Acasă » OPINII-ANALIZĂ » Opinia separată a profesorului clujean Mircea Minea cu privire conflictul juridic între Parlament și DNA
Judecătorii CCR Mircea Ștefan Minea, Valer Dorneanu și Petre Lăzăroiu

Opinia separată a profesorului clujean Mircea Minea cu privire conflictul juridic între Parlament și DNA

Profesorul clujean Mircea Ștefan Minea, judecător la Curtea Constituțională, are opinie separată la decizia CCR privind conflictul juridic de natură constituțională între Parlament și DNA și obligația procurorului Laura Codruța Kovesi de a se prezenta în fața Comisiei speciale de anchetă privind alegerile prezidențiale din 2009.

Judecătorii Curții Constituționale a României au motivat Decizia nr.611 din 3 octombrie 2017. Majoritatea a decis:

1. Constată că există un conflict juridic de natură constituţională între Parlamentul României, pe de o parte, și Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de refuzul procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție de a se prezenta în fața Comisiei speciale de anchetă a Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru verificarea aspectelor ce ţin de organizarea alegerilor din 2009 şi de rezultatul scrutinului prezidenţial.

2. Constată obligația doamnei Laura Codruța Kövesi de a se prezenta în fața Parlamentului României – Comisia specială de anchetă a Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru verificarea aspectelor ce ţin de organizarea alegerilor din 2009 şi de rezultatul scrutinului prezidenţial și de a furniza informaţiile solicitate sau de a pune la dispoziţie celelalte documente sau mijloace de probă deţinute, utile activităţii comisiei.

3. Constată că nu există un conflict juridic de natură constituţională între Parlamentul României, pe de o parte, și Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de refuzul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de a exercita acțiunea disciplinară împotriva procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție pentru neprezentarea în fața Comisiei speciale de anchetă a Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru verificarea aspectelor ce ţin de organizarea alegerilor din 2009 şi de rezultatul scrutinului prezidenţial, și de refuzul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de a transmite comisiei speciale de anchetă o copie după dosarul de urmărire penală aflat pe rolul acestui parchet.

Descarcă aici decizia completă

Judecătorii Mircea Ștefan Minea, Livia Stanciu și Simona Maya Teodoroiu au redactat opinii separate. Vă prezentăm mai jos argumentele profesorului din Cluj:

”Sunt de acord numai în parte cu decizia de mai sus, respectiv în ceea ce privește constatarea inexistenței unui conflict juridic de natură constituțională între Parlamentul României – reprezentat prin Comisia de anchetă și Ministerul public – reprezentat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Apreciez însă – în dezacord cu punctele 1 și 2 din dispozitivul deciziei și cu considerentele aferente acestora – că între Parlament (reprezentat prin Comisia de anchetă înființată prin Hotărârea Parlamentului nr.39/2017) și Ministerul Public (reprezentat prin Procurorul Șef al Direcției Naționale Anticorupție) nu a existat și nu există niciun conflict juridic de natură constituțională între autorități.

Este de reținut mai întâi, ca fiind remarcabil, faptul că – deși și-a nuanțat poziția în timp – Curtea Constituțională nu s-a îndepărtat în mod esențial prin jurisprudența sa de primele statuări în materie. Astfel, potrivit acestei jurisprudențe, conflictele juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice presupun acte sau acțiuni concrete prin care o autoritate publică sau mai multe autorități își arogă puteri, atribuții sau competențe care, potrivit Constituției, aparțin altor autorități publice, ori omisiunea unor autorități publice constând în declinarea competenței sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligațiile lor (A se vedea Decizia Curții Constituționale nr.53/2005, publicată în Monitorul Oficial al României nr.144 din 17 februarie 2005). Conflictele juridice de natură constituțională nu se limitează la conflictele de competență, pozitive sau negative, care ar putea crea blocaje instituționale, ci vizează orice situații juridice conflictuale a căror naștere rezidă în mod direct în textul Constituției. (A se vedea Decizia Curții Constituționale nr.901/2009, publicată în Monitorul Oficial al României nr.503 din 21 iulie 2009.)

Conform susținerilor autorilor sesizării, conflictul juridic de natură constituțională dintre autorități a rezultat din: 1) refuzul Procurorului Șef al Direcției Naționale Anticorupție de a se prezenta în fața Comisiei de anchetă constituită de Parlament; 2) refuzul Procurorului Șef al Direcției Naționale Anticorupție de a răspunde, personal sau în scris, la întrebarea formulată; 3) neprezentarea unui judecător sau procuror la audierile organizate de Comisia de anchetă, audieri care nu privesc activitatea jurisdicțională.

În concret, în prezenta cauză se impută doamnei Laura Codruța Kövesi – Procuror Șef al D. N. A. refuzul de a se prezenta (în 2017) la Comisia parlamentară de anchetă pentru a fi audiată în legătură cu presupuse fapte petrecute în anul 2009. Indiferent de calitatea în care a fost chemată/invitată la Comisie (aceea de Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție – funcție pe care o deținea în anul 2009, de simplă persoană fizică ori de Procuror Șef al D. N. A. – funcție pe care o deține în prezent), specificându-se prin invitație faptul că audierea nu privește activitatea jurisdicțională, nici instituția pe care a condus-o și nici instituția pe care o conduce în prezent nu sunt implicate în vreun conflict juridic de natură constituțională. Într-adevăr, relatarea personală făcută de o persoană (sau refuzul acesteia de a răspunde invitației) nu poate avea ca efect antrenarea instituției pe care respectiva persoană o conduce într-un conflict juridic de natură constituțională între autorități care nu se află în niciun fel de raporturi.

Împrejurarea că Procurorul Șef al D. N. A. a fost invitat la Comisia parlamentară în această calitate (precum și faptul că persoana invitată a răspuns Comisiei printr-un script care purta antetul instituției) nu poate fi de natură să antreneze Ministerul Public – Direcția Națională Anticorupție într-un conflict juridic de natură constituțională, de vreme ce audierea ar fi urmat să privească fapte fără nicio legătură cu activitatea jurisdicțională a instituției incriminate (Poate că în ipoteza (puțin probabilă, dar – în concret – exclusă) în care Direcția Națională Anticorupție i-ar fi interzis conducătorului ei (nu-mi pot imagina în ce mod !) să se prezinte la Comisia parlamentară s-ar fi putut întrevedea un eventual conflict juridic de natură constituțională între autorități, concretizat în obstrucționarea de către D. N. A. a activității comisiei. Un astfel de lucru, însă, nu rezultă din dosar că s-ar fi petrecut!).

În analiza presupusului conflict juridic de natură constituțională între autorități publice nu este lipsit de importanță nici faptul că, prin dispozitivul deciziei, Curtea constată obligația doamnei Laura Codruța Kövesi de a se prezenta în fața Parlamentului României – Comisia specială de anchetă a Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru verificarea aspectelor ce ţin de organizarea alegerilor din 2009 şi de rezultatul scrutinului prezidenţial și de a furniza informaţiile solicitate sau de a pune la dispoziţie celelalte documente sau mijloace de probă deţinute, utile activităţii comisiei. Așadar, rezultă chiar și din constatarea de mai sus că nu poate fi stabilită nicio legătură între instituția D. N. A. (condusă de doamna Laura Codruța Kövesi din anul 2013) și presupusele fapte, petrecute în anul 2009, cercetate în 2017 de Comisia parlamentară de anchetă.

În fine, în chiar Raportul Comisiei parlamentare de anchetă se reține faptul că nu au putut fi clarificate toate aspectele (pretinse de obiectivele stabilite prin Hotărârea Parlamentului nr.39/2017) pentru că activitatea a fost blocată de persoanele care nu s-au prezentat la audiere sau nu au răspuns la toate întrebările care le-au fost adresate. Din concluzia cuprinsă în raportul menționat rezultă indubitabil că la audierea solicitată de Comisie interesa persoana fizică – respectiv declarațiile/relatările sale – și nu instituția însăși (pe care persoana chemată la audiere o conduce în prezent).

Așa fiind, comportamentul personal (care nu privește activitatea jurisdicțională) al conducătorului unei autorități publice în relația sa directă cu o altă autoritate publică nu poate antrena răspunderea/implicarea instituției într-un conflict juridic de natură constituțională, atât timp cât respectivul comportament nu vizează o situație juridică specială, conflictuală a cărei naștere să rezide în mod direct în textul Constituției (A se vedea Decizia Curții Constituționale nr.901/2009 cit.supra.).

Apreciez, pe baza celor de mai sus, că soluția corectă era constatarea inexistenței unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament – reprezentat prin Comisia de anchetă constituită în baza Hotărârii nr.39/2017 și Ministerul Public – Direcția Națională Anticorupție.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați!