Ministrul Cătălin Predoiu spunea în 2011 despre proiectul care modifica Legea privind statutul magistraților, prin care se introducea abaterea pe care acum vrea să o elimine, că este un proiect bun. Acum susține că prevederea potrivit căreia constituie abetere disciplinară nerepectarea deciziilor CCR ”este redundantă și lipsită de logică”
Este vorba de art. 99 lit. ș) din Legea 303/2004 – Constituie abateri disciplinare: ş) nerespectarea deciziilor Curtii Constitutionale ori a deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursurilor in interesul legii”.
Luju.ro a descoperit că în 2011, când s-a introdus prevederea, Predoiu lăuda proiectul în plenul Senatului.
Proiectul de lege a fost discutat in 15 noiembrie 2011, fiind respins de Camera Deputatilor. Totusi, o luna mai tarziu proiectul de lege a fost adoptat de Senatul Romaniei, in 15 decembrie 2011, la finalul dezbaterilor Catalin Predoiu multumindu-le colegilor pentru votul prin care au adoptat proiectul care introducea nerespectarea deciziilor CCR ca abatere disciplinara, proiect pe care il cataloga drept unul bun si european: “Bineinteles, doresc sa va multumesc pentru acest vot si as vrea sa fiti incredintati ca, cel putin in ceea ce ma priveste, daca vreodata se va pune problema initierii unei actiuni disciplinare, nu o voi face inainte sa ma consult cu Consiliul Superior al Magistraturii. Va rog sa nu aveti rezerve. Ati votat azi un proiect bun, un proiect european”
În 2022, ministrul Justiției a emis un drept la replică, din care cităm:
”Prevederea din legea în vigoare în sensul că judecătorul ar fi pasibil de sancțiuni disciplinare în cazul nerespectării unei decizii a CCR este redundantă și lipsită de logică în raport de obligativitatea și a altor izvoare de drept. Pentru un judecător, toate izvoarele de drept cu caracter obligatoriu sunt și rămân obligatorii, iar judecătorul trebuie să aibă deplina libertate și independență în interpretarea, armonizarea, înlăturarea lor (în caz de conflict) și aplicarea lor. Pe de altă parte, a reglementa în lege faptul că judecătorul este pasibil de sancțiune disciplinară dacă nu aplică o decizie (obligatorie) a CCR este echivalent cu reglementarea conform căreia un judecător este pasibil de sancțiune disciplinară în cazul în care nu aplică o prevedere legală (la fel de obligatorie) sau alt izvor de drept cu caracter obligatoriu (o decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene sau o decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu). Or, tocmai aceasta este rațiunea construcției întregului capitol privind răspunderea disciplinară din proiectul de lege, care cuprinde nu mai puțin de 4 articole (art. 271-art. 274), particularizarea abaterii disciplinare prin referire doar la deciziile CCR ducând la o concluzie greșită și la o interpretare contrară scopului urmărit de legiuitor.”