Acasă » OPINII-ANALIZĂ » Predictibilitatea hotărârilor judecătorești sau cronica unei morți anunțate. ”Unele decizii judecătorești sunt precum o boală letală”

Predictibilitatea hotărârilor judecătorești sau cronica unei morți anunțate. ”Unele decizii judecătorești sunt precum o boală letală”

Avocata Ioana Varga, asistent universitar, a avut o prezentare interesantă, intitulată ”Predictibilitatea hotărârilor judecătorești sau cronica unei morți anunțate”, în cadrul conferinței ”Nereguli și abuzuri în administrație și justiție” de la Facultatea de Drept UBB Cluj, parte a unui proiect mai vast pe fonduri europene.

Ioana Varga, avocată în cadrul biroului de la Cluj a unei societăți mari din București, a comparat unele hotărâri judecătorești cu o boală letală, pentru că știe de la începutul procesului care va fi finalul.

”Noi avocații suntem oarecum frustrați de relația cu judecătorul, de relația cu procurorul, poate că și invers. Nu m-am întrebat niciodată. Dar există o oarecare limită în comunicare care, cel puțin la începuturile practicii mele, nu era așa pregnantă. Acum se acutizează. Este vorba de comunicarea între judecător și avocat ca participanți la actul de justiție, indiferent că e vorba de procese penale sau civile.

Pe acest considerent mi-am intitulat prezentarea Predictibilitatea hotărârilor judecătorești sau cronica unei morți anunțate. Unele decizii judecătorești sunt precum o boală letală. Știm ce se întâmplă de la bun început, de la momentul în care ni se spune care va fi finalul, dar sperăm. Sperăm în ce? În noroc? În doctor-judecător? Sau în intervenția unei cauze divine, poate se întâmplă ceva. Speranța, sigur, moare ultima și de cele mai multe ori ar trebui să moară prima. Pentru că în fond și la urma urmei, atunci când discutăm de predictibilitate, o putem percepe în comportamentul judecătorului, o putem percepe în modul în care soluționează problemele legate de admisibilitatea probelor și în modul în care soluționează incidentele.”, a spus avocata.

Aceasta a explicat cum se diferențiază predictibilitatea de antepronunțare, dar pe ambele le vede ca pe niște abuzuri: ”Predictibilitatea presupune o chestiune mai degrabă de percepție, adică eu pot să-mi dau seama în proporție de aproximativ 90 la sută care va fi deznodământul, în vreme ce în cazul antepronunțării deja ideea formată a judecătorului este și verbalizată. Predictibilitatea presupune mai degrabă un limbaj non-verbal, presupune un limbaj subînțeles decât un limbaj expres așa cum este în cazul antepronunțării, care duce la recuzare admisă sau mai degrabă respinsă, oricum, pentru care avem un mijloc procesual pe care putem să-l ridicăm atunci când constatăm că deja există un abuz.

Din punctul meu de vedere, și predictibilitatea și antepronunțarea tot abuzuri pot să fie numite. De ce? Pentru că automat determină concluzia că orice s-ar realiza mai departe în fața judecătorului este inutil. De ce aș mai merge, de ce aș mai pleda atâta vreme cât eu mi-am dat seama care va fi soluția? Sigur, vine mai degrabă dintr-o educație juridică. Cred că mai întâi ar trebui să înceapă această formare a tinerilor juriști încă de pe băncile facultății. Eu nu spun că judecătorul trebuie să joace un rol, judecătorul nu este actor, dar nici nu trebuie să ajungem la partea cealaltă în care pe mimica judecătorului se vede absolut totul. E motivul pentru care nu m-am făcut judecător, pentru că automat și pe fața mea se vede absolut orice.

Ideea este de a da în continuare acea senzație de obiectivitate. Știu, poate de multe ori, pentru că și judecătorul este om, nu este calculator, are deja formată soluția și știe ce va pronunța. Dar prin acest comportament automat consider eu că exercită un abuz, atât la nivel juridic, cât și la nivel psihologic față de parte, față de avocatul părții, dacă e cazul. Am spus prin comportament, pentru că am sesizat de foarte multe ori judecători care au un anumit comportament față de parte sau față de avocat, un comportament care nu de puține ori a însemnat, de fapt, o ostilitate vădită născută cine știe din ce sau din faptul că deja are o concluzie formată, ostilitate care s-a manifestat pe tot parcursul procesului. Vorbesc aici de cercetare și dezbatere în faza concluziilor orale.”, a spus Ioana Varga.

În concluzie, aceasta a precizat: ”Cred eu că în ciuda elementelor care ar putea să ducă la o soluție deja bănuită încă de la bunul început al cauzei, cred că totul derivă din comportamentul atât al judecătorului, cât și al justițiabililor. Revin la problema comunicării, a instituirii unor bune practici tocmai pentru a evita acest element care poate fi minor, dar frustrant. Pentru evitarea abuzurilor, cred că o colaborare între acești participanți se impune, nu cred că duce la nimic rău. Iar necesitatea educației în acest sens, cred că ar trebui să înceapă de pe băncile facultății”

Întrebată de Clujust.ro, în cât la sută din cauze își dă seama de soluția ce se va pronunța, Varga a răspuns: ”in 50 la suta din cauze, dar eu nu sunt un etalon.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns