fără ca aceasta să se conformeze.

În cursul procesului, după comunicarea acțiunii, pârâta a adus modificări monumentului funerar, în sensul că a lipit peste placa cu textul menționat anterior o altă placă cu mențiuni privind numele defunctului-O.Nicolae Mircea. Placa în discuție, fiind din plastic, conform declarație maroturlui N.I poate fi desprinsă cu ușurință de pe monumentul funerar, moment în care ar deveni vizibilă placa veche turnată în beton. Tot potrivit martorului menționat anterior, care a și realizat inițial gravarea textului, prima instanță a reținut că vechea placă din beton care purta textul în discuție se poate poliza fără ca monumentul funerar să fie afectat.

În acest context, cu observarea prevederilor art.33 C.pr.civ. reținând că prin operațiunea de lipire a plăcii, pârâta nu a înlăturat inscripțiile existente, existând oricând posibilitatea desprinderii plăcii noi și afișării textului inițial, prima instanță a apreciat că interesul reclamanților este determinat, legitim, personal, născut și actual.

În speță se reclama încălcarea dreptului la demnitate, precum și respectul datorat persoanei decedate, drepturi regmeletate de art. 72 al. 1, respectiv art.78 din C.civ. Astfel s-a  reținut că dreptul la demnitate cuprinde onoarea și reputația unei persoane și interdicția de a produce o atingere fără consimțământul titularului sau fără autorizarea prevăzută de art. 75 din C.civ, în timp ce art.78 C.civ. privește respectul datorat memoriei persoanei decedate.

S-a reținut incidența dispozițiilor art. 1349 C.civ. privind condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.

În prezentul litigiu, instanța a constatat că reclamantii, prin probele administrate, au făcut dovada condițiilor generale ale răspunderii civile, respectiv au demonstrat că pârâta prin realizarea inscripțiilor de pe monumentului funerar, prin înscrierea greșită a numelui defunctului și prin atitudinea sa defăimătoare a adus atingere a dreptului la onoare sau reputație al reclamanților precum și memoriei defunctului. Mai mult decât atât, materialul probator prezentat s-a conturat convingerea instanței că percepția reclamantilor, respectiv a societății în ceea ce îi privește pe reclamanti s-a modificat, într-o manieră ce dăunează acestora, ca urmare a pozițiilor publice ale pârâtei, cu privire la care aceasta nu a fost în măsură să ofere nicio justificare pertinentă.

În acest context, văzând și prevederile art.1385 C.civ., instanța a apreciat că în speță, ca urmare a constatării prejudiciului produs în mod injust reclamanților s-a declanșat mecanismul răspunderii civile delictuale, impunându-se repararea de către pârâtă, atât prin refacerea monumentului funerar, cât și prin obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri către fiecare dintre reclamanți, despăgubire care se va acorda avându-se în vedere natura și gravitatea prejudiciului suferit de aceștia.

În consecință, față de cele reținute, în baza disp. art. 72 al.2, 78 C.civ., art.1357, art.1385 C.civ. instanța a admis acțiunea așa cum a fost precizată.

Împotriva Sentinței civile nr. 786/2016 a declarat apel pârâta solicitând instanței desființarea sentinței apelate în sensul respingerii tuturor pretențiilor reclamanților, atât in ceea ce privește obligațiile de a face cât si a despăgubirilor morale la care a fost obligata, iar, in subsidiar, reducerea cuantumului despăgubirilor morale acordate, având în vedere următoarele motive:

Prima instanța a respins în mod greșit excepția lipsei de interes a reclamanților referitoare ta capetele de cerere nr. 1 și 3 ale acțiunii introductive precizate.

După cum rezulta din probatoriu (declarații martori si planșe fotografice) inscripția (textul defăimător), la care  face referire, a fost acoperită cu a altă placă inscripționată, ce conține alături de numele consemnat în actele oficiale, acela de O și prenumele de Nicolae, cât și numele de botez al fiului său, folosit de către toți membri familiei și apropiații noștri, acela de Mircea.

Cu privire la hotărârea instanței de a dispune obligarea sa ca în termen de 10 zile de la rămânerea definitiva a sentinței, sa aducă monumentul funerar al fiului său O.N,M în starea anterioara înscrierii oricărui text, precum si desprinderea plăcii odată cu polizarea acesteia, este greșita si neîntemeiata.

In primul rând, prin lucrarea deja executata, de acoperire a textului defăimător, inscripționările de pe mormântul fiului său nu mai pot afecta, direct sau indirect, onoarea sau prestigiul social al reclamanților.

Mai mult, prin aceasta dispoziție s-ar încalcă dreptul său de proprietate pe care îl deține asupra monumentului pe care l-a edificat în memoria fiului său.

Apelanta arată că este greșita si nejustificata dispoziția instanței de a dispune obligarea sa ca in termen de 10 zile de la rămânerea definitiva a sentinței, să execute lucrarea de înscriere pe monumentul funerar a numelui corect al fiului său, acela de O.N, precum și mențiunea născut 1964 – decedat 2014, iar în caz de refuz să execute reclamanții aceste lucrări pe cheltuiala apelantei pârâte.

Apelanta solicită să se observe că aceste înscrieri exista deja, din materialul fotografic existent la dosar si necontestat de pârâți, se poate constata ca pe mormântul fiului său sunt înscrise aceste mențiuni, respectiv O Nicolae Mircea, născut in anul 1964 si decedat in 2014.

Faptul ca a menționat pe monument si numele de botez al fiului său, acela de Mircea, nume pe care toți membrii familiei, precum si toate cunoștințele fiului său, îl foloseau în relația cu fiul său, după cum rezltă din declarațiile martorilor C.C și M. M, nu reprezintă un  motiv justificat de a modifica actualele înscrieri de pe monumentul funerear.

Cu privire la dispoziția instanței de a o obliga sa nu mai facă alte lucrări decât cele menționate anterior, apelanta o apreciază ca fiind nelegala si netemeinica.

Prima instanța nu are în vedere calitatea sa de proprietar al monumentului edificat in memoria fiului său, monument ce a fost construit pe cheltuiala sa, cu aprobarea Bisericii Ortodoxe Ghiroda, proprietarul terenului pe care se afla monumentul.

Referitor la despăgubirile morale acordate reclamanților, cate 5000 de lei pentru fiecare, arată ca aceasta hotărâre este nemotivata, nefondata si excesiva în raport cu fapta si cu mijloacele sale materiale.

Apelanta mai arată că prin raportare la fapta si la situația sa, asemenea despăgubiri morale sunt nejustificat de mari, fără vreo legătură cu jurisprudența din domeniu, motiv pentru care, se impune respingerea acestora iar in subsidiar reducerea acestora la o valoare care sa aibă o semnificație mai mult simbolica decât de îmbogățire fără o justa cauza.

Menționez că acel text înscris pe monumentul funerar al fiului său a fost înscris pentru puțin timp (între 20-30 de zile), după care a fost distrus si acoperit cu o alta placa  ce indica doar numele si data decesului fiului său. Or, în aceste condiții cuantumul stabilit de către instanța apare ca fiind exagerat si disproporționat, fără a avea legătura cu realitatea.

Intimații au depus întâmpinare arătând că în mod corect instanță a respins excepția lipsei de interes a acestora  referitoare la   capetele de cerere   nr. 1 și   3 ale acțiunii introductive precizate.

Este cu totul neîntemeiată susținerea apelantei pârâte potrivit căreia lucrarea executată de pârâtă ar fi fost distrus textul defăimător. În realitate textul nu a fost distrus, ci acesta există în continuare inscripționat pe monumentul funerar și poate ieși la iveală oricând, prin desprinderea plăcii de plastic cu care a fost acoperit provizoriu de către pârâtă.

Cu privire la dispozițiile hotărârii pronunțate de prima instanță prin care pârâta a fost obligată ca, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a sentinței, aceasta să aducă monumentul funerar al defunctul O.N în starea anterioară înscrierii oricărui text, prin desprinderea plăcii odată cu polizarea acesteia, solicită să fie apreciate că fiind temeinice și legale.

Sunt irelevante înscrierile de pe placa de plastic devreme ce această placă poate fi înlăturată oricând, cu ușurință, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză – probe testimoniale coroborate cu planșa foto depusă la dosar la fila 75, precum și cu planșa foto de la fila 15.

Intimații consideră temeinică și legală dispoziția instanței de a dispune obligarea pârâtei ca în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a sentinței, să execute lucrarea de înscriere pe monumentul funerar al defunctului a numelui corect al defunctului, acela de O.N, precum și mențiunea „născut 1964 – decedat 2014″, iar în caz de refuz să fie îndreptățiți să execute lucrarea pe numele apelantei pârâte.

Cu privire la prenumele defunctului, intimații solicită să se observe că pe partea din față a monumentului este înscris numai Mircea, și nu este Nicolae Mircea.

Solicităm să înlăturați susținerile total neîntemeiate ale pârâtei potrivit cărora aceasta ar fi proprietara monumentului funerar și că ar fi îndreptățită să înscrie orice text dorește pe acest monument. Edificiile sunt accesorii terenului, iar   titularii dreptului de concesiune asupra locului de sunt intimații, astfel sens în care au depus chitanța nr. M32 emisă de Protopopiatul Ortodox Român (fila 14 dosar) privind achitarea taxei pentru acest loc de veci depusă, și nicidecum nu este pârâta.

Așadar, prin hotărârea pronunțată de prima instanță nu este încălcat nici un drept de proprietate al pârâtei sau de altă natură, apelul pârâtei fiind nefondat și sub acest aspect.

Este neîntemeiată susținerea pârâtei potrivit căreia instanța nu ar fi motivat hotărârea sub aspectul despăgubirilor acordate. Dimpotrivă, prin considerentele hotărârii, prima instanță argumentează în mod judicios soluția pronunțată cu referire la dispozițiile legale incidente în cauză și la (condițiile răspunderii civile delictuale, cu privire la care instanța a reținut în mod corect că sunt îndeplinite în cauză.

Intimații arată că instanța a stabilit cuantumul prejudiciului prin raportare la natura și gravitatea prejudiciului suferit de aceștia, așa încă este nefondată și critica adusă de pârâtă potrivit căreia hotărârea nu ar fi sub acest aspectul criteriilor avute în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate.

Este nefondată și susținerea pârâtei potrivit căreia instanța ar î avut obligația de a stabili cuantumul daunelor acordate în raport de situația materială a pârâtei. Dimpotrivă, după cum s-a statuat în mod constant în practica instanței supreme și după cum se arată în literatura de specialitate” în stabilirea întinderii despăgubirii nu se ia în considerare nici starea materială a autorului prejudiciului, nici starea materială a victimei.

Examinând apelul în limitele efectului devolutiv instanța de apel reține următoarele:

Interesul – ca și condiție de exercițiu a dreptului la acțiune – reprezintă folosul practic urmărit de partea care recurge la forma procedurală și prefigurat de instanța de judecată.

Folosul practic în speță este dat de dreptul reclamanților la demnitate prin cererea de chemare în judecată aceștia urmărind împiedicarea și înlăturarea consecințelor produse prin acțiunea pârâtei de gravare pe monumentul funerar a unui text cu conținut defăimător.

Existența interesului se stabilește raportat la momentul introducerii acțiunii în justiție și față de acest moment – 14.07.2015 – prima instanța în mod corect a reținut că prin textul inscripționat și care a fost acoperit ulterior introducerii cererii – folosul practic și implicit interesul constând în înlăturarea consecințelor acțiunii pârâtei prin care s-a adus atingere reputației și onoarei este unul determinat, legitim, actual nefiind întemeiată excepția lipsei de interes.

O altă critică adusă sentinței privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei apelante de a înlătura prin polizare textul gravat cu conținut defăimător capăt de cerere admis de prima instanță.

Apelanta susține că textul a fost acoperit cu o altă placă neexistând riscul ca această placă să se degradeze sau să fie înlăturată astfel încât să devină vizibil vechiul text.

O probă relevantă în ce privește această împrejurare de fapt o constituie declarația martorului N.I persoana care a executat pe monumentul funerar lucrarea de inscripționare a textului defăimător și care a văzut monumentul funerar și după lipirea plăcii prin care s-a dorit acoperirea primei inscripționări.

Potrivit declarației acestuia lucrarea inițială a fost efectuată cu dalta și ciocanul iar placa ulterioară a fost lipită putând fi desprinsă cu ușurință.

Chiar fără declarația unei persoane având cunoștințe de specialitate în domeniu se poate spune că un obiect lipit pe o suprafață poate fi înlăturat caz în care vechea inscripționare făcută cu dalta și ciocanul ar deveni vizibilă.

Scopul urmărit de reclamanți prin cererea de chemare în judecată este obținerea unei hotărâri judecătorești prin care să fie înlăturate consecințele produse deja și care s-ar putea produce în viitor în cazul în care printr-o operațiune relativ ușoară de înlăturare a plăcii de plastic textul inițial ar putea fi văzut de orice persoană care s-ar afla în cimitir.

Or acest scop nu poate fi realizat decât dacă textul este polizat astfel încât să nu existe riscul ca pe viitor dreptul reclamanților la onoare și reputație să fie încălcat.

Așadar văzând art. 253 C.pr.civ. prima instanță în mod corect a admis acest capăt de cerere critica apelantei fiind neîntemeiată.

În ce privește despăgubirile morale se reține că atât reclamanții cât și pârâta au avut o suferință de ordin afectiv datorată pierderii unei persoane apropiate la care au ținut deopotrivă.

Însă această suferință nu trebuie să degenereze în acțiuni ilicite de natură a produce alte prejudicii morale aducându-se astfel atingere unui drept personal nepatrimonial  cum este dreptul la demnitate drept subiectiv al oricărei persoane.

Tocmai de aceea prima instanță a apreciat în mod corect că – indiferent de starea materială a autorului prejudiciului – prejudiciul moral trebuie reparat.

Având în vedere contextul în care s-a produs prejudiciul – pe fondul suferinței determinate de decesul soțului și tatălui respectiv fiului părților – și relația de afinitate respectiv rudenie între acestea se apreciază că suma de 4.000 lei pentru fiecare reclamant este o sumă suficientă să acopere prejudiciul moral produs prin inscripționarea textului defăimător pe piatra funerară.

Sunt însă întemeiate criticile apelantei în ce privește dreptul de inscripționare pe piatra funerară a prenumelui de „Mircea” .

Toți moștenitorii legali au în egală măsură dreptul de a inscripționa un nume sau un pseudonim cu care persoana decedată s-a identificat în timpul vieții fiind astfel cunoscută în comunitate.

Monumentul funerar se ridică în memoria persoanei decedate și nu face obiectul unui drept de proprietate exclusivă în favoarea persoanei care a contribuit la construirea lui oricare dintre moștenitori putând să inscripționeze un text dacă prin aceasta nu se aduce atingere memoriei persoanei decedate drept prevăzut la art. 78 C. civ.

Prin inscripționarea prenumelui de „ Mircea” nu s-a adus atingere memoriei defunctului el fiind astfel cunoscut în comunitate și nu doar de apropiați așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați cu privire la acest aspect.

Intimații, ca titulari ai dreptului de concesiune asupra terenului unde se află locul de veci, au la îndemână acțiuni specifice pentru apărarea acestui drept însă nu pot interzice pârâtei apelante să facă o inscripție în memoria fiului decedat atâta timp cât au acceptat construirea și menținerea în continuare a pietrei funerare.

Pentru toate considerentele expuse în baza art. 480 al. 2 C.pr.civ. se v admite apelul și se va schimba în parte sentința în sensul celor arătate.

În baza art. 453 C.pr.civ. intimații vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel în sumă de 2000 lei reprezentând onorariul avocat dovedit cu chitanța nr. 0041/29.11.2016.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați!