”Doresc să îmi fie restituiți banii cheltuiți cu participarea la această mizerie de ,,concurs’’, să fiu despăgubită și nu în ultimul rând, anularea concursului pe motiv de fraudă”, se arată în scrisoarea dură primită de la candidata A.D. de la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii.
”Mă adresez dumneavoastră prin intermediul acestei scrisori cu scopul de a face publică experiența profund injustă de care am avut parte, cu prilejul participării la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii. De asemenea, mă adresez membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, responsabili de această profundă nedreptate și umilință.
Rog fiecare persoană care lecturează aceste rânduri să distribuie acest articol în speranța că ne va oferi cineva o mână de ajutor, atât nouă, tinerilor absolvenți ai dreptului care aspiră la magistratură cu cele mai bune intenții, cât și fiecărui cetățean al acestui stat, întrucât o recrutare legală a viitorilor magistrați este esențială pentru dezvoltarea corespunzătoare a societății românești și, implicit, bunăstarea fiecărui membru al societății.
Precizez că scrisoarea pe care ați publicat-o într-un articol precedent, care reliefează experiența unui alt candidat, conturează cu exactitate ceea ce s-a întâmplat anul acesta în cadrul concursului de admitere. Intervin în sprijinul acelei scrisori pe care, lecturând-o, parcă aș fi scris-o eu însămi.
Cu toții am avut parte de un spectacol de prost gust, în special cu privire la proba psihologică în care și eu am fost respinsă, împreună cu un procent record de candidați, probă pe care o descriem cu aceleași cuvinte, expresii, exemple. Proba s-a desfășurat în mod clandestin, fără ca interviul să fie înregistrat, fără să cunoaștem numele examinatorilor, fără ca metodologia să fi fost respectată, fără să ni se comunice rapoartele de analiză psihocomportamentală atunci când le-am solicitat. Astfel, parcă această proba nici nu ar fi existat, fiind concepută astfel încât să nu rămână ,,urme’’.
Trag un semnal de alarmă cu privire la justiția din România, în contextul crizei de resurse umane cu care instanțele și parchetele se confruntă în rândul magistraților, și nu numai. Înțeleg îngrijorarea actualilor magistrați și furia justițiabililor. Această criză are loc întrucât nu se dorește primirea tinerilor în sistem. Nu suntem slab pregătiți. Suntem ambițioși, capabili și dornici de a ne forma, de a studia, de a munci. Se vrea ca sistemul să funcționeze prost, de aceea nu suntem lăsați să profesăm. Dovada clară este concursul de admitere la INM de anul acesta, de unde am fost dați afară în mod abuziv, totul s-a făcut pe față.
În primul rând, țin să menționez faptul că psihologii care ne-au examinat nu s-au prezentat, nu s-au recomandat, chestiune ce ține, în primul rând, de prevederile codului bunelor maniere (cu atât mai mult când ne aflăm la o ,,casă’’ atât de mare, unde există varii pretenții și un grad ridicat de severitate) și, în al doilea rând, de obligația dumnealor ca examinatori. Sau au avut, oare, ceva de ascuns? Astfel, noi, candidații, nici măcar nu cunoaștem numele celor care ne-au examinat, posibili psihologi. De asemenea, tot cu privire la nerespectarea unor banale reguli de etichetă și bune maniere, acești psihologi (sau pseudopsihologi?) nu răspundeau la salut în momentul în care un candidat părăsea sala.
Vă mărturisesc faptul că pentru a participa la acest concurs mi-am dedicat viața studiului, am făcut-o din pasiune și cu bună credință, fără distracții, cluburi, plimbări sau alte activități specifice tinerilor, cu multă seriozitate, muncă, sacrificii. M-am pregătit constant în decursul facultății, iar în ultimul an am aprofundat tematica specifică admiterii, pe care o evaluez la aproximativ 15.000 de pagini, materie pe care este necesar să o învățăm la virgulă, astfel încât să avem șanse reale să promovăm probele juridice din cadrul concursului de admitere și să devenim adevărați profesioniști ai dreptului. De asemenea, în timpul liber (unul scurt pentru un aspirand la magistratură), am citit cărți de filosofie, psihiatrie, istorie, astfel încât să îmi creez gândirea critică și să îmi dezvolt cultura generală, aspecte imperativ necesare în cadrul concursului de admitere, cât și în profesia de magistrat, după cum ne-au explicat domnii profesori din facultate.
Am fost surprinsă să descopăr că totuși, aceste cunoștințe nu au valoare reală în cadrul admiterii la INM, atunci când am susținut testul psihologic, unde am fost puși în fața unor întrebări cu conținut extrem de violent (de parcă am fi deținuți în regim de maximă siguranță), penibile (de pildă, dacă am luat recent decizia de a ne sinucide; dacă auzim/vedem lucruri care nu sunt reale; dacă avem impresia că toată lumea complotează împotriva noastră), porcoase (despre relații sexuale neobișnuite sau mersul la toaletă) și exemplele pot continua.
Personal, nu m-am pregătit pentru a răspunde la întrebări porcoase, penibile sau irelevante, ci pentru a fi un bun jurist, aprofundând dreptul și citind aspecte ce țin de alte domenii, astfel încât să pot privi realitățile din diverse perspective, să fiu un om echilibrat, manierat, empatic, cu un stil de viață în acord cu bunele moravuri, aspecte obligatorii pentru un om ce aspiră într-o profesie atât de nobilă cum este (sau a fost?) cea de magistrat. Un alt aspect pe care țin să îl menționez cu privire la testul psihologic este că primim sute de întrebări de testare a logicii și capacităților cognitive. Totuși, ce rol au acestea, având în vedere că faptul că am fost admiși în urma probei privind verificarea cunoștințelor juridice, acest fapt prezintă o garanție a faptului că nu numai că ne bucurăm de o bună memorie, ci avem logică și capacitate de a face conexiuni între diverse instituții și de a identifica soluții în funcție de particularitățile cauzei?
Testul psihologic a fost cu atât mai umilitor în cadrul reexaminării, unde am avut de răspuns la un număr foarte mare de întrebări, cu mult peste 1000, în timp record. Nu dificultatea a fost problema, ci inutilitatea susținerii unui astfel în raport de nivelul candidaților (demonstrat în urma probelor juridice), irelevanța multor întrebări/secțiuni în raport de profesia de magistrat, de natură a ne umili, de parcă prezentăm trăsăturile unui om complet defect și este grav ca am ajuns în punctul respectiv, astfel încât trebuie să fim ,,pedepsiți’’ prin intermediul unor evaluări extremiste.
În ceea ce privește interviul psihologic, pot spune că noi, candidații, am fost cu atât mai mult umiliți, jigniți, provocați sau tratați superficial. Atât colegi admiși, cât și respinși cu care am discutat, mi-au împărtășit experiențe grotești. Teoretic, în cadrul acestuia, psihologul ar trebui să lămurească prin dialog aspectele rezultate în urma susținerii testului, pentru clarificarea îndeplinirii/neîndeplinirii cerințelor din grila de evaluare (capacitate de luare a deciziilor, capacitate de asumare a răspunderii, capacitate de a manifesta abilități interpersonale și de lucru în echipă, capacitate de a manifesta echilibru sau rezistență la stres).
Personal, am fost printre ,,norocoșii’’ repartