O femeie din București obținut la divorț în instanță încredințarea câinelui

Judecătoria Sectorului 6 București a dispus încredințarea câinelui către femeie la pronunțare divorțului din culpa exclusivă a fostului soț.

Soluția pe scurt: ”Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta R.F.L., având C.N.P. .., cu domiciliul în .., cu domiciliul procesual ales la .., în contradictoriu cu pârâtul R.C., având C.N.P. .., cu domiciliul în .., cu locuința în fapt în..

Dispune desfacerea căsătoriei încheiate între părţi în data de ….2018, înregistrată în Registrul de Stare Civilă al Primăriei Municipiului Sibiu, sub nr. .. din data de 11.08.2018, din culpa exclusivă a pârâtului R.C.

Dispune revenirea reclamantei R.F.L. la numele avut anterior căsătoriei, acela de ”C.”.

Dispune încredințarea câinelui rasa Shar Pei, femelă, născut în data de 01.03.2020, având numele Hera, identificată prin Carnet seria .. nr. .., culoare maro deschis, reclamantei R.F.L., sens în care dispune modificarea numelui proprietarului câinelui din carnetul mai sus indicat, din acela al pârâtului în acela al reclamantei.

Ia act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată. Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, sub sancțiunea nulității. Pronunţată prin punerea soluției la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei astăzi, 23.07.2024.”

Un pui din rasa Shar-Pei costă între 800 și 2000 de dolari.

Avocata reclamantei, Eugenia Rădoi, a motivat astfel petitul privind încredințarea câinelui:

”Onorată instanță, capătul trei din cererea introductivă nu poate fi evaluat ca un bun partajabil, întrucât acesta nu se regăsește în dispozițiile art. 537 NCC, cățelul nefiind încadrat în categoria bunurilor mobile și nici în art. 1375 – 1376, unde se face distincție între animalele din gospodărie și animalele de companie.

Precizez că reclamanta este foarte atașată de animalul său de companie – cățelul rasa SHAR PEI, pe nume HERA, cățelul făcând parte din familie, încadrându-se în noțiunea de adopție are aceași conotație cu cea în care se adoptă un copil, reclamanta în acest sens adoptând-o pe Hera, formându-și relații de afecțiune, specifice celor de rudenie cu aceasta.

Totodată, cătelul are o valoare deosebit de sentimentală, față de reclamantă, fiind făcut cadou de părât, fapt pentru care, cadoul cu valoare sentimentală nu poate fi cuantificat, urmând să îl plătim ca taxă judiciară de timbru de 20 lei.

Menționez că reclamanta este singura care s-a ocupat și se ocupă de creșterea și îngrijirea Herei, merge cu ea la veterinar, o spală, o hrănește, cățelul fiind adoptat ca parte integrantă din familie și nu în scop economic, respectiv pentru a face cățeii și a fi vânduți în vederea obținerii unor beneficii pecuniare, astfel că acesta este încă un argument în plus pentru care valoarea sentimentală a cățelului nu poate fi cuantificată.”

Comments

comentarii