INTRODUCERE. 

Prezentele cazuri privesc anchetele penale deschise de parchetul militar cu privire la evenimentele Revoluției Române din decembrie 1989, în cursul căreia reclamanții au fost răniți sau rudele lor apropiate au murit. Bazându-se în principal pe articolul 2 al convenției, reclamanții s-au plâns că autoritățile interne nu au efectuat o anchetă eficientă într-un termen rezonabil cu privire la aceste evenimente.

SECȚIUNEA A IV-A

CAZUL MOROȘANU ȘI ALȚII împotriva ROMÂNIEI
(Cereri nr. 84271/17 și alte 4 – a se vedea lista anexată)

HOTĂRÂRE
STRASBOURG
16 martie 2021

Această judecată este definitivă, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.

În cazul Moroșanu și Alții împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a patra), în calitate de comisie compusă din:
Gabriele Kucsko-Stadlmayer, președinte,
Iulia Antoanella Motoc,
Pere Pastor Vilanova, judecători,
și Ilse Freiwirth, grefier adjunct al secției,

Având în vedere:

cele cinci cereri (enumerate în tabelul anexat) împotriva României depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către cinci cetățeni români („reclamanții”), pe diferite date indicate în tabelul anexat;

decizia de a notifica Guvernul României („Guvernul”) cu privire la plângerile referitoare la lipsa unei investigații eficiente într-un termen rezonabil cu privire la evenimentele din decembrie 1989 la București și Reșița și de a declara inadmisibile restul cererilor;

observațiile părților;

După ce a deliberat în privat la 16 februarie 2021,

Pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:

INTRODUCERE

1. Prezentele cazuri se referă la anchetele penale deschise de parchetul militar cu privire la evenimentele Revoluției Române din decembrie 1989, în cursul cărora reclamanții au fost răniți sau rudele lor apropiate au murit. Bazându-se în principal pe articolul 2 al convenției, reclamanții s-au plâns că autoritățile interne nu au efectuat o anchetă eficientă într-un termen rezonabil cu privire la aceste evenimente.

FAPTELE

2. Detaliile solicitanților sunt prezentate în tabelul anexat.

3. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul său, cel mai recent doamna OF Ezer din Ministerul Afacerilor Externe.

4. Faptele, astfel cum au fost prezentate de părți, sunt similare cu cele din Asociația „21 decembrie 1989” și alții împotriva României, nr. 33810/07 și 18817/08, §§ 12-41, 24 mai 2011.

5. Reclamanții sau rudele lor apropiate au fost răniți sau uciși prin împușcare în timp ce participau la demonstrații din București și Reșița în timpul evenimentelor din decembrie 1989 care au dus la căderea regimului comunist. Solicitantul din cererea nr. 84271/17 (domnul Moroșanu) a suferit leziuni care au necesitat îngrijiri medicale cu o durată de un an și trei luni și care l-au lăsat cu o infirmitate permanentă. Solicitantul din cererea nr. 2666/18 (domnul Iordan) a suferit răni care au necesitat între douăzeci și trei și douăzeci și cinci de zile de îngrijire medicală. Rudele celorlalți reclamanți au fost uciși prin împușcare în timpul acelorași evenimente.

6. În 1990, parchetul militar de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a deschis, din oficiu, investigații cu privire la reținerea ilegală și maltratarea și vătămarea suferite de reclamanți și alți participanți la evenimentele din decembrie 1989. Urmărirea penală principală a fost înregistrată sub dosarul nr. 97 / P / 1990 (în prezent nr. 11 / P / 2014).

7. Între 1991 și 2006, procurorul a decis, în celelalte seturi de proceduri privind reclamanții sau rudele acestora, fie să nu deschidă o anchetă, fie să întrerupă procedura. Cu toate acestea, cazurile lor au fost examinate în ancheta penală principală, iar reclamanții au depus cereri civile.

8. Pașii procedurali relevanți întreprinși în urmărirea penală principală au fost descriși în Asociația „21 decembrie 1989” și alții (citată mai sus, §§ 12-41) și Sidea și alții împotriva României ([Comitetul], nr. 889/15 , §§ 8-11, 5 iunie 2018).

9. La 14 octombrie 2015, parchetul militar a închis principala anchetă penală, constatând că unele dintre plângeri erau prescrise, unele erau supuse unei amnistii, iar altele erau nefondate. De asemenea, a constatat că unele dintre întâmplări nu au putut fi clasificate drept infracțiuni și unele au fost judecate (vezi Anamaria-Loredana Orășanu și alții împotriva Romaniei [Comitetul], nr. 43629/13, § 11, 7 noiembrie 2017).

10. Decizia din 14 octombrie 2015 (a se vedea punctul 9 de mai sus) a fost ulterior anulată printr-o decizie din 5 aprilie 2016 a procurorului general, care a fost confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție la 13 iunie 2016. La 1 noiembrie 2016, procurorul militar a dispus deschiderea unei anchete penale in rem pentru infracțiunea de crime împotriva umanității cu privire la aceleași circumstanțe de fapt.

11. La 5 aprilie 2019, parchetul militar a trimis în judecată cazurile mai multor persoane (și anume, un fost președinte român, un fost prim-ministru român și un fost comandant al forței aeriene române) pentru crime împotriva umanității și a întrerupt ancheta în ceea ce privește alte persoane, din diferite motive care împiedică continuarea procedurilor penale (și anume, unele dintre acuzații erau de lucru judecat, unii dintre suspecți au murit sau unele dintre faptele care au fost cercetate nu au putut fi calificate drept infracțiuni). Procedurile sunt în curs de soluționare în fața Camerei preliminare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

CADRU JURIDIC RELEVANT

12. Dispozițiile legale relevante pentru procedura penală inițiată în legătură cu evenimentele din decembrie 1989 sunt prezentate în Asociația „21 decembrie 1989” și alții, citată mai sus, §§ 95-100.

LEGEA

I. CONEXAREA CERERILOR

13. Curtea constată că cauzele prezente se referă la aceleași circumstanțe de fapt și ridică probleme juridice similare. În consecință, consideră oportun să se dispună unirea acestora, în conformitate cu regula 42 § 1 din Regulamentul Curții.

II. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 2 AL CONVENȚIEI

14. Reclamanții s-au plâns că autoritățile interne nu au efectuat o anchetă eficientă într-un termen rezonabil cu privire la evenimentele din decembrie 1989 din București și Reșița, în timpul cărora au fost răniți sau rudele apropiate ale acestora au fost uciși prin focuri de armă. Ei s-au bazat pe articolul 2 al Convenției.

15. Guvernul a susținut că, deși era adevărat, reclamantul din cererea nr. 2666/18 (domnul Iordan) a fost rănit prin împușcare, rănile sale nu puneau viața în pericol, în plus, au concluzionat din relativ puținele zile de îngrijire medicală pe care le ceruse ca reclamațiile sale să fie analizate în conformitate cu articolul 3 al Convenției. Curtea, care stăpânește caracterizarea care trebuie dată în drept faptelor cauzei (a se vedea Radomilja și alții împotriva Croației [GC], nr. 37685/10 și 22768/12, §§ 114 și 126, 20 martie 2018), având în vedere utilizarea masivă a armelor de foc într-o represiune împotriva manifestanților civili, va examina plângerile din punctul de vedere al articolului 2 al Convenției (a se vedea, mutatis mutandis, Șandru și alții împotriva României, nr. 22465/03, §§ 51-54, 8 decembrie 2009). Partea relevantă a acestei dispoziții are următorul cuprins:

„Dreptul oricui la viață va fi protejat prin lege. Nimeni nu va fi privat de viața lui intenționat … ”

A. Admisibilitate

16. Curtea constată că această plângere nu este în mod vădit nefondată și inadmisibilă din alte motive menționate la articolul 35 al Convenției. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă.

B. Merite

17. Guvernul a furnizat informații cu privire la demersurile întreprinse recent de autoritățile naționale în vederea finalizării anchetei penale cu privire la evenimentele din decembrie 1989 și a făcut referire la argumentele pe care le-au susținut anterior în Asociația „21 decembrie 1989” și alții (citată mai sus) și Alecu și alții împotriva României (nr. 56838/08 și alții 80, 27 ianuarie 2015).

18. Curtea reiterează faptul că, pentru a fi eficientă, o investigație trebuie să poată conduce la stabilirea faptelor și la identificarea și pedepsirea celor responsabili. Aceasta nu este o obligație de rezultat, ci de mijloace (a se vedea Kelly și alții împotriva Regatului Unit, nr. 30054/96, § 96, 4 mai 2001 și Anguelova împotriva Bulgariei, nr. 38361/97, § 139, CEDO 2002-IV). Obligația statului în temeiul articolului 2 din convenție nu va fi îndeplinită dacă protecția oferită de legislația internă există doar în teorie: mai ales, trebuie să funcționeze eficient în practică și aceasta necesită o examinare promptă a cazului fără întârzieri inutile. Orice deficiență a anchetei care subminează capacitatea acesteia de a stabili cauza morții sau persoana responsabilă riscă să cadă în neregulă cu acest standard (a se vedea Šilih v. Slovenia [GC], nr.71463/01, § 195, 9 aprilie 2009; Varnava și alții împotriva Turciei [GC], nr. 16064/90 și alte 8, § 191, CEDO 2009; Asociația „21 decembrie 1989” și alții, citată mai sus, § 134; și Mocanu și alții împotriva României [GC], nr. 10865/09 și alții 2, § 322, CEDO 2014 (extrase)).

19. În cazul de față, Curtea constată că, la scurt timp după evenimentele din decembrie 1989, a fost deschisă o anchetă penală cu privire la rănile reclamanților și / sau la moartea rudelor lor apropiate prin împușcare.

20. Având în vedere competența sa ratione temporis și indiferent de faptul că ancheta a fost efectuată de procurorii militari (a se vedea Elena Apostoland Alții împotriva României, nr. 24093/14 și alții 16, § 34, 23 februarie 2016), Curtea constată că ancheta în acest caz a fost deschisă cu mai bine de treizeci de ani în urmă și este încă în desfășurare la douăzeci și șase de ani după ce România a ratificat convenția la 20 iunie 1994.

21. Având în vedere principiile care decurg din articolul 2 privind o investigație eficientă (a se vedea Mocanu și alții, citată mai sus, §§ 314-26), Curtea consideră că urmărirea penală din prezenta cauză nu îndeplinește standardele cerute, mai ales că nu s-a desfășurat cu o celeritate rezonabilă, solicitanții nu au fost implicați în proceduri, iar publicul nu a fost ținut la curent cu evoluția sa. După ce au identificat aceleași neajunsuri în această investigație ca în Asociația „21 decembrie 1989” și alții (citată mai sus, §§ 133-45) și Alecu și alții (citată mai sus, § 39), Curtea nu vede deci niciun motiv să se abată de la concluziile anterioare pe această temă.

22. Considerentele de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții să concluzioneze că reclamanții au fost privați de o investigație efectivă asupra cazurilor lor.

23. În consecință, a existat o încălcare a articolului 2 din convenție în cadrul procedurii sale.

III. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENȚIEI

24. Reclamanții s-au plâns că procedura penală privind evenimentele din decembrie 1989 a fost excesiv de lungă. În acest sens, ei s-au bazat pe articolul 6 § 1 al Convenției.

25. Având în vedere constatarea referitoare la articolul 2 din convenție (a se vedea paragraful 23 de mai sus), Curtea consideră că nu este necesar să se examineze admisibilitatea și fondul plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 (a se vedea, printre alte autorități , Asociația „21 decembrie 1989” și alții, citată mai sus, § 181, și Alecu și alții, citată mai sus, § 45).

IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI

26. Articolul 41 din convenție prevede:

„În cazul în care Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor la aceasta și dacă legea internă a Înaltei Părți Contractante în cauză permite efectuarea unei reparații parțiale, Curtea va oferi, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă partea vătămată.”

A. Daune

27. Reclamanții au solicitat sumele prevăzute în anexă cu privire la prejudiciul material și moral.

28. Guvernul a susținut că revendicările erau excesive.

29. Curtea consideră că prejudiciul material pretins de reclamant în cererea nr. 28919/18 este complet nefondat; prin urmare, respinge această cerere. Cu toate acestea, Curtea consideră că încălcarea articolului 2 din Convenție în cadrul procedurii sale a cauzat reclamanților un prejudiciu moral substanțial, precum stres și frustrare. Hotărând în mod echitabil, le acordă sumele stabilite în anexă, plus orice impozit care ar putea fi exigibil.

B. Costuri și cheltuieli

30. Unii dintre reclamanți au solicitat, de asemenea, sume cu privire la costuri și cheltuieli pentru onorariile avocaților suportate în fața Curții, după cum se indică în anexă.

31. Guvernul a contestat sumele ca nefondate.

32. În ceea ce privește documentele aflate în posesia și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil să acorde fiecărui reclamant care a depus o astfel de cerere sumele prevăzute în anexă, acoperind onorariile avocaților pentru procedurile anterioare. instanța.

33. Solicitantul din cererea nr. 2666/18 nu a depus o cerere cu privire la costuri și cheltuieli. Prin urmare, Curtea nu este chemată să pronunțe o hotărâre în acest sens.

C. Dobânzi moratorii

34. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală a împrumutului Băncii Centrale Europene, la care să se adauge trei puncte procentuale.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, UNANIM,

1. decide să conexeze cererile;

2. declară admisibilă plângerea referitoare la articolul 2 din convenție;

3. Hotărăște că a existat o încălcare a articolului 2 al Convenției sub limita sa procedurală;

4. Susține că nu este necesar să se examineze admisibilitatea și fondul plângerii în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției;

5. Reține

(a) că statul pârât trebuie să plătească solicitanților, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data decontării:

(i) sumele prevăzute în anexă, plus orice impozit care poate fi exigibil, în ceea ce privește prejudiciul moral;

(ii) sumele prevăzute în anexă, plus orice taxă care ar putea fi datorată solicitanților, în ceea ce privește costurile și cheltuielile;

(b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare se vor plăti dobânzi simple pentru sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada de neplată plus trei puncte procentuale;

6. Respinge restul cererilor de satisfacție echitabilă.

Întocmită în limba engleză și notificată în scris la 16 martie 2021, în conformitate cu regula 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Ilse Freiwirth Gabriele Kucsko-Stadlmayer
Președinte grefier adjunct

_________

ANEXĂ
Lista cazurilor:

	Cererea nr.	Locuit pe	Numele solicitantului, anul nașterii, locul de reședință	Reprezentată de	Circumstanțele particulare ale cererii	Suma cerută în temeiul articolului 41 din convenție	Suma care trebuie plătită de statul pârât în ​​temeiul articolului 41 din convenție
1.	84271/17	11/12/2017	Cristian Florinel MOROȘANU 1971 Brașov	Sorin-George PAȘALICĂ	Rănit prin împușcare la 23 decembrie 1989 la București.	20.000 EUR pentru daune morale; 500 EUR pentru onorariul avocatului.	15.000 EUR (cincisprezece mii de euro) pentru daune morale; 500 EUR (cinci sute de euro) pentru costuri și cheltuieli.
2.	2666/18	04/01/2018	Aurel IORDAN 1967 București	Cristi-Florin POPESCU	Rănit prin împușcare la 23 decembrie 1989 la București.	30.000 EUR pentru daune morale.	15.000 EUR (cincisprezece mii de euro) pentru daune morale.
3.	19080/18 19090/18	13/04/2018 13/04/2018	Floarea PORTASĂ 1939 București Nicoleta CÎRJĂ 1972 București (membrii aceleiași familii)	Sorin-George PAȘALICĂ	Soția unei victime ucise prin împușcare în 23/24 decembrie 1989 la București.	20.000 EUR pentru daune morale; 500 EUR pentru onorariul avocatului.	15.000 EUR (cincisprezece mii de euro), în comun, pentru daune morale; 500 EUR (cinci sute de euro) fiecare pentru costuri și cheltuieli.
4.					Fiica unei victime ucise prin împușcare în 23/24 decembrie 1989 la București.	20.000 EUR pentru daune morale; 500 EUR pentru onorariul avocatului.
5.	28919/18	11/06/2018	Maria RUVINEANȚU 1943 Reșița	David-Daniel DEACONESCU	Mama unei victime ucise prin împușcare la 25 decembrie 1989 la Reșița.	15.000 EUR pentru daune materiale și morale; 3.200 EUR pentru onorariul avocatului și cheltuielile aferente.	15.000 EUR (cincisprezece mii de euro) pentru daune morale; 3.200 EUR (trei mii două sute de euro) pentru costuri și cheltuieli.