fbpx

Practicieni în insolvență despre impactul Deciziei ÎCCJ privind măsurile asiguratorii în procesul penal asupra bunurilor unei societăți

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă a pronunțat recent o decizie mult așteptată de practicienii în insolvență. Aceștia spun că decizia are un impact benefic, deblocând proceduri de valorificare a bunurilor unei societăți în insolvență.

Decizia nr.1  în dosarul nr.1676/1/2019 de la ÎCCJ:

”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel București – Secţia a V-a civilă, în dosarul nr. 31798/3/2018, pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, stabilește că:

În interpretarea dispozițiilor art. 91 alin. (1), art. 102 alin. (8) şi art. 154-158 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la dispozițiile art. 249 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală [respectiv art. 163 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală de la 1968], existența unor măsuri asigurătorii înființate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice, anterior deschiderii procedurii insolvenței, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune sau a garantării executării cheltuielilor judiciare:

a) nu suspendă procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 85/2014 în ceea ce privește bunul sechestrat;

b) nu este de natură a indisponibiliza bunul asupra căruia a fost începută procedura de valorificare conform dispozițiilor Legii nr. 85/2014;

c) nu împiedică lichidarea bunurilor efectuată de lichidatorul judiciar în exercitarea atribuțiilor conferite de Legea nr. 85/2014.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.”

Clujust a solicitat punctele de vedere a doi practicieni în insolvență cu experiență din Cluj.

”Decizia ICCJ era așteptată de noi practicienii în insolvență și judecătorii sindici pentru că interpertarea dată anterior bloca procedura de valorificare a bunurilor unui debitor aflat în faliment, încălcând unul dintre principille care guvernează legea insolvenței, respectiv cel al celerității.  

Mai mult, modalitatea de interpretare anterioară lipsea de eficacitate orice alte măsuri de garantare a executării unei creanțe luate potrivit legii civile, referindu-ne aici la “golirea de conținut” a instituției ipotecii, avînd ca obiect bunuri ale societăților aflate în procedură de insolvență/faliment. În alți termeni, interpretarea legii favoriza Statul în detrimentrul creditorul diligent, care și-a luat toate măsurile de precauție pentru realizarea creanței sale.

Indisponibilizarea bunurilor aflate sub sechestru penal conducea de cele mai multe ori la degradarea acestora cu consecința diminuării valorii de piață și un grad minim de îndestulare a creditorilor.

Pe de altă parte, în virtutea acestei interpretări, instituția bugetară iniția o procedură proprie de valorificare (și potrivit codului de procedură fiscală) oarecum paralelă cu cea prevăzută de legea insolvenței, dar mai ales cu reguli proprii de distribuire, reguli care nesocoteau dispozițiile legii speciale și ordinea de distribuire prevăzută de acestea, încălcînd drepturile celorlalți participanți la procedură.

Sumele reprezentând prejudiciul creat în dosarele penale, de regulă, se regăsesc înscrise și la masa credală întrucât creditorul fiscal, diligent, cuprinde aceste sume în declarația de creanță, astfel încât valorificarea bunurilor în cadrul procedurii de insolvență asigurată de practician nu-i exclude de la distribuiri, astfel încît decizia ICCJ reîntărește caracterul colectiv, unitar și concursual al procedurii de insolvență, cu alte cuvinte rațiunea actului normativ”, a transmis Radu Pop – Prestigiu SPRL

”Se va ridica o problemă de oportunitate”

Av. Dan Godorogea

”Problema juridică soluționată de către Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție a suscitat multe divergențe în rândul practicienilor în insolvență și al magistraților, a generat multe întârzieri și chiar blocarea procedurilor de insolvență în care debitoarele dețineau bunuri afectate de măsuri asiguratorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale și/sau confiscării extinse.

Această problemă a fost analizată de către formatorii INM, a fost dezbătută în cadrul a mai multor întâlnirilor de practică neunitară a președinților secțiilor specializate ale ÎCCJ și ale curților de apel și a fost pe ordinea de zi a cel puțin 6 conferințe derulate în parteneriat INM-INPPI. În cadrul tuturor acestor întâlniri, opinia majoritară care s-a cristalizat a fost una în dezacord cu posibilitatea înstrăinării unor astfel de bunuri, până la finalizarea procesului penal.

Totodată s-a apreciat că în situația unor astfel de înstrăinări de bunuri sechestrate în vederea confiscării, practicianul în insolvență ar săvârșii fapta de sustragere de sub sechestru, prevăzută de art. 261 Codul Penal.

În acest context, admiterea sesizării Curții de Apel București e mai mult decât binevenită și produce un un impact benefic major asupra acestor proceduri, clarificând pe de o parte întinderea efectelor măsurilor asiguratorii penale în cadrul procedurii concursuale a insolvenței, corelând și interpretând în mod corect norma penală cu cea civilă, pe de altă parte lămurind excepția prevăzută la art. 91 alin. 1 teza a doua din legea insolvenței în sensul că aceasta vizează modalitatea în care se realizează dobândirea bunului înstrăinat în cursul procedurii de insolvență și nicidecum nu vizează înstrăinarea bunului.

Art. 249 (2) din Codul de procedură penală ”Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

Art. 91 (1) din Legea insolvenței ”Bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, în exercițiul atribuțiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum privilegii, ipoteci, gajuri sau drepturi de retenție, sechestre, de orice fel. Fac excepție de la acest regim măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale și/sau confiscării extinse.

Prin decizia 1/2020, ÎCCJ a hotărât că existența unor măsuri asigurătorii înființate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice, anterior deschiderii procedurii insolvenței, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune sau a garantării executării cheltuielilor judiciare: a) nu suspendă procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 85/2014 în ceea ce privește bunul sechestrat; b) nu este de natură a indisponibiliza bunul asupra căruia a fost începută procedura de valorificare conform dispozițiilor Legii nr. 85/2014; c) nu împiedică lichidarea bunurilor efectuată de lichidatorul judiciar în exercitarea atribuțiilor conferite de Legea nr. 85/2014.

Sintetizat, efectul benefic al acestei hotărâri este acela că procedura de valorificare a unor astfel de bunuri nu mai este blocată până la soluționarea procesului penal, practicianul în insolvență fiind îndreptățit să procedeze la valorificate în condițiile legii insolvenței, procedurile de insolvență afectate de astfel de situații fiind deblocate. Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că bunurile astfel valorificate nu sunt dobândite libere de sarcini, ci măsura asiguratorie penală va rămâne notată în cărțile funciare ale imobilelor sau va fi înscrisă în Registrul Național de Publicitate Mobiliară.

Apreciem că în practică această stare de fapt va ridica o problemă de oportunitate, legată de faptul că o valorificare a bunurilor cu o situație juridică incertă nu este de natură a satisface în toate cazurile scopul legii insolvenței, acela de maximizare a averii debitorului, întrucât prețul obținut poate fi influențat defavorabil de această incertitudine. Consider că, în astfel de situații, adunarea creditorilor va trebui/putea să aprecieze și să decidă dacă e oportună valorificarea bunului grevat de măsura asiguratorie penală sau e preferabilă temporizarea procedurii insolvenței până la soluționarea definitivă a procesului penal”,  a precizat Dan Godorogea – DDG Insolvency.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns