Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Rudele unui șofer decedat în accident rutier au cerut daune, dar acțiunea le-a fost respinsă ca netimbrată
Cabina TIR-ului în care se afla șoferul decedat

Rudele unui șofer decedat în accident rutier au cerut daune, dar acțiunea le-a fost respinsă ca netimbrată

Mama, fratele, soția și copilul unui bărbat decedat în accident rutier și-au pus sufletul și și-au strigat suferința într-o cerere de daune morale împotriva unei societăți de asigurări, dar acțiunea fost respinsă sec pe motiv că nu au achitat taxele judiciare de timbru de zeci de mii de lei.

În februarie 2015, un TIR s-a lovit de parapeții de pe mijlocul drumului pe dealul Feleacului, iar șoferul a decedat. Anul acesta, rudele acestuia au intentat acțiune în pretenții firmei de asigurări Euroins și unei firme din Mureș, care deținea TIR-ul și la care era angajat ca șofer bărbatul decedat.

Mama, fratele, văduva și fiul prin reprezentant legal mama au cerut daune morale cumulate de 950.000 de euro (200.000 mama, 200.000 soția, 400.000 pentru fiu și 150.000 fratele). Aceștia au susținut că șoferul a murit din cauză că autovehicului a rămas fără frâne și că ”Nici măcar cea mai empatică persoană de pe Pământ nu poate să-și imagineze amploarea suferinței lor”

Reclamanții au fost citați cu mențiunea de a achita taxele judiciare de timbru în cuantum de 12.910,2 lei, 12.910,2 lei, 22.215,4 lei, respectiv 10.583,9 lei datorată pentru al patrulea petit, însă până la acest moment aceștia nu au depus la dosarul cauzei dovada achitării acestor sume.

Prin întâmpinare, Euroins a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată.

Instanța Tribunalului Cluj a hotărât: ”Anulează, ca nelegal timbrată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții”

Sentința Civilă nr. 297/2018  – Tribunalul Cluj

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07.02.2018 pe rolul Tribunalului Cluj secția civilă sub dosar nr. ……. reclamanții BA, în nume propriu dar și în calitate de reprezentant legal (mamă) al minorului BD_, TI și TSB au solicitat în contradictoriu cu pârâții S.C Euroins România Asigurare Reasigurare S.A și S.C. Barbat Logistic  S.R.L, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 de euro (două sute mii de euro) sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. la data plății ca daune morale pentru BA ca urmare a morții soțului, obligarea pârâtei la plata suinei de 400.000 de euro (patru sute mii de euro) sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. la data plății ca daune morale pentru BD ca urmare a morții tatălui, obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 de euro (două sute mii de euro) sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. la data plății ca daune morale pentru TI ca urmare a morții fiului, obligarea pârâtei la plata sumei de 150.000 de euro (una sută cincizeci mii de euro) sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. la data plății pentru TSB ca urmare a morții fratelui.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții arată că, în fapt, la data de 03.02.2015, ora 23:40, pe DN1 E60 km 471+064 m, pe raza comunei Feleacu, județul Cluj, în afara localității, s-a produs un tragic accident rutier în urma căruia a decedat numitul BAN. Angajatorul acestuia, S.C. Barbat Logistic S.R.L., trebuie să răspundă pentru prejudiciile produse părților civile în baza art. 1376 C. civ. care reglementează răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri. Acesta prevede că: „ (l) Oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzal de lucrul aflat sub paza sa. (2) Dispozițiile alin. (î) sunt aplicabile si în cazul coliziunii unor vehicule sau în alte cazuri similare. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, sarcina reparării tuturor prejudiciilor va reveni numai celui a cărui faptă culpabilă întrunește, față de ceilalți, condițiile forței majore.” Iar noțiunea de pază este clarificată de art. 1377 care precizează că „are paza lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziții legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul și supravegherea asupra lucrului și se servește de acesta în interes propriu. ” Textele legale invocate sunt aplicabile în cazul de față. Este vorba de o coliziune a unui vehicul și fapta culpabilă a celui care are paza juridică trebuie să întrunească față de ceilalți condițiile forței majore. Aceasta e definită de art. 1351 C. civ. astfel: „orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil”. Defecțiunea tehnică care a condus la cedarea sistemului de frânare și implicit la producerea accidentului este pentru numitul BAN un eveniment extern, pe care nu 1-a putut anticipa sau prevedea, nu 1-a putut învinge întrucât nu avea la dispoziție alte modalități alternative de a reduce viteza de deplasare și nu a mai putut evita producerea accidentului. Pentru acesta, defecțiunea tehnică este un caz de forță majoră, și în cazul în care ar fi rămas în viață ar fi fost exonerat de la răspunderea civilă.

Nu același lucru se poate spune și despre S.C. Barbat Logistic S.R.L. pentru că aceasta a păstrat paza juridică a autotractorului și a semiremorcii întrucât BAN_ a exercitat controlul și supravegherea lucrului sub coordonarea și în subordonare față de angajator și cu siguranță în interesul angajatorului și nu în interes propriu.

Întrucât ansamblul autotractor-semiremorcă avea pentru fiecare vehicul în parte încheiată câte o poliță R.C.A. valabilă și pentru că se află în fața angajării răspunderii civile delictuale, prejudiciul care i s-a cauzat trebuie să fie reparat de către asigurătorul: S.C. Euroins România Asigurare Reasigurare S.A.,, în calitate de asigurător al S.C. Barbat LOgistic S.R.L, pentru autotractorul marca DAF cu nr. de înmatriculare..

În acest sens reclamanții invocă prevederile art. 49 din Legea 136/1995: „Asigurătorul acorda despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu: a) legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectiva și cel prevăzut în contractul de asigurare; b) legislația românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct doua teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, dacă nu exista birou național pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul. ”

Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule a Autorității de Supraveghere Financiară prevede Ia art. 26: “(I) Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurai, potrivii pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri informă bănească pentru: a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.

Indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul – pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulației publice, în incinte și în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât și în timpul staționarii vehiculului asigurat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri până la limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA pentru: prejudiciul produs de dispozitivele sau instalațiile cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv pentru prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii, semiremorcii ori a atașului tractat de vehicul; prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul își are cauza în însușirile, acțiunea sau inacțiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanțelor, materialelor sau a obiectelor transportate; prejudiciile produse ca urmare a vătămării corporale sau decesului membrilor familiei asiguratului sau membrilor familiei conducătorului auto, cu excepția despăgubirilor solicitate de către conducătorul auto vinovat de producerea accidentului;”

Tot norma 32/2014 prevede la art. 33 alin. (2) că: „în cazul în care evenimentul se produce în timp ce remorca/semiremorca este atașată vehiculului tractor, răspunderea aparține vehiculului tractor. ” Prin urmare, pentru semiremorca 04 marca L…cu nr. de înmatriculare … nu va răspunde Fondul de Garantare a Asiguraților cu sediul în București, sector 1, .., nr. 18, în locul Societății de Asigurare și Reasigurare ASTRA S.A., răspunderea angajându-se doar pentru autotractor al cărui asigurător este S.C. Euroins România

În susținerea argumentelor reclamanții invocă Decizia ICCJ nr. 1 din 15 februarie 2016 a Completului competent să judece recursul în interesul legii publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 258 din 6 aprilie, obligatorie pentru instanțe de la data publicării. Prin recursul în interesul legii soluționat, s-a stabilit că asigurătorul RCA este parte responsabilă civilmente în procesele penale și că acesta este nevoit să repare de unul singur daunele cauzate prin infracțiune într-un accident auto, însă doar în limitele legii și ale contractului de asigurare: “în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente si are obligația de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracțiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare și prin dispozițiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă”.

O altă decizie invocată de reclamanți este Decizia nr. 23/2015 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 50 alin. 3 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, cu privire la posibilitatea acordării de despăgubiri rudelor celui vinovat de producerea accidentului, ca urmare a decesului produs din culpa exclusivă a victimei înseși, în cazul asigurării de răspundere civilă obligatorie.

Punctul de vedere transmis de Facultatea de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai este în sensul că membrii de familie ai conducătorului vinovat de producerea accidentului nu pot pretinde acoperirea de către asigurător a prejudiciilor suferite ca urmare a vătămării corporale sau decesului conducătorului auto. în justificarea acestui punct de vedere au fost prezentate două argumente majore: Art. 3 al art. 50 a fost introdus în corpul Legii nr. 136/1995 prin Legea nr. 172/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România. Cel mai probabil, textul nou-introdus în legea română este întruchiparea ideii preluate de Documentul de poziție al României, cap. 3 – Libera circulație a serviciilor, în raport cu Directiva Consiliului nr. 84/5/CEE, față de conținutul căreia se stabilea că “pentru transpunerea integrală a prevederilor comunitare se vor lua măsuri: includerea în asigurarea obligatorie a șoferului și a membrilor săi de familie în legătură cu vătămarea lor corporală. termen: anul 2004 “. Art. 3 al Directivei nr. 84/5/CEE – în prezent, regăsit cu același conținut în art. 12 alin. 2 din Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi – stabilea: membrii familiei persoanei asigurate vor obține daune-interese de la asigurător pentru prejudiciile lor corporale. b) Prin ipoteză, în cazul membrilor de familie prejudiciați ca urmare a vătămării corporale sau a decesului conducătorului, este vorba de un prejudiciu prin ricoșeu, înțeles ca prejudiciu cauzat în mod indirect. Acest prejudiciu are un caracter autonom fată de prejudiciul suferit de victima imediată prin aceea că cel ce suferă un prejudiciu prin ricoșeu are (exhibă) un drept propriu la despăgubire, iar nu un drept transmis din patrimoniul victimei imediate. Prejudiciul prin ricoșeu este unul mediat, asupra sa reflectându-se inevitabil toate condițiile de reparare a prejudiciului inițial, imediat. Astfel fiind, cerința esențială pentru repararea în temeiul răspunderii civile a unui prejudiciu prin ricoșeu este ca fapta ilicită care 1-a generat să își mențină acest caracter (ilicit) și în ce privește victima directă. în esență, este reparabil un prejudiciu prin ricoșeu doar dacă sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și în cazul prejudiciului inițial. Deoarece cele două prejudicii au fost generate/cauzate de una și aceeași faptă ilicită, este de neacceptat ca acțiunea sau inacțiunea respectivă să aibă caracter ilicit exclusiv din perspectiva victimei prin ricoșeu, nu însă și din perspectiva victimei imediate.

În alte cuvinte, reclamanții apreciază că nu poate fi primită pretenția de reparare a unui prejudiciu prin ricoșeu dacă fapta ilicită cauzatoare nu are simultan acest caracter și în raport cu pierderea suferită de victima nemijlocită.

În cazul de față trebuie observat că în culpă pentru producerea accidentului rutier este S.C. Barbat Logistic S.R.L. și nu conducătorul auto, prin urmare familia acestuia are calitatea de terți prejudiciați iar prejudiciul trebuie acoperit chiar dacă este unul indirect. Acest prejudiciu întrunește toate condițiile de reparare a prejudiciului inițial, fapta ilicită care 1-a generat își menține caracterul ilicit și în ceea ce privește victima directă.

Așadar, fapta ilicită inițială o reprezintă culpa gravă a angajatorului de a pune la dispoziția conducătorului auto a unui vehicul cu defecțiuni la sistemul de frânare. Această faptă ilicită constituie infracțiunea de ucidere din culpă. Cea de a doua faptă ilicită, producerea accidentului de către B.A.N nu îi este imputabilă acestuia întrucât defecțiunile tehnice raportate la acțiunea sa apar ca forță majoră, numai angajatorului îi pot fi imputate întrucât nu și-a respectat obligațiile ce îi incumbă în calitate de proprietar și de angajator, inclusiv de normele de siguranță și de securitate a muncii.

Existența defecțiunii tehnice se poate dovedi prin declarația din fața organului de urmărire penală dată de un martor ocular, care a relatat că „Ne aflam pe DN1 E60, pe banda 2 de circulație, în dreptul km 471+064 m, către Cluj-Napoca, când în coborâre, într-o curbă la dreapta, prietenul meu a spus ceva ce nu am înțeles și în momentul imediat următor, observând faptul că ne deplasam cu o viteză foarte mare, mi-am dat seama că urmează să ne lovim de parapeții aflați pe mijlocul drumului. Prietenul meu, B.A, a frânat și a încercat să redreseze camionul în care ne aflam. Ulterior ne-am răsturnat pe partea stângă a sensului de mers, intrând în coliziune cu parapeții care despart cele două sensuri de mers. ”

Respectivul proces verbal de cercetare face referire la declarația de martor și se consemnează că șoferul B.A.N i-a spus la coborârea pe dealul Feleacului spre Cluj-Napoca că „nu mai ține frâna la mașină”. Același lucru i l-a declarat și unui prieten al lui T. S-B, fratele conducătorului auto decedat. Această persoană, numită C. J., l-a transportat pe fratele decedatului la locul accidentului și a asistat și la discuția cu cconstatând cu propriile simțuri că aceasta din urmă a afirmat cele de mai sus și cu ocazia acestei discuții. S-a considerat că numita B.G.A trebuie reaudiată în calitate de martor, proba testimonială astfel administrată fiind esențială în dovedirea defecțiunilor tehnice ale autocamionului și implicit al culpei angajatorului care răspunde de siguranța angajaților care utilizează bunurile societății. Solicită reclamanții ca aceasta să fie citată și reaudiată în calitate de martor în prezența avocatului ales, prin efectuarea unei comisii rogatorii. Dacă, după depunerea tuturor diligentelor necesare nu se poate reaudia, reclamanții consideră că declarația sa anterioară în calitate de persoană vătămată dată nemijlocit în fața organului de cercetare penală se poate corobora cu declarația dată în fața ITM Mureș și cu declarația martorului pe care solicită să fie audiat, numitul C.J., domiciliat în….. Acest martor a fost și la locul accidentului în data de 04.02.2015, a făcut și poze și a constatat printre altele și faptul că pe cauciucurile autocamionului și ale remorcii nu erau urme de frânare și tot la fel, nici pe carosabil.

Declarația de martor a numitei B. G-A este esențială întrucât prin cele două rapoarte de expertiză se stabilește cu certitudine un lucru: „este imposibil de stabilit starea de eficiență sau ineficientă a sistemului de frânare a ansamblului cap tractor-semiremorcă evaluat.”

Tot din procesul verbal de cercetare înregistrat sub nr. 9042/SSM/06.06.2016 realizat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Cluj rezultă că mai interesată de acest eveniment a fost această instituție și nu organul de cercetare penală. Se observă că ITM Cluj a solicitat efectuarea unei expertize tehnice auto extrajudiciară prin adresa către S.C. Barbat Logistic S.R.L. din 16.02.2015 impunând și un termen limită: 01.07.2015.

Un alt element foarte important în determinarea cauzelor accidentului sunt condițiile meteo și evident starea carosabilului pentru a putea exclude posibilitatea unor condiții speciale care să fi influențat modul de deplasare al autocamionului cu remorcă. În acest sens este edificator un paragraf al procesului verbal de cercetare la fața locului din 04.02.2015. Aici se precizează că: „în momentul efectuării cercetării la fața locului, partea carosabilă este uscată, timp de noapte, cer acoperit, vizibilitate redusă, fără precipitații”. În același proces verbal s-a mai consemnat un  element esențial și anume faptul că „la locul săvârșirii faptei nu au fost descoperite și nici fixate niciun fel de urme.” În plus, inspectorii ITM au descoperit numeroase nereguli: angajatorul a încălcat prevederile art. 83, lit. a) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin H.G. 1425/2006; art. 13 lit. j) din Legea 319/2006; art. 13 Ut. i) din aceeași lege și au aplicat amenda contravențională în cuantum total de 8000 lei.

Reclamanta arată că pierderea soțului i-a lăsat un mare gol în suflet și nimic nu va reuși să îl umple. Suferința mea e foarte greu de descris în cuvinte. Nici măcar cea mai empatică persoană de pe Pământ nu poate să-și imagineze amploarea ei , fiind îndreptățit să fiu despăgubită prin echivalent bănesc pentru daunele morale imense pe care le-a suferit și încă le mai suferă.

Reclamanta  T.I., referitor la întinderea prejudiciului aceasta solicită daune morale în cuantum de 200.000 de euro. Vestea morții fiului său a căzut ca un trăsnet în noaptea zilei de 04.02.2015. Întreaga familie a fost și încă mai este consternată de moartea fulgerătoare și extrem de violentă a fiului reclamantei. Reclamanta arată că fiul ei a plecat în străinătate, în Marea Britanie, pentru a muncii, pentru a câștiga mai mult pentru un trai decent în țară. Mulți ani a muncit acolo ca taximetrist și a câștigat foarte bine, fiind harnic și amabil. De fiecare dată când se întorcea acasă, era o sărbătoare. Aducea cadouri fiecăruia și era o reală bucurie în sânul familiei reunite. Înainte de a lucra în Marea Britanie a trăit și visul american. În Statele Unite a muncit în construcții. Și acolo s-a evidențiat ca fiind silitor și respectuos. A fost apreciat de către angajator și s-a întors și de acolo cu o sumă de bani pe care în România ar fi câștigat-o într-o perioadă mult mai lungă. Întotdeauna a făcut paralela cu soțul ei care a muncit ani de zile tot în construcții, dar în Israel.

Reclamanta arată că fiul ei a decis să se întoarcă acasă și să se bucure de tot ceea ce a realizat până la vârsta de 33 de ani și nu au fost puține reușite pentru un tânăr. Chiar dacă vila a fost edificată și s-a realizat inclusiv acoperișul, mai era nevoie de finisaje interioare și în plus, acum avea și două responsabilități suplimentare, soția și fiul. Pentru toate acestea și-a căutat un loc de muncă pe care 1-a găsit în cadrul societății comerciale B.L. S.R.L. Din păcate însă, dorința Iui de a-și trăi în continuare visele s-a dovedit a fi fatală.

Ca mamă, reclamanta arată că i-a purtat de grijă chiar și după ce a devenit adult și îl avea mereu în gând știind că muncește la mare distanță de casă. Nu a vrut să fie o piedică în calea viselor lui și nu s-a împotrivit niciodată plecărilor sale deși avea emoții profunde și se temea să nu pățească ceva. A avut întotdeauna încredere în forțele lui și s-a bucurat enorm pentru fiecare reușită ca și cum ar fi fost a sa personală. Vedea cum din munca lui se ridica o vilă frumoasă, apoi l-a văzut căsătorit și așezat. O bucurie imensă i-a umplut sufletul când i s-a născut băiețelul, nepotul acesteia. Reclamanta s-a simțit împlinită pentru că așa îl vedea și pe el. Când a văzut că revine în țară și își caută loc de muncă aici a fost în culmea fericirii. În sfârșit putea să se bucure că fiul său este realizat, că are o casă frumoasă, o familie a lui. Toate acestea i-au fost luate în data de 03.02.2015. Atunci reclamanta a realizat că totul a fost în zadar. Toată fericirea și împlinirea s-a transformat într-o nenorocire. Vestea morții lui i-a sfâșiat sufletul. A rămas și fără lacrimi după atâta plâns.

Reclamantul T.S.B, referitor la întinderea prejudiciului solicită daune morale în cuantum de 150.000 de euro. Vestea morții fratelui reclamantului a căzut ca un trăsnet în noaptea zilei de 04.02.2015. Întreaga familie a fost și încă mai este consternată de moartea fulgerătoare și extrem de violentă a fratelui său. Deși sunt frați doar pe linia maternă, relația  era una deosebită cum mai rar se întâlnește chiar și între frații care au ambii părinți comuni. Reclamantul arată că în ceea ce privește fratele său are doar amintiri plăcute. El fiind mai mare l-a protejat cât timp era încă copil. De fiecare dată când vreun alt copil sau mai mulți, încercau să îl agreseze sau să îl necăjească, acesta intervenea și îl apăra. Întotdeauna a dat dovadă de altruism și a fost foarte generos și recunoscător față de părinți. A plecat în străinătate, în Marea Britanie, pentru a munci, pentru a câștiga mai mult pentru un trai decent în țara. Mulți ani a muncit acolo ca taximetrist și a câștigat foarte bine, fiind harnic și amabil. De fiecare dată când se întorcea acasă, era o sărbătoare. Reclamantul arată că pierderea fratelui său i-a lăsat un mare gol în suflet și nimic nu va reuși să îl umple. Indirect, a mai suferit o pierdere imensă; așa cum a mai arătat, și tatăl său a decedat pe fondul supărării, tristeții fără margini cauzate de moartea fratelui. Suferința sa, ca frate supraviețuitor, e foarte greu de descris în cuvinte. Nici măcar cea mai empatică persoană de pe Pământ nu poate să-și imagineze amploarea ei, fiind îndreptățit să fie despăgubit prin echivalent bănesc pentru daunele morale imense pe care le-a suferit și încă le mai sufără.

Prin întâmpinarea formulată pârâta S.C. Euroins România Asigurare-Reasigurare SA a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată cu consecința anulării acesteia, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, având în vedere faptul că autoturismul implicat în accidentul rutier cu nr. …. nu figurează asigurat, excepția prescripției dreptului material la acțiune. Cu privire la fondul cauzei, pârâta solicită în principal respingerea daunelor morale solicitate raportat la faptul că cel vinovat de producerea accidentului rutier este tocmai defunctul, iar în subsidiar în măsura în care se va considera că vinovat de producerea nefericitului eveniment rutier este altcineva decât șoferul B.A.N și se dovedește că pârâta avea calitatea de asigurător la momentul producerii accidentului, diminuarea daunelor morale solicitate în conformitate cu dispozițiile art. 50 alin. 1 lit. f din Norma 23/2014 și în strictă corelație cu practica judiciară în materie anexată prezentei și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată instanța urmează să o admită pentru următoarele considerente:

Pentru termenul de judecată stabilit la data de 25.06.2018 reclamanții au fost citați cu mențiunea că au obligația de a achita o diferență de taxă judiciară. Această obligație a fost adusă la cunoștința reclamanților la data de 08 și 11 iunie 2018, conform înștiințărilor de la dosar. Potrivit art. 33 din OUG nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Potrivit art. 197 teza a II-a,  Cod procedură civilă, netimbrarea sau timbrarea insuficientă, atrage anularea cererii de chemare în judecată,  condițiile legii.

Reclamanții, deși au avut cunoștință de obligația achitării diferenței de taxă judiciară de timbru nu au înțeles să-și îndeplinească această obligație.

Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată și în consecință și va anula cererea de chemare în judecată formulata de reclamanții B.A, în nume propriu dar și în calitate de reprezentant legal (mamă) al minorului BD, TI și TSB în contradictoriu cu pârâții S.C Euroins România Asigurare Reasigurare S.A și S.C. Barbt Logistic S.R.L, ca nelegal timbrată.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina