Judecătoarea Dana Gîrbovan de la Curtea de Apel Cluj, membru al Uniunii Naționale a Judecătorilor din România, răspunde punctual postării de pe blogul membrului CSM Cristi Danileț, preluată ieri de CLUJUST, în care erau criticate afirmațiile acesteia despre relația dintre sistemul judiciar și serviciile de informații. Redăm mai jos opinia Danei Gîrbovan:

Este regretabil modul în care un membru al Consiliului Superior al Magistraturii încearcă fie să blocheze, fie să minimalizeze orice dezbatere publica serioasa despre probleme importante pentru sistemul judiciar, dezbateri generate de asociaţiile profesionale de magistrati ca urmare a unor articole apărute în spaţiul public.

În loc să analizeze argumentele aduse şi să susţină necesitatea lămurii publice a unor chestiuni ce afectează imaginea sistemului judiciar şi, implicit, independenţa justiţiei, se aduc „lămuri” ce nu fac trimitere nici la motivele ce au generat îngrijorările magistraţilor şi nici la demersurile urmate de acestea, catalogând orice ridicare de problema ca fiind „jignitoare” şi „nefondata”.

Jignitor este sa incerci sa opresti apriori astfel de dezbateri, al caror scop este tocmai acela de a lamuri daca o problema semnalata este fondata sau nefondata. Se impun de aceea următoarele clarificări:

1. Cererea trimisă de Consiliul Superior al Magistraturii către CSAT, prin care s-a solicitat efectuarea unor verificări cu privire la declaraţiile date de magistraţi în ultimii doi ani, este urmarea sesizării făcute de asociaţiile profesionale, nu o iniţiativă proprie a Consiliului. Afirmaţia membrului CSM, potrivit căreia nu au fost indicate persoane în concret care ar fi încălcat legea, este vădit tendenţioasă, în condiţiile în care nu acesta a fost scopul demersului nostru. Verificarea declaraţilor magistratilor ca nu sunt ofiteri acoperiti este o obligaţia legală a CSAT, ce nu a fost îndeplinită vreme de 10 ani, lăsând aşadar fără substanţă o dispoziţie prevăzută în legea privind statutul magistraţilor. Am explicat pe larg în cadrul interviului citat această chestiune.

2. Cu privire la necesitatea semnării unui angajament pentru accesul la informaţiile clasificate, în urma modificării legii şi a adoptării unei hotărâri de către CSM în acest sens, această chestiune a provocat o serie de dezbateri în rândul magistraţilor. O parte dintre magistrati au refuzat să semneze astfel de declaratii, invocând ca motiv faptul că un judecător, prin însăşi funcţia pe care o ocupă, trebuie să aibă acces la toate probele de la dosar fără nici o altă condiţionalitate. Dincolo de argumentele pro şi contra aduse, dezbaterea este legitimă, în condiţiile în care se pune problema respectării dreptului la apărare în acest tip de cauze, indiferent de natura lor. Subliniez că problema rămâne şi în condiţiile modificării Legii 182/2002, precum şi a Noului Cod de procedură penală. Pe de-o parte, documentele clasificate apar şi în procesele civile şi de contencios administrativ, unde procedura accesului părţilor la aceste probe este una extrem de riguroasă, stabilita prin regulamentul CSM. În ceea ce priveşte cauzele penale, accesul avocaţilor părţilor la aceste probe este condiţionat de acordul autorităţii emitente. Faptul că, în lipsa acordului, aceste documente nu pot servi la pronunţarea unei hotărâri de condamnare nu rezolvă decât parţial problema. Ca principiu, o parte trebuie să aibă acces la toate documentele din dosar în aceleaşi condiţii ca şi acuzarea, pentru a vedea în ce măsură probele respective sunt sau nu relevante inclusiv pentru apărarea sa.

3. Nu am negat niciodată existenţa problemei corupţiei în interiorul sistemului judiciar. Dimpotrivă, am susţinut întotdeauna necesitatea combaterii ferme a acestui fenomenm ce afectează în mod direct independenţa justiţie. Îmi menţin această poziţie categorică şi în prezent, fără însă a considera că aceasta impietează discutarea si a altor probleme ce afectează sistemul judiciar. Clarificarea relaţiei justiţie-servicii secrete, de exemplu, este una esenţială in contextul actual in care un general SRI a spus ca instantele sunt “camp tactic” pentru acest serviciu, iar un fost presedinte al Romaniei a spus ca exista ofiteri acoperiti in justitie. După cum am arătat în repetate rânduri în spaţiul public, orice suspiciuni privind depăşirea limitelor legale ale actiunilor serviciilor secrete cand vine vorba despre justitie, ba mai mult, orice reclamaţie privind o asemenea posibilitate, neverificată în mod real, are în timp efectul unui bumerang care poate discredita intregul sistem de justitie. Nu dezbaterile despre eventualele abuzuri slăbesc forţa luptei anticorupţiei, ci bagatelizarea sau ignorarea lor. Într-un stat de drept, pentru buna funcţionare a instituţiilor, este esenţial să se discute cu deschidere despre eventualele probleme care există. În cazul luptei anticorupţie ori al implicării serviciilor secrete în actul de justiţie nu existenţa acestor dezbateri, ci lipsa lor ori incercarea de a le suprima ar trebui să ne îngrijoreze.

4. Pornind de la o serie de afirmaţii publice, care ne-au stârnit îngrijorarea şi pe care le-am indicat în mod concret, asociatiile magistratilor au initiat demersuri către toate instituţiile statului cu atribuţii în domeniu, cu scopul de a lămuri întinderea activitatii serviciilor secrete în justiţie şi a verifica în ce măsură acestea respectă cadrul legal în vigoare. Am făcut publice toate aceste demersuri, tocmai pentru o corectă informare asupra motivelor, argumentelor şi rezultatelor acţiunilor noastre, din punctul nostru de vedere interesul public pentru această chestiune apărând cu puterea evidenţei. Consiliul Superior al Magistraturii este, conform Constitutiei, “garantul independentei justitiei”, iar membrii Consiliului au datoria de a asculta si de a raspunde concret si punctual argumentelor aduse de judecatori , atunci cand exista temeri ca independenta sistemului ar fi afectata. Daca din pozitia pe care o ocupa domnul judecator in CSM nu a considerat ca trebuie sa se autosesizeze la afirmatia ca instantele au devenit “camp tactic” pentru serviciile secrete, iar printre magistrati ar fi ofiteri acoperiti, ne-am fi asteptat sa fii inteles macar in mod corect ratiunea demersului nostru. Incercarea aceasta de a suprima ori denatura de la dezbaterea publica subiecte importante, ca implicarea serviciilor secrete in justitie ori existenta ofiterilor acoperiti printre magistrati nu este altceva decat o dovada ca astfel de dezbateri sunt necesare si imperative pentru buna functionare a justitiei in Romania. Ignorand sau acoperind probleme nu inseamna ca acestea nu exista.

Citiți AICI postarea membrului CSM pe blog și afirmațiile de la care a început totul.

Comments

comentarii