Acasă » PROCESE » Secapital și Kruk s-au făcut de râs la Tribunalul Cluj. ”Motivele de apel sunt străine de hotărârea atacată”

Secapital și Kruk s-au făcut de râs la Tribunalul Cluj. ”Motivele de apel sunt străine de hotărârea atacată”

După ce i-a fost admisă unui clujean contestația la executare, Secapital, prin Kruk România, a depus apel, numai că, potrivit deciziei Tribunalul Cluj, ”motivele de apel sunt străine de hotărârea atacată”. Adică, cei de la Secapital/Kruk au făcut referire la alt gen de speță, semn că lucrează la foc automat în miile de dosare cu care încarcă instanțele.

Un clujean executat silit de Secapital pentru un card de credit din 2008 de la CEC Bank a câștgat mai întâi, pe fond, la Judecătoria Cluj-Napoca contestația la executare. Instanța a anulat executare pe motiv că toate actele de executare silită au fost comunicate debitorului la o adresă la care nu mai locuiește din 2012.

 

”Potrivit art. 667 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, dacă cererea de executare a fost încuviințată, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea dată în condițiile art. 666, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu și, dacă legea nu prevede altfel, o somație.

Comunicarea titlului executoriu și a somației, cu excepția cazurilor în care legea prevede că executarea se face fără somație ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzută sub sancțiunea nulității executării.

Din redactarea textului a rezultat indubitabil că încheierea de încuviințare a executării este comunicată de către executor debitorului  la domiciliul său.

Or in speță, atât somația cât si încheierea de încuviințare a executării au fost comunicate la adresa de pe…….. Cluj-Napoca, ceea ce nu are nici o eficienta din moment ce contestatorul nu mai locuiește acolo.

S-a observat că sancțiunea care intervine în cazul neîndeplinirii obligației de comunicare a încheierii este nulitatea condiționată virtuală, reglementată de art. 175 alin.1 Cod de procedură civilă și nu nulitatea expresă, reglementată în art. 175 alin.2 din Codul de procedură civilă, incidentă doar în cazul obligației de comunicare a titlului executoriu și a somației.

Potrivit art. 667 alin. 2 NCPC, comunicarea titlului executoriu si a somației, cu excepția cazurilor in care legea prevede ca executarea se face fara somație ori fara comunicarea titlului executoriu catre debitor, este prevăzuta sub sancțiunea nulității executării.

Caracterul imperativ al normei înscrise in art. 667 alin. 2 NCPC, trebuie înțeles in sensul ca executorul judecătoresc nu poate demara si continua executarea silita a debitorului decât după comunicarea titlului executoriu si a somației, cu excepția cazurilor anume prevăzute, cu respectarea normelor de procedura care reglementează comunicarea actelor in cadrul procesului civil.

Potrivit art. 155 alin. 1 pct. 6 din noul Cod procedura civila „persoanele fizice vor fi citate la domiciliul lor; in cazul in care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscuta ori la locul ales de ele; in lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde isi desfasoara permanent activitatea curenta”.

Actele de procedura efectuate cu nerespectarea normei juridice, enunțate anterior sunt lovite de nulitate ceea ce are drept consecința desființarea lor, potrivit art. 179 alin. 1 din noul Cod procedura civila.

Or, in cauza pendinte, contestatorului debitor nu i s-au înmânat personal actele de executare întocmite de executorul judecătoresc (ceea ce ar fi acoperit neregularitatea procedurala in comunicarea actelor), acesta nelocuind la adresa la care in fapt i s-au comunicat actele execuționale.  Mai mult, nu i-a fost comunicata la adresa de domiciliu nici încheierea de încuviințare a executării silite.

Aceasta împrejurare are drept consecința nevalabilitatea actelor de executare întocmite cu nerespectarea prevederilor 155 alin. 1 pct. 6 din noul Cod procedura civila si, implicit, desființarea acestora.”, se arată în sentința de la fond.

Secapital a fost obligată la plata către contestator a 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

De asemenea, s-a dispus restituirea către contestator a 1000 lei, la data rămânerii definitive a hotărârii, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Apelul greșit

 

 

Împotriva sentinței de mai sus, Secapital SaRL a declarat apel, solicitând ”admiterea apelului cu consecința admiterii cererii de încuviințare executare silită a contractului de credit.”

În motivarea apelului se arată că ”în mod greșit s-a respins cerere de încuviințare a executării silite întrucât apelanta, urmare a încheierii contractului de cesiune, nu și-a pierdut calitatea de creditor. Titlul executoriu care urmează a fi încuviințat și pus în executare este contractul de credit inițial. Transmiterea dreptului de creanță este o procedură valabilă. Creditorul nu a solicitat încuviințarea executării contractului de cesiune ci a contractului de credit. Inclusiv prin contractul de credit debitorul și-a dat acordul cu privire la posibilitatea cesionării drepturilor și obligațiilor decurgând din contract.”

Tribunalul Cluj a respins apelul ca nefondat. Potrivit motivării deciziei civile nr. 622/A/2018, pronunțate în 27 martie 2018, ”Cercetarea motivelor de apel cuprinse în declarația de apel confirmă, așa cum se susține și prin întâmpinare, că acestea sunt străine de hotărârea atacată. Instanța de fond a fost învestită cu o contestație la executare, iar motivele invocate prin apel se referă la încuviințarea executării silite.

Prin răspunsul la întâmpinare, nu se pot completa motivele de apel întrucât acestea sunt realizate cu depășirea termenului de apel.

Potrivit art. 478 alin. 2 Cod procedură civilă părțile nu se vor putea folosi de alte motive, mijloace de apărare și dovezi, decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.

Hotărârea instanței de fond este temeinică în raport de argumentele invocate în susținerea cererii de chemare în judecată și a probelor administrate. Soluția asupra excepției tardivității este în strânsă legătură cu cererea de anulare a executării silite, instanța apreciind că în speța de față, comunicarea cererii de executare și a actelor ulterioare, nu s-a făcut, în mod legal, la domiciliul debitorului. Debitorul a făcut dovada că nu mai locuia la adresa cunoscută, creditorul având posibilitatea ca, prin minime demersuri, să afle dacă a intervenit o schimbare a domiciliului acestuia.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns