Tânărul avocat Dan Chertes din Baroul Cluj, care participă pentru prima dată ca delegat la Congresul Avocaților, a scris pe site-ul său impresiile după prima zi de congres. Redăm în continuare textul avocatului:
Orice aș scrie în postarea asta probabil ceva din ea va nemulțumi pe unii și dezamăgi pe alții. Spun asta pornind de la modul în care, la începutul primei zile de Congres avocățesc, după discursurile invitaților, s-a decis prin vot (cu opt voturi împotrivă, printre care și al meu, dar ce mai contează) ca lucrările să nu se transmită LIVE, chiar dacă partea festivă beneficiase de acest privilegiu (ci doar să se înregistreze audio – probabil pentru posteritate).
Orice avocat lipsă de la Congres și-ar pune în această situație următoarea întrebare:
Ce au de ascuns?
Răspunsul (probabil dezamăgitor pentru mulți, mai ales dintre cei care cred că delegații lor una sunt mandatați și alta fac la Congres): NIMIC. Chiar NIMIC.
Cum Congresul nu a votat varianta în care vreun delegat nu ar avea voie să povestească la ceas de seară ce s-a discutat în lucrările la care a participat, în spritul ideii în care am inițiat platforma Avocatura Altfel, dar și fiindcă mă simt măcar moral dator pentru avocații din Baroul Cluj care m-au votat delegat (în măsura în care au această curiozitate), iată „Marile Secrete” dezbătute la Congres, în prima zi.
(Atenționare: e posibil să urmeze o postare lungă și plictisitoare. Pentru că e vineri seara, mai bine o lăsați pe weekend sau și mai bine, pe luni, când vă așteptați rândul la cauza cu martori fixată pe ora 10 care se va lua la ora 15)
Din 329 de delegați ai Congresului au fost prezenți 296. Cei lipsă probabil au avut un motiv cât se poate de întemeiat, altfel de ce ai rata să te cazezi la Intercontinental sau (pentru cei din București) să iei micul dejun, prânzul și cina într-o companie atât de selectă.
Domnul președinte UNBR, Gheorghe Florea, a avut cuvântul de deschidere, precizându-ne scurt și la obiect tema Congresului de anul acesta: „Apărarea Apărării”. Să mai zică cineva că avocații n-au talent.
Marile subiecte ale zilei au fost: noua propunere de investiție imobiliară a banilor Casei de Asigurări (22.000 mp la 26 Euro/mp pe malul lacului Techirghiol, în apropriere de actuala investiție a Casei în zonă – Centrul Balnear și de Recuperare „Corpore Sano”) și rapoartele comisiilor de cenzori, că au fost două, din cauza alegerilor de anul trecut, care au fragmentat Consiliul de Administrație a Casei (unul a fost până la 31.05.2015, altul de atunci încoace).
Asta nu înseamnă că au fost singurele subiecte discutate, ci doar că au fost singurele care ar fi putut genera secretomania aparentă a lucrărilor. Din punctul meu de vedere, pentru că documentele dezbătute la Congres care au inclus și temele mai sus amintite au fost publicate din timp pe siteul UNBR (16.03.2016), putând fi accesate de oricine, nu cred că acesta a fost motivul. Probabil precauția netransmiterii LIVE a dezbaterilor a venit dintr-o teamă că discuțiile ar putea degenera.
Despre noua propunere de investiție imobiliară se pot spune multe. Și s-au spus. Vehemenți au fost și cei din Baroul Dolj, dar și mulți alți colegi. Ca să nu vă dau prea mari emoții, pot să vă spun că vehementă a fost majoritatea, la vot respingându-se această investiție din bugetul anului 2016 al CAA. Aici, dacă bine am numărat, delegația de la Cluj a votat în unanumitate împotrivă. Nu neapărat pentru o atitudine de Gică-Contra. Nu pentru a merge pe mâna majorității.
Nu știu colegii de ce au ales votul acesta, eu știu de ce l-am ales. După cum au atras mulți atenția în sală, fundamentarea investiției (în raport de profitabilitatea ei și/sau siguranță) a fost slab prezentată. Președintele Florea, după votul de respingere a susținut că ea a fost dezbătută în Consiliul din ziua anterioară, unde s-au prezentat și documente. La noi, în Congres, se pare că nu au mai ajuns.
Cât a reușit domnul avocat Florin Petroșel, președintele Consiliului de Administrație al Casei de Asigurări a Avocaților, să prezinte investiția (verbal doar – nu s-au prezentat acte, ci doar cifre), investiția pare tentantă. În contextul tot mai probabil al dobânzilor negative la depozitele în care se țin banii Casei, investițiile imobiliare din care se creează ulterior afaceri (cum e și acest existent complex „Corpore Sano” – profit contabil de aproximativ 945.000 lei în 2015 și cu o previziune de plus 1.200.000 Lei în 2016) sunt tot mai tentante și par o idee firească. Cu atât mai mult cu cât s-a spus că proiectul ar fi eligibil în baza HG 807/2014 să primească un ajutor material de la Stat de până la 50% din investiție.
Ca la orice investiție nouă sau cu un risc mai mare decât cel să te calce mașina pe trecerea de pietoni când e verde, lumea e reticentă. E de înțeles. Dar probabil o investiție din timp prezentată în teritoriu cu timp suficient de gândire înainte de Congres și cu documente relevante transmise, ar fi creat în sarcina delegaților niște mandate exprese din partea adunărilor generale ale barourilor. Una dintre nelămuririle mele a fost și asta: cum aș putea vota PENTRU o propunere de investiție, atâta timp cât colegii din Cluj nu mi-au dat expres un astfel de mandat și nici nu mi se pare prima facie că ea ar fi de o suficientă încredere? Probabil, ar trebui și la Cluj să începem să clarificăm expres mandatul delegaților pentru Congres, așa cum se pare că tot mai multe barouri o fac.
Scena simpatic teatrală pe subiectul investiției a fost cea a unui coleg delegat (iertată-mi fie neatenția că nu am reținut nume sau barou), care a „dat sărci pe goagăl” (n-a greșit ci a citat dintr-un clasic aflat parcă sub control judiciar) și a găsit teren pe malul lacului Techirghiol la 2,5 Euro/mp nu la 26 Euro/mp. Pentru că mai mulți colegi au început deja să-și caute loc de vilă (după remarca căutătorului de teren care nu știe că, google-u e safe dacă știi că te poți și fenta câteodată), am dat și eu un mesaj secret unui coleg avocat localnic de prin Techirghiol. Fiindcă știa zona și complexul Corpore Sano, mi-a confirmat că prețul de 26 Euro/mp e o investiție bună, iar cu 2,5 Euro îți iei într-adevăr teren. Dar unul agricol, cu porumb și floarea soarelui. Probabil producție bună la hectar. Dar nu e pe mal de lac.
În toată hărmălaia creată de disonanța cognitivă, unii credeau că pierd o investiție bună într-o zonă rezidențială, alții că-și iau țeapă și nu-și mai văd veci banii pe care Casa îi va investi în terenul bănuit a fi al unui apropiat al conducerii (să nu ne ascundem, tot timpul se fac presupuneri din-ăstea), în spatele meu niște colege șopteau (probabil știau ele ce știau): „De aia vor să facă acum investiția că intră noua Lege de asigurări a avocaților care nu le mai dă voie”. Așa o fi? Habar n-am. Asta s-a auzit până la mine. Repet: era gălăgie.
Până să ajungem însă la terenul cu pricina, mari dezbateri au fost legate de raporturile comisiilor de cenzori. Două consilii de administrație, două comisii de cenzori, două rapoarte. Bube la primul Consiliu. Bube și la al doilea. La primul, cum justifică ei o donație (sponsorizare) de 25.000 Lei. La al doilea, de ce s-au luat bani din indemnizații de membri în Consiliul de Administrație, fără ca, se pare, să fi participat și la ședințele acestuia. Hmmm… Întrebări, întrebări, întrebări.
Poate e bine că sunt. Întrebări, zic. Altfel, am avea senzația că totul e clar. Și ar fi una falsă.
Deocamdată închei aici prima postare despre prima zi. Dar voi reveni. Dacă nu se dă rezoluție de Congres că n-am voie. 🙂
