fbpx

O femeie a dat în judecată UBER pentru că și-a spart capul în mașină. Prima instanță i-a respins cererea

O femeie de 32 de ani din București a dat în judecată compania UBER pentru că și-a spart capul când a coborât dintr-o mașină la finalul cursei, lovindu-se de un obiect ascuțit din portieră. Reclamanta a cerut daune de 25.000 euro. UBER a chemat în garanție șoferul și a susținut că, dacă se admite acțiunea, el trebuie să plătească. Instanța Judecătoriei Sector 1 București a respins cererea reclamantei în totalitate și a pus-o să plătească cheltuieli de judecată de peste 20.000 de lei. În ciuda hotărârii CJUE privind serviciul de transport, instanța susține că UBER oferă servicii de ”marketing și suport pentru șoferi”. Urmează apelul.

Instanța Judecătoriei Sector 1 București a respins cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție și a obligat reclamanta la cheltuieli de judecată de aproape 17.000 lei către UBER, din care 10.000 lei onorariu avocat, ia restul taxe de timbru, și 3.500 lei către șofer, reprezentânt onorariu avocațial. Toate povestea în motivarea sentinței de mai jos.

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI – SECȚIA I CIVILĂ   Sentința Civilă Nr. 757/2020

I N S T A N Ț A

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.03.2018 sub nr. …, reclamanta G.A.I a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Uber Systems Romania SRL, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 25.000 de Euro, echivalent în lei la data plății reprezentând daune materiale și morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a incidentului din data de 08.11.2017 precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare , s-a arătat că în da ta de 08.11.2017, în jurul orei 24.00, în timp ce reclamanta se afla în compania unor prieteni, a apelat la serviciul furnizat de către pârâta Uber Systems Romania SRL, prin intermediul aplicației Uber. În urma comenzii, aceștia au fost preluați de cătr e un autoturism marca Renault Laguna cu numărul de înmatriculare …

În momentul în care au ajuns la destinație (zona Cercului Militar Național), la părăsirea autoturismului, reclamanta s-a lovit puternic de un obiect ascuțit, prins în cadrul portierei. Acest obiect, similar unui cui, în mod normal, nu trebuia să fie poziționat acolo. Astfel, era imposibil pentru un client să anticipeze prezența acestuia, mai ales în condiții de vizibilitate redusă, pe timp de noapte. Această lovitură i-a provocat reclamantei o rană adâncă la nivelul capului.

Întrucât se declanșase o hemoragie puternică însoțită de dureri acute, s-a deplasat de urgență (cu un alt autoturism Uber) împreună cu A. M la Spitalul Clinic de Urgență București.

Având în vedre profunzimea rănii, reclamanta a fost supusă rapid unei serii de investigații medicale (radiografii – întrucât au suspectat o fractură de craniu – analize de sânge, EKG etc.). După mai bine de o oră petrecută pe patul spitalului, medicii au ajuns la concluzia că aceasta a suferit un traumatism cranio cerebral minor nivel 0, ulterior fiind trimisă la Secția de Chirurgie Plastica pentru a-i fi cusută rana de 3,5 cm și efectuate îngrijirile medicale necesare.

Din cauza acestui incident reclamanta a fost prejudiciată atât din punct de vedere estetic, cât și din punct de vedere emoțional.

În ceea ce privește aspectul estetic, a fost deosebit de afectată, deoarece a trebuit să-și acopere capul, astfel încât să nu fie vizibilă rana. Cu toate acestea, era evident că masca urmările unui traumatism fizic. Mai mult decât atât, în condițiile în care incidentul s-a produs în timpul săptămânii de lucru, a fost nevoită să rămână la domiciliu 24 de ore, la indicațiile medicului de la Spitalul Clinic de Urgență București, pentru a minimiza potențialul de apariție a unor efecte secundare în urma traumatismului cranio – cerbral suferit. În zilele următoare a fost nevoită să își desfășoare activitatea de lucru și să aibă întâlniri de afaceri, cu un bandaj în jurul capului.

Pe lângă efectele negative din punct de vedere estetic, incidentul a generat și efecte negative din punct de vedere emoțional. Medicii curanți i-au specificat că timpul necesar pentru vindecarea rănii și scoaterea firelor este de 7 – 10 zile, ceea ce presupunea că în data de 14.11.2017 să se prezinte, din nou, la spital. Acest fapt a fost imposibil de realizat din moment ce în data de 13.11.2017 a trebuit să plece în Statele Unite ale Americii, călătorie programată cu câteva luni înainte.

În aceste condiții, la sfatul medicilor curanți, a fost nevoită să fie supusă intervenției de scoatere a firelor în perioada în care s-a aflat în străinătate, intervenție care a fost efectuată, bineînțeles, contra cost.

Astfel, pe lângă costurile evidente generate de această intervenție, mai sunt și implicațiile emoționale, respectiv: neplăcerea creată de a urma un tratament medicamentos timp de 7 zile; anxietatea generată de călătoria cu avionul, în timp ce avea un traumatism cranio cerbral și o operație la nivelul scalpului (care, bineînțeles, este supusă riscului de a se agrava din cauza presiunii la altitudini foarte mari); anxietatea generată de faptul că a fost nevoită să apeleze la medici străini, fără a putea avea o garanție asupra profesionalismului acestora și al serviciilor medicale furnizate și anxietatea generată de faptul că a fost nevoită să participe la o conferință în care trebuia să aibă o anumită ținută și prestanță, fiind necesar să-și adapteze ținuta pentru a masca un fapt neobișnuit pentru aceasta, care a fost de natură de a-i privoca nesiguranță în mediul social.

În data de 08.11.2017, ora 07: 32:47 AM, reclamanta a semnalat incidentul către pârâta Uber Systems  SRL, specificând faptul căîn timp ce se afla cu un prieten, la ieșirea din autoturismul condus de către șoferul Uber, s-a tăiat la cap, fiind necesară intervenția imediată și de urgență a cadrelor medicale.

Mai mult decât atât, pârâta Uber a considerat necesar să suspende contul acestui șofer .

Cu toate acestea, apreciază că suma de 13 lei este o sumă infimă în raport de efectele fizice și emoționale create.

În aceste condiții, a înaintat mai multe notificări acestei companii, specificând aspectele semnalate anterior și solicitând plata sumei de 25.000 Euro reprezentând acoperirea prejudiciului material și moral rezultat în urma incidentului din data de 08.11.2018.

În ceea ce privește condițiile răspunderii civile delictuale, reclamanta consideră că pârâta are calitate de comitent, motiv pentru care devin incidente dispozițiilr art. 1349 C.civ coroborat cu dispozițiile art. 1357 C.civ și dispozițiile art. 1373 C.civ.

Din cuprinsul dispozițiilor art. 1357 C.civ rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se impune a fi întrunite următoarele condiții: existența unui prejudiciu – Prejudiciul ca element esențial al răspunderii delictuale constă în rezultatul, în efectul negativ (material sau moral) suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană; săvârșirea unei fapte ilicite – Fapta ilicită, ca element la răspunderii civile delictuale, este definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane; existența unui raport de cauzalitate între faptă ilicită și prejudiciu; săvârșirea cu vinovăție a faptei ilicite prin care s-a cauzat prejudiciul.

Angajarea eăspunderii delictuale a comitentului necesită, pe lângă dovada existenței cumulate a condițiilor de drept comun antemenționate și altele speciale, specifice doar acestei răspunderi.

Din economia textului art. 1373 C.civ rezultă că pentru angajarea răspunerii comitentului sunt necesare două condiții speciale care se grefează pe condițiile de drept comun și anume: raportul de prepușenie dintre autorul faptei ilicite și prejudiciabile și persoana chemată să răspundă în calitate de comitent pentru prejudiciul cauzat victimei; fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu să fie săvârșită de către prepus în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor ce i-au fost încredințate de comitent.

Reperele definiției raportului de prepușenie se află în textul art. 1373 alin (2) C.civ, unde este definit comitentul ca fiind ”cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său ori al altuia”. Așadar, comitentul este persoana care, în baza unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea și controlul asupra prepusului; dimpotrivă prepusul este persoana care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul comitentului sau al altuia și asupra căreia comitetul exercită direcția, supravegherea și controlul.

Astfel cum este reglementată, răspunderea comitentului este fundamentată pe obligația de garanție obiectivă, respectiv pe obligația comitentului de a garanta tuturor securitatea în legătură cu activitatea pe care o organizează și desfășoară prin angajarea de prepuși și o conduce în interesul său direct sau indirect, imediat sau mediat. Având obligația de garanție față de terți, comitentul își asumă implicit riscul sau pericolul prejudicierii altora prin activitatea pe care o organizează sub autoritatea sa.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 1349 C.civ, art. 1357 C.civ, art. 1373 C.civ.

Pârâta Uber Systems Romania SRL a formulat la data de 23.05.2019 întâmpinare și cerere de chemare în garanție , prin care a solicitat în principal, respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, se solicită admiterea cererii de chemare în garanție a numitului R.V (șoferul – n.red), în ipoteza admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea celui chemat în garanție la plata pretențiilor reclamantei precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, s-a arătat că Uber este o societate care pune la dispoziția utilizatorilor o aplicație mobilă ce facilitează legătura dintre pasagerii (călătorii) care doresc să ajungă la o destinație anume și șoferii (operatorii de transport) cu capacitate liberă de a oferi astfel de servicii de transport. Uber, prin aplicația mobilă pe care o deține, conectează în timp real șoferii ce au mașini personale, cu pasagerii ce își doresc să fie transportați. Este un serviciu de marketing și suport pentru șoferi și pasageri. Practic, pasagerii descarcă aplicația Uber pe telefonul lor, își creează un cont, iar aplicația le permite acestora să se conecteze prin GPS-ul telefonului mobil cu cea mai apropiată mașină cu șofer înregistrată în baza de date a Uber. Pasagerul folosește aplicația Uber pentru a facilita un contact direct cu șoferul.

UBER nu este furnizor de servicii de transport, nu acționează ca transportator și nu acționează în calitate de agent de transport pentru pasageri. Societatea nu este proprietarul niciunui mașini și nu angajează niciun șofer pentru a oferi servicii de transport în numele societății. Între șofer și UBER nu există un raport de prepușenie pentru asigurarea serviciilor de transport. U___ nu exercită direcția, supravegherea și controlul asupra șoferilor în momentul când aceștia asigură transportul pasagerilor. Șoferii înscriși în aplicație a cționează independent, pot munci când vor și cât vor, neexistând încheiat un contract individual de muncă în acest sens.

UBER nu lucrează cu societăți de taxi obișnuite, ci cu companii de transport și cu șoferi individuali. Șoferii/companiile de transport acceptă prin intermediul aplicației online termenii și condițiile impuse de UBER și declară că sunt eligibili pentru a putea deveni parteneri, în scopul de a accesa și utiliza serviciile U___ pentru a-și extinde activitățile de transport. Prin acceptarea termenilor și condițiilor partenerul/șoferul declară faptul că ia la cunoștință și convine ca furnizarea de către partener/șofer a serviciilor de transport pentru utilizatori/pasageri creează o relație de afaceri legală și directă între pasager și șofer, relație la care U___ nu este parte. Șoferul este unicul responsabil în legătură cu activitățile sale sau cu vehiculul.

În urma reclamației înregistrate, pârâta a procedat la investigarea acestei situații.

Pe parcursul efectuării investigației, vehiculul Renault Laguna (număr de înmatriculare ….) a fost dezactivat. Pârâta nu a dezactivat contul partenerului întrucât acesta nu a fost acuzat în mod direct, ba chiar dl. A.M_ a susținut că acesta a fost foarte amabil. Dezactivarea vehiculului nu reprezintă o recunoaștere a vinovăției pârâtei.

Partenerul a fost invitat pentru o re-inspecție a vehiculului în cauză. Acesta s-a prezentat la sediu la data de 11.11.2017, iar în urma verificării nu au fost găsite probleme.

Pârâta arată că nu există dovezi referitoare la faptul că reclamanta a suferit accidentarea la momentul în care a părăsit autoturismul Renault Laguna (cu nr. de înmatriculare ..) condus de dl. V.R, șofer – partener UBER. Pe cale de consecință, nu poate fi probată în vreun fel responsabilitatea U___. Nu există dovezi ale cuantumului prejudiciului, acte medicale, facturi și/sau chitanțe din care să rezulte valoarea îngrijirilor medicale.

Reclamanta a chemat în judecată Uber Systems Romania, considerând că șoferul este prepusul acesteia. Șoferul nu este prepusul societății UBER, astfel că nu există identitate între părți și subiectele raportului juridic litigios. Raportul direct a existat doar între șofer și călători.

Pârâta reiterează că șoferul nu este prepusul UBER, iar UBER nu răspunde pentru faptele acestuia, motiv pentru care solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Deasemenea se arată că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Nu există dovada faptei. Nu există dovezi referitoare la faptul că reclamanta a suferit accidentarea la momentul la care a părăsit autoturismul Renault Laguna (număr de înmatriculare …) condus de dl. V.R, șofer – partener UBER. Pe cale de consecință, nu poate fi probată în vreun fel responsabilitatea (culpa) UBER. Nu poate fi dovedită legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu. Nu există dovezi ale cuantumului prejudiciului, acte medicale, facturi și/sau chitanțe din care să rezulte valoarea îngrijirilor medicale.

În ceea ce privește existența și cuantumului prejudiciului, se învederaeză că reclamanta nu dovedește legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu. Nu există dovezi ale cuantumului prejudiviului, acte medicale, facturi și/sau chitanțe din care să rezulte valoarea îngrijirilor medicale. Nu există dovezi/indicii/criterii clare care să determine evaluarea prejudiciului moral.

În situația în care, la finalul cercetării judecătorești, după administarea probelor, ar fi dovedită îndeplinirea cumulativă a condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale, pentru aceleași considerente de fapt și de drept invocate, se solicită admiterea cererii de chemare în garanție.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 205 – 208, art. 72 – 74 C.pr.civ.

Reclamanta G.A.I a formulat la data de 07 septembrie 2018, cerere completatoare , prin care a solicitat chemarea în judecată și obligarea și a UBER B.V societate cu răspundere limitată de drept privat, înființată în Țările de Jos, cu sediul la Amsterdam, Țările de Jos (Olanda) la plata sumei de 116.625 lei echivalent al 25.000 Euro, din care 663,2 lei reprezintă daune materiale și 115.961,86 lei reprezintă daune morale. Completarea acțiunii s-a făcut 3 aspecte majore: introducerea în cauză a unui nou pârât – UBER BV în solidar cu pârâtul inițial; precizarea temeiului delictual inițial și adăugarea unui temei în subsidiar – răspunderea părților pentru fapta lucrului, în calitate de paznici juridici ai folosinței acestuia; adăugarea unui nou temei juridic în subsidiar, subsumat aceleiași pretenții, anume răspunderea contractuală a pârâților.

Reclamanta solicită chemarea în judecată a UBER BV, ca fiind comitentul su b autoritatea căruia se derulează serviciile UBER și, formal, partenerul contractual.

Caracterul solidar al cererii se bazează atât pe ideea că cele două societăți cooperează și sunt ambele implicate în serviciul de transport UBER, contribuie la derularea acesteia, ele profitând ambele din prestarea acesteia. De aceea este limpede că fapta ilicită a șoferuui sau a ”autoturismului” este subordonată activității celor două societăți în calitate de comitenți.

UBER BV și Uber Systems_ răspund în principal delictual, întrucât fapta produsă este o atingere a securității fizice a pasagerului. În acest caz, orice raport contarctual este absorbit de delict prin obligația legală de securitate fizică și de a duce în siguranță pasagerul la destinație.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite că pârâții au o obligație de a asigura un transport sigur doar față de dl. A.M de natură contractuală, terță persoană față de acel contract, apreciază că poate invoca neexecutarea obligației contractuale, ca un fapt ilicit în raport cu aceasta sau pur și simplu o obligație legală de securitate față de o persoană fizică pasager. Or, față de terța persoană, neexecutarea unei obligații contractuale de către una dintre părțile contractului, obligație de securitate fizică, este un delict civil.

Pârâții UBER au obligația de a asigura transportul prin intermediul unui vehicul sigur, a cărui structură materială nu este periculoasă.

În măsura în care se va aprecia că reclamanta (….) a căpătat un drept contractual, în calitate de terț beneficiar al unei stipulații pentru altul, se solicită obligarea pârâtelor la plata sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată.

În ciuda susținerilor UBER, serviciul prestat de către acesta este mai mult decât un simplu serviciu de date. Serviciul de date este integrat unui sistem mai larg, care constă într-un serviciu de transport, într-n concept nou care este oferit clienților ca un produs ”UBER”. De aici și ideea responsabilității UBER pentru serviciul de transport propriu – zis.

UBER exercită o influență decisivă asupra condițiilor prestației de transport furnizate, stabilind în mod exclusiv tariful, pe baza distanței și a duratei călătoriei, șoferul/societatea de transport neavând dreptul de a stabili prețul serviciilor sale, valoarea muncii sale; percepând prețul de la client și achitând ulterior o parte conducătorului auto/societății de transport; exercitând control asupra conducătorilor auto/societății de transport precum și asupra comportamentului acestora, având posibilitatea, dacă este cazul la excluderea lor.

Un control indirect precum cel exercitat de UBER, deși acest control nu se exercită în condiții de subordonare ierarhică de natură clasică, bazat pe stimulente financiare și pe o evaluare descentralizată efectuată de pasageri permite o gestiune la fel de eficace sau chiar mai eficace decât cea care are la bază ordine formale date de un angajator angajaților săi și controlul direct al executării acestora.

În concluzie, activitata desfășurată de UBER constă într-o singiră prestație de transport la bordul unui autovehicul identificat și rezervat cu ajutorul aplicației pentru smartphone, iar acest serviciu este prestat, din punct de vedere economic de către UBER sau în numele UBER.

Serviciul Ube r este prezentat de asemenea utilizatorilor și perceput de aceștia în acest mod, ca serviciu de transport. Utilizatorii respectivi, prin decizia de a utiliza serviciile prestate de UBER, caută un serviciu de transport care are anumite funcționalități și o anumită calitate. Aceste funcționalități și această calitate a transportului sunt asigurate de UBER.

Reclamanta a completat temeiul delictual cu răspunderea pârâților pentru fapta lucrului, în calitate de paznici ai folosinței acestuia.

Fapta prejudiciantă are o anumită particularitate, anume utilizarea unui autoturim care, după modul în care a fost lovită reclamanta, pare a prezenta un obiect tăietor înțepător de natură periculoasă pe traseul urmat de un pasager atunci când coboară din mașină. Trebuie concis că în mod tipic o astfel de rană nu poate fi  provocată de nimic din configurația obișnuită a unui autoturism.

Dacă se admite faptul că pârâții prestează servicii de transport, sau cel puțin asta este percepția unui consumator mediu, atunci ei sunt cei care utilizează autoturismul, indiferent dacă acesta este sau nu proprietatea dumnealor.

Întrucât autoturismul, prin structura sa defectuoasă ”a cauzat” leziunea, se  impune angajarea răspunderii paznicului juridic al folosinței – pârâții din prezenta cauză, în temeiul art. 1376 N.C.civ.

Serviciile de transport de persoane privesc ființe vii, a căror siguranță trebuie garantată și  este garantată. Nu se poate concepe transportul nereglementat de persoane, prin structuri neautorizate în acest sens, care expun la riscuri semnificative persoanele în cauză. Orice transport trebuie să aibă loc în cadrul unor reglementări de securitate.

În măsura în care s-ar reține faptul că, dată fiind legătura contractuală dintre pârâți și dl. A.M, este exclusă răspunderea delictuală, fiind aplicabilă ca secială, cea contractuală, fie și în forma unei obligații contractuale mai apropiate de regimul delictual, reclamanta apreciază că cererea completată trebuie în continuare admisă.

Pârâții UBER oferă pe piață cel puțin aparența unui serviciu de transport și orice prejudiciu corporal cauzat în cursul transportului de către UBER trebuie considerat o neexecutare a obligației de a transporta pasagerul la destinație.

Dacă se admite aplicarea regulilor răspunderii contractuale ca prioritate, atunci trebuie acceptată consecința unui raport profesionist (UBER) – consumator (reclamanta).

Transportatorul are o obligație de securitate, de transport în siguranță a pasagerului în mijlocul de transport utilizat. Rănirea pasagerului într-un obiect care nu putea fi văzut și de natură periculoasă, în conduita obișnuită a oricărui pasager (ieșirea din mașină) este o neexecutare contractuală.

Cerința prejudiciului este îndeplinită, în condițiile precizate în acțiunea introductivă.

Culpa pârâților rezultă ex re din aceea că au utilizat un autoturism necorespunzător, cu un defect periculos pentru securitatea fizică a pasagerului și este oricum prezumată de lege. Legătura de cauzalitate rezultă și aceasta în condițiile cererii introductive.

Subcontractarea de către UBER a îndeplinirii prestațiilor comercializat și implicit asigurarea că subcontractantul îndeplinește toate condițiile cerute de lege pentru prestarea serviciului respectiv (strict și limitativ reglementat de legislația română) este o obligație esențială a contarctului.

În acest moment apreciază că prestarea serviciului în sine oferit de UBER este în afara condițiilor legale, subcontractanții nefiind autorizați conform normelor interne aplicabile.

De facto, UBER se comportă ca un transportator, cum corect a stabilit CJUE natura serviciului prestat, iar UBER, ca beneficiar al acestor prestații și ca marcă esențială în alegerea serviciului de către consumator poartă răspunderea. În Olanda, jurisdicția UBER BV, serviciul UberPop este interzis conform media, întrucât șoferii nu dețin licențele/autorizațiile necesare, aspect relevat și de Concluziile Avocatului General în Hotărârea Curții în cauza C-434/15, iar la acest moment UBER a fost nevoit să înlocuiască acest serviciu cu un serviciu cu șoferi cu licențe/autorizații necesare.

Pârâtul UBER BV a formulat  întâmpinare în prin care a solicitat în principal respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată și cerere de chemare în garanție a numitului RV, urmând ca în în situația în care se va pronunța o hotărâre favorabilă reclamantei, să se dispună obligarea celui chemat în garanție la plata pretențiilor reclamantei.

În motivare s-a arătat că UBER este o societate care pune la dispoziția utilizatorilor o aplicație mobilă ce facilitează legătura dintre pasagerii (călătorii) care își doresc să ajungă la o destinație anume și șoferii (operatorii de transport) cu capacitate liberă de a oferi servicii de transport. UBER, prin aplicația mobilă pe care o deține, conectează în timp real șoferii ce au mașini personale, cu pasagerii ce își doresc să fie transportați. Este un serviciu de marketing și suport pentru șoferi și pasageri. Practic, pasagerii descarcă aplicația UBER pe telefonul lor, își creează un cont, iar aplicația le permite acestora să se conecteze direct prin GPS-ul telefonului mobil cu cea mai apropiată mașină șofer înregistrată în baza de date a UBER. Pasagerul folosește aplicația UBER pentru a facilita un contact direct cu șoferul.

UBER nu este furnizor de servicii de transport, nu acționează ca transportator și nu acționează în calitate de agent de transport pentru pasageri. Societatea nu este proprietarul niciunei mașini și nu angajează niciun șofer pentru a oferi servicii de transport în numele societății. Între șofer și UBER nu există raport de prepușenie pentru asigurarea serviciilor de transport. UBER nu exercită direcția, supravegherea și controlul asupra șoferilor în momentul când aceștia asigură transportul pasagerilor. Șoferii înscriși în aplicație acționează în mod independent, pot munci când vor și cât vor, neexistând încheiat un contract individual de muncă în acest sens. Șoferul care dorește să colaboreze cu UBER, nu semnează scriptic niciun document,ci doar își exprimă acordul online prin intermediul aplicației referitor la termenii, condițiile, rigorile și exigențele impuse de UBER pentru a putea deveni colaborator.

Astfel UBER nu impune sau indică șoferilor să preia anumite curse, ci doar indică șoferilor liber independenți, cu ajutorul aplicației online, utilizatori aflați în proximitatea șoferului, care doresc să fie transportați.

UBER nu lucrează cu societăți de taxi obișnuite, ci cu companii de transport și cu șoferi individuali. Șoferii/companiile de transport acceptă prin intermediul aplicației online termenii și condițiile impuse de UBER și declară că sunt eligibili pentru a putea deveni parteneri, în scopul de a accesa și utiliza serviciile UBER pentru a-și putea extinde activitățile de transport. Prin acceptarea termenilor și condițiilor partenerul/șoferul declară faptul că ia la cunoștiință și convine ca furnizarea de către partener/șofer a serviciilor de transport pentru utilizatori/pasageri creează o relație de afaceri legală și directă între pasager și șofer, relație la care UBER nu este parte. Șoferul este unicul responsabil în legătură cu activitățile sale sau cu vehiculul.

Șoferul este unicul responsabil pentru orice obligații sau răspunderi ale pasagerilor sau ale terțelor părți care decurg din furnizarea de către șofer a serviciilor de transport. Toate aceste clauze cuprinse în termenii în termenii și condițiile pe care șoferul sau compania declară că le acceptă prin intermediul aplicației online, sunt asimilate unui contract de prestări de servicii.

Unul dintrea articolele importante, din cadrul termenilor și condițiilor pe care șoferul trebuie să îl accepte este art. 8 Asigurare, care prevede următoarele: 8.2 ”Pe durata acestui Contract, Clientul convine să se asigure că fiecare dintre Vehiculele operate de Client și Șoferii săi, în temeiul prezentului Contract au asigurare de răspundere civilă auto care să acopere vătămările personale și daunele materiale provocate pasagerilor și terților, a cărei valoare să îndeplinească toate cerințele impuse de legislația din Teritoriu pentru exploatarea unui vehicul de pasageri pe drumurile publice în Teritoriu. De asemenea, această asigurare trebuie să includă și orice altă asigurare impusă de legislația din Teritoriu pentru exploatarea unui vehicul monitorizat, la care asiguratul nu poate renunța. Clientul se va asigura că Societatea și Afiliații săi primesc copii după polițele de asigurare, declarațiile privind polița, adeverința de card de asigurat și dovada plății primei pentru polițele de asigurare impuse prin Secțiunea 8.2. În continuare, Clientul trebuie să se asigure că i s-a asigurat Societății o notificare scrisă în cazul anulării oricărei polițe de asigurare a Clientului sau a Șoferilor săi legată de furnizarea de Servicii detransport. Societatea nu va avea dreptul de a controla selecția și menținerea de către Client sau Șoferii săi a polițelor lor. În polița ce asigură utilizarea de către Șofer a Vehiculului în scopurile acceptate prin Secțiunea 8.2, trebuie ca fiecare Șofer să figureze în permanență cu numele întreg ca asigurat sau șofer cu cotație individuală pentru care se calculează prima”.

Conform politicii pentru astfel de situații descrisă în articolul mai sus menționat, dl. V.R a respectat această obligație și a procedat la trimiterea asigurării către reclamantă, însă asigurarea nu a fost accesată de reclamantă.

Pârâta arată că nu există dovezi referitoare la faptul că reclamanta a suferit accidentarea la momentul la care a părăsit autoturismul Renault Laguna (număr de înmatriculare …), condus de dl. V.R, șofer – partener UBER.

Pe cale de consecință, nu poate fi probată în vreunfel responsabilitatea UBER.

UBER B.V prestează exclusiv servicii de intermediere prin punerea la dispoziția șoferilor a unei aplicații cu care aceștia găsesc clienții. Managerierea unei platforme tehnologice nu poate fi asimilată cu acte și fapte specifice transportatorilor.

Șoferul poate refuza o anumită cursă, dacă consideră tariful estimat ca fiind unul care nu se ridică rigorilor lui, mai mult, prin art. 4.1 șoferul poate modifica sau negocia tariful.

În cazul în care presupusa faptă ilicită s-ar fi produs în mașina condusă de dl. V.R, cu toate că nu există nicio probă utilă, pertinentă și concludentă care să indice faptul că există o identitate cdin punct de vedere spațial și temporar între presupusa faptă ilicită și autoturismul condus de dl. VR_, pârâta arată că rana este una superficială, a putut călători cu avion și mai mult, a contribuit în mod direct la ”agravarea” stării de sănătate, astfel cum menționează în cererea de chemare în judecată faptul conform căruia zborul i-ar fi înrăutățit starea de sănătate.

A ales să trateze rana în străinătate, urmărind constituirea de probe în justificarea presupuselor daune care s-ar ridica la valoarea de 25.000 euro, fără a aduce vreun demers pentru a le reduce ci dimpotrivă, acționând în mod voluntar în agravarea lor.

Pârâta solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei UBER B.V.

Reclamanta a chemat în judecată UBER B.V considerând că șoferul este prepusul acesteia. Șoferul nu este prepusul societății UBER, astfel că nu există identitate între părți și subiectele raportului juridic litigios. Raport direct a existat doar între șofer și călători. Pe cale de consecință, șoferul nu este prepusul UBER, iar UBER nu răspunde pentru faptele acestuia.

În opinia pârâtului, raportul de prepușenie dintre UBER BV și șofer, în speță dl. VR este inexistent și pentru aceste motive, se solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pârâta arată că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ, condițiile răspunderii civile delictuale.

(…)

Chematul în garanție R.V a formulat la data de 22 martie 2018, întâmpinare , prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia, iar în subsidiarm respingerea cererilor de chemare în garanție, ca neîntemeiate.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că, astfel cum prevede Legea 132/2017, privind asigurarea  obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, la art. 11 și urm, asigurătorul răspunde pentru pagubele provocate prin fapta celui vinovat de producerea accidentului, obligându-se să despăgubească persoanele prejudiciate.

Este indiferent dacă între persoana celui vinovat de producerea accidentului și cea a asiguratului există identitate, vinivat de producerea accidentului putând fi și o altă persoană, terță față de contractul de asigurare. Aceasta, deoarece răspunderea asigurătorului este angajată de un contract intuit rei, iar nu intuit personae, condiția esențială fiind aceea ca  autovehiculul să fie asigurat.

În acest sens se arată că, în situația în care s-ar stabili incidența răspunderii civile delictuale față de reclamanta G.A.I, societatea asigurătoare este cea care trebuie să o despăgubească pe reclamantă, în baza poliței de asigurare încheiată de către pârâte sau a poliței de răspundere civilă încheiată de chematul în garanție.

Contractul de asigurare de răspundere civilă, ca de altfel, toate celelalte contracte de asigurare, realizează o dispers i e a riscurilor între asigurat și asigurătorul de răspundere civilă. Aceasta deoarece, în temeiul contractului de asigurare, asigurătorul contractant va prelua obligația de plată a despăgubirilor către terțul păgubit. Mai exact, ca efect al producerii riscului asigur at, terțul păgubit are dreptul l a despăgubire împotriva asigurătorului de răspundere civilă. Acest lucru este posibil datorită acțiunii directe pe care legea o recunoaște terțului păgubit împotriva societății de asigurare.

Contractul de asigurare îndeplinește și o funcție preventivă prin aceea că, dacă prejudiciul nu este acoperit în integralitate de către societatea asigurătoare, abia apoi terțul poprit se poate îndrepta împotriva asiguratului pentru acoperirea integrală a prejudiciului produs. Principalul scop pentru care se încheie contractul de asigurare de răspundere civilă îl reprezintă tocmai acoperirea prejudiciilor cauzate terților.

Nu poate fi reținută o răspundere solidară a asiguratului alături de asigurător acesta din urmă, fiind singurul care răspunde în situația producerii riscului asigurat în considerarea primei de asigurare încasate. O eventuală răspundere a persoanei asigurate ar putea fi angajată doar în situația în care valoarea prejuduciilor cauzate depășește limitele stabilite prin contractul de asigurare, or, în speță,nu este incidentă o astfel de ipoteză.

Pe fondul cererii de chemare în garanție, chematul în garanție a prestat reclamantei un serviciu de transport ca urmare, pe de o parte a înțelegerii încheiate cu pârâtele, în baza căreia era remunerat, pe de altă parte a înțelegerii încheiate între reclamantă și pârâte, în baza căreia reclamanta a remunerat pârâtele.

Însă, contrar celor susținute de reclamanta și în acord cu cele prezentate de pârâte, se arată faptul că reclamanta nu avea cum să sufere leziunile reclamate în modalitatea prezentată, precum și faptul că, urmare a sesizării reclamantei, pârâtele au procedat la verificarea autovehiculului și astfel cum se arată în cuprinsul documentelor depuse la dosar, au constatat că autovehiculul nu putea produce leziunile afirmate.

Față de aceste aspecte, chematul în garanție apreciază că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și solicită respingerea cererilor de chemare în garanție, ca neîntemeiate.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 74 alin. 3 C.pr.civ.

Analizând actele și lucrările dosarului , instanța reține următoarele:

Cu respectarea dispozițiilor art. 248 alin. 4 C.pr.civ, instanța se va pronunța cu prioritate asupra exepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, invocată prin întâmpinare.

Calitatea procesuală pasivă, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului. Această obligație își are temeiul în dispozițiile art. 194 Cod procedură civilă care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția reclamantului. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție reclamantul justifică îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.

Reclamanta G.A.I a solicitat obligarea în solidar a pârâtelor Uber Systems Romania SRL și UBER B.V la plata sumei de 116.625 lei echivalent al 25.000 Euro din care 663,2 lei reprezintă daune materiale iar suma de 115.961,86 lei reprezintă daune morale, invocând mai multe temeiuri juridice: răspunderea comitentului pentru fapta prepusului; răspunderea pârâților pentru fapta lucrului, în calitate de paznici juridici ai folosinței acestuia; răspunderea contractuală.

Având în vedere temeiurile juridice invocate în susținerea cererii de chemare în judecată, instanța apreciază că analizarea condițiilor necesare pentru angajarea răspunderii juridice a pârâtelor, este o chestiune ce vizează fondul raporturilor juridice dintre părți, motiv pentru care urmează a respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, se va reține că în data de 08.11.2017, în jurul orei 23.45, reclamanta G.A.I, îl însoțea pe titularul contului, martorul A.M, într-un vehicul Renault Laguna, având nr. de înmatriculare .., condus de chematul în garanție, R.V_, șofer – partener UBER. La finalizarea cursei,  după coborârea  din autoturism, reclamanta a  constatat că a suferit un traumatism ca urmare a lovirii într-un obiect ascuțit, prezent în cadrul portierei.

Aceste aspecte rezultă din depoziția martorului M.A, propus de reclamantă, care a arătat că după ce au ajuns la destinație și au coborât din mașină, reclamanta a acuzat o durere la cap, constatând că aceasta are o rană ce necesită coasere, în opinia sa fiind vorba despre mânerul din plafon, care era rupt, motiv pentru care s-au deplasat la Spitalul Floreasca. În același timp, martorul A L B, propus de pârâte, ce lucra la acel moment, ca agent de suport pentru piața UBER din Romania a relatat că a fost semnalat faptul că unul din pasageri s-ar fi rănit în timpul ori la ieșirea din vehicul, în urma unei călătorii u___.

Conform Certificatului medico – legal nr. A2/6213/10.11.2017 emis de Institutul Național de Medicină Legală ”Mina Minovici”, din copia Fișei de prezentare UPU nr. xxxxx/08.11.2017 emisă de Spitalul Clinic de Urgență București, rezultă că numita G.A.I în vârstă de 32 de ani a fost examinată la data de 08.11.2017, stabilindu-se diagnosticul ”TCC minor nivel 0”. Din anamneză s-a reținut: ”Pacientă, 32 ani, se prezintă la camera de gardă pentru o plagă la nivel cranian (parietal drept) survenită în urma unei loviri accidentale (plafonieră mașină)”. Din copia buletinului de examen radiologic cod xxxxxxx/08.11.2017 emisă de Spitalul Clinic de Urgență București rezultă: ”Rx. craniu (A-P și lateral): fără leziuni osoase posttraumatice evidențiabile radiologic pe incidențele efectuate”.

În concluziile Certificatului medico – legal nr. A2/6213/10.11.2017 emis de Institutul Național de Medicină Legală ”Mina Minovici”, s-a reținut, așa cum rezultă din documentația medicală pusă la dispoziție precum și din examinarea medico – legală, numita GAI_ a prezentat o leziune traumatică ce s-a putut produce prin lovire de corp dur cu muchii ascuțite. Leziunea trumatică poate data din 08.11.2017. Gravitatea leziunii traumatice se evaluează prin 5 – 6 zile de îngrijiri medicale.

Din înscrisurile aflate la filele 47 – 48 Vol I din dosar, rezultă că dl M.A a semnalat către pârâta faptul că după ce reclamanta a coborât din mașina afiliată UBER a constatat că a fost lovită la cap, probabil de mânerul din dreptul portierelor, motiv pentru care s-a prezentat la Spitalul de Urgență Floreasca.

În ceea ce privește condițiile răspunderii civile delictuale, reclamanta consideră că pârâții au calitatea de comitenți, motiv pentru care solicită angajarea răspunderii acestora în solidar, ca urmare a faptei prepusului.

Reclamanta a apreciat că pârâții reprezintă comit enți în sensul legii pentru șoferul/societatea de transport cu care UBER subcontractează, în baza contractului încheiat cu aceștia, exercitând direcția, supravegherea și controlul asupra acestora.

În conformitate cu dispozițiile art. 1373 alin. 2) C.civ ”Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său ori al altuia”.

Din interpretarea tezei a II-a a art.1373 alin. 2 din Codul civil, rezultă că „prepusul este cel care, aflat sub directa supraveghere și control a comitentului, îndeplinește anumite funcții sau însărcinări din partea acestuia, pentru comitent sau pentru o altă persoană”.

Ceea ce definește noțiunile de comitent și prepus este „existența unui raport de subordonare care își are temeiul în împrejurarea că pe baza acordului dintre ele, o persoană fizică sau juridică a încredințat unei persoane fizice o anumită însărcinare. Din această încredințare decurge posibilitatea pentru prima persoană -denumită comitent -de a da instrucțiuni, de a direcționa, îndruma și controla activitatea celeilalte persoane -denumită prepus -aceasta din urmă având obligația de a urma îndrumările și directivele primite.

Răspunderea comitentului pentru a putea fi angajată, în conformitate cu prevederile art.1373 din noul Cod civil, este necesar ca în persoana prepusului să fie întrunite condițiile generaleale răspunderii pentru fapta proprie,respectiv:existența faptei ilicite a prepusului; existența prejudiciului; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și săvârșirea cu vinovăție a faptei ilicite prin care s-a cauzat prejudiciul.

Alături de condițiile generale pentru angajarea răspunderii comitentului, potrivit art.1373 din noul Cod civil este necesară întrunirea și a două condiții speciale: existența unui raport de prepușenie și faptele prepușilor să aibă „legătură cu atribuțiile sau cu scopulfuncțiilor încredințate”.

Din coroborarea înscrisurilor administrate în prezenta cauză, rezultă că UBER este o societate care pune la dispoziția utilizatorilor o aplicație mobilă (platformă digitală) ce facilitează legătura dintre pasagerii (călătorii) care își doresc să ajungă la o destinație anume și șoferii (operatorii de transport) cu capacitate liberă de a oferi astfel de servicii de transport. UBER , prin aplicația mobilă (platforma digitală) pe care o deține, conectează în timp real șoferii ce au mașini personale, cu pasagerii ce își doresc să fie transportați. Este un serviciu de marketing și suport pentru șoferi și pasageri. Practic, pasagerii descarcă aplicația UBER pe telefonul lor, își creează un cont, iar aplicația le permite acestora să se conecteze direct prin GPS-ul telefonului mobil cu cea mai apropiată mașină cu șofer înregistrată în baza de date a UBER . Pasagerul folosește aplicația UBER pentru a facilita un contract direct cu șoferul.

După cum rezultă din analiza înscrisurilor administrate în prezenta cauză, coroborat cu interogatoriul administrat chematului în garanție R V șoferul care dorește să colaboreze cu UBER nu semnează scriptic niciun document, ci doar își exprimă acordul online prin intermediul aplicației referitor la termenii, condițiile, rigorile și exigențele impuse de UBER pentru a putea deveni colaborator.

Instanța reține că UBER nu lucrează cu societăți de taxi obișnuite, ci cu companii de transport și cu șoferi individuali. Șoferii/companiile de transport acceptă prin intermediul aplicației online termenii lu condițiile impuse de UBER și declară că sunt eligibili pentru a putea deveni parteneri, în scopul de a accesa și a utiliza serviciile UBER pentru a-și extinde activitățile de transport. Prin acceptarea termenilor și condițiilor partenerul/șoferul declară faptul că ia la cunoștință și convine ca furnizarea de către partener a serviciilorde transpot pentru utilizatori/pasageri creează o relație de afaceri legală și direct între pasager și șofer,relație la care UBER nu este parte. Șoferul este unicul responsabil în legătură cu activitățile sale cu vehiculul. În această modalitate, chematul în garanție R.V este șofer – partener UBER .

Din înscrisurile aflate la filele 60 – 67 Vol I din dosar, serviciile UBER _ îi permit unui furnizor autorizat de servicii de transport să caute, să primească și să onoreze cereri de servicii de servicii de transport din partea unui utilizator autorizat al aplicației mobile UBER . Prin aceasta, clientul ia cunoștință și este de acord cu faptul că Societatea este un furnizor de servicii tehnologice care nu furnizează servicii de transport, nu funcționează ca transportator și nu acționează în calitate de agent de transport pentru pasageri.

După cum rezultă din depoziția martorilor C.A și A L B, Uber Systems Romania SRL are o participație auxiliară în funcționarea aplicației UBER , acesta oferind doar suport și derulând campanii de promovare și marketing pentru UBER BV. Accesul efectiv către aplicația mobilă UBER se face cu ajutorul și prin intermediul UBER B.V. Așadar, aplicația mobilă (platforma digitală) este gestionată, dezvoltată și controlată la nivel central de către UBER B.V – societate înregistrată în Olanda.

În raport de cele arătate, UBER nu este furnizor de servicii de transport, nu acționează în calitate de agent de transport pentru pasageri. Societatea nu este proprietarul niciunei mașini și nu angajează niciun șofer pentru a oferi servicii de transport în numele societății.

UBER nu exercită direcția, supravegherea și controlul asupra șoferilor în momentul când aceștia asigură transportul pasagerilor. Șoferii înscriși în aplicație acționează independent, pot munci când vor și cât vor, neexistând încheiat un contract individual de muncă în acest sens.

Prin acceptarea fermă a termenilor și condițiilor de către conducătorul/operatorul de transport alternativ din art. 2.3 ale Actului Adițional prin intermediul aplicației online (platforma digitală) care sunt asimilate unui contract de prestări servicii: ” UBER nu îl conduce și nu îl controlează, și nu se va considera că UBER îl conduce sau îl controlează pe Șofer în general sau în legătură cu furnizarea de Servicii de transport, sau cu întreținerea vreunui Vehicul. Șoferul ia la cunoștință că UBER nu controlează și nu pretinde că ar controla: (a) momentul sau durata utilizării de către Șofer a Aplicației șoferului sau a Serviciilor UBER ; sau (b) decizia Șoferului de a încerca să accepte, să refuze sau să ignore o cerere de Servicii de transport formulată de un Utilizator, sau de a anula o cerere de Servicii de transport formulată prin Aplicația șoferului și acceptată, cu aplicarea politicilor de anulare ale UBER valabile la momentul respectiv”.

Conducătorul auto/operator de transport alternativ a acceptat termenii și condițiile din art. 2.3 ale Actului Adițional asimilat unui contract de prestări servicii, unde se stipulează clar faptul conform căruia UBER nu îl conduce și nu îl controlează pe șofer, și-a exprimat acordul pentru încheierea acestui contract de prestări servicii.

Față de cele arătate, instanța apreciază că chematul în garanție nu este prepusul UBER , iar UBER nu răspunde pentru faptele acestuia.

Se va reține că pentru atragerea răspunderii civile delictuale trebuie, potrivit Codului civil, să fie îndeplinite cumulativ următoaele condiții: existența unei fapte ilicite, existența vinovăției; existența unui prejudiciu; existența raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu.

Necesitatea de a fi îndeplinite aceste condiții în mod cumulativ, rezultă din prevederile art. 1357 C.civ ”(1) Cel care cauzează un prejudiciu printr-o fapta ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligată să îl repare; (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.

Instanța apreciază că nu s-a făcut dovada unei fapte ilicite, a unei conduite imputabile pârâtelor, motiv pentru care urmează a respinge solicitarea reclamantei de a dispune obligarea pârâților, în solidar, la plata sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată, în temeiul răspunderii civile delictuale.

În ceea ce privește solicitarea reclamantei de a se dispune obligarea pârâtelor la plata de daune materiale și morale, în temeiul răspunderii civile contractuale, se va reține că între pârâte și reclamanta GAI nu a existart raportat la această situație dedusă judecății, nicio relație contractuală – datorită faptului că, în mod necontestat, comanda și platforma digitală UBER a fost întreprinsă de către numitul MA, prietenul reclamantei.

Răspunderea contractuală este obligația debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului său prin neexecutare, executare necorespunzătoare sau întîrziată a obligațiilor contractuale.

Instanța apreciază că pârâtele sunt terțe persoane față de contractul de transport alternativ încheiat într e chematul în garanție R:V și martorul MA, astfel încât urmează a respinge solicitarea reclamantei de a se dispune obligarea pârâtelor la plata prejudiciului produs, în temeiul răspunderii contractuale, ca neîntemeiată.

Prin cererea completatoare formulată la data de 07 septembrie 2018, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la repararea prejudiciului produs, invocând ca temei răspunderea pentru fapta lucrului.

În conformitate cu dispozițiile art. 1377 din Codul civil ”În înțelesul dispozițiilor art. 1375 și 1376 are paza anumalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziții legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul și supravegherea asupra animalului sau a lucrului și se servește de acesta în interes propriu”.

Paza juridică este o stare de drept ce conferă unei persoane putere de folosire, direcție și control independentă asupra unui lucru sau asupra unui animal, și care totodată, implică în sarcina acelei persoane obligația de responsabilitate civilă pentru prejudiciile cauzate altuia prin acțiunea lucrului sau animalului.

Legea prezumă că paza juridică revine, de regulă, proprietarului, deoarece dreptul de proprietate conferă titularului său toate prerogativele pe care le implică paza; această prezumție poate fi însă combătută prin proba contrarie.

Din ansamblul probator administrat în prezenta cauză, rezultă în mod neîndoielnic, că pârâtele nu sunt proprietarele autovehicului Renault Laguna, cu nr. de înmatriculare ..

În opinia instanței, în speță, paza juridică o are proprietarul mașinii, conducătorul auto RV. Această pază juridică nu a fost transmisă pârâtelor, în temeiul unui raport juridic preexistent.

 UBER , prin aplicația mobilă (platforma digitală) pe care o deține, conectează în timp real șoferii ce au mașini personale, cu pasagerii ce își doresc să fie transportați.

Pârâtele nu sunt proprietarele niciunei mașini și nu angajează niciun șofer pentru a oferi servicii de transport în numele societății, UBER nu exercită direcția, supravegherea și controlul asupra șoferilor în momentul când aceștia asigură transportul pasagerilor. Șoferii înscriși în aplicație acționează în mod independent, pot munci când vor și cât vor neexistând încheiat un contract individual de muncă. Șoferul care dorește să colaboreze cu UBER , nu semnează scriptic niciun document, ci doar își exprimă online prin intermediul aplicației, referitor la termenii, condițiile, rigorile și exigențele impuse de UBER pentru a putea dovedi colaborator.

Față de aceste considerente, apreciind că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se putea angaja răspunderea pârâtelor, urmează a respinge cererea de chemare în judecată.

Pârâtele au formulat cereri de chemare în garanție a numitului RV, solicitând ca în ipoteza admiterii cererii de chemare în garanție, să se dispună obligarea chematului în garanție la plata sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată.

Potrivit art. 72 C.pr.civ, partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție invocată de către acesta prin întâmpinare, instanța reține că acesta nu a fost chemat în judecată ca pârât. Acesta a fost introdus în cauză ca urmare a cererilor de chemare în garanție formulate de către pârâte.

Având în vedere că s-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, instanța urmează să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție și cererea de chemare în garanție, ca rămase fără obiect.

În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, se va reține că în conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. 1) C.pr.civ ”Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.

În conformitate cu dispozițiile art. 451 alin. 1  și 2 C.pr.civ (1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3) , sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului; (2) Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.

În ceea ce privește plata onorariului de avocat, pârâta a depus factura nr. xxxxx/22.01.2019 în valoare de 500 Euro (beneficiar UBER B.V) ; factura nr. xxxxx/11.02.2019 în valoare de 725,21 Euro (beneficiar UBER B.V) ;  factura nr. xxxxx/17.07.2018 în valoare de 2741,95 Euro (beneficiar B.V).

Având în vedere soluția pronunțată, în temeiul art. 453 C.pr.civ dispune obligarea reclamantei să plătească pârâtei Uber Systems Romania SRL, suma de 3437,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru aferentă cererii de chemare în garanție. Deasemenea, va dispune obligarea reclamatei să plătească pârâtei UBER BV suma de 13437,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care suma de 3437,50 lei reprezentând taxă de timbru aferentă cererii de chemare în garanție iar suma de 10.000 lei reprezintă onorariu de avocat, redus de către instanță, apreciind că acesta este proporțional cu gradul de complexitate a cauzei și munca efectiv prestată de avocat pentru asigurarea apărării în speță.

În ceea ce privește solicitarea chematului în garanție de a se dispune acordarea cheltuielilor de judecată, urmează a dispune obligarea reclamantei, ca urmare a culpei procesuale reținute în sarcina sa, să plătească chematului în garanție suma de 3500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, redus de către instanță de la suma de 5000 lei, apreciind că acesta este proporțional în raport cu  actele și activitatea apărătorului chematului în garanție în prezenta cauză.

 

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina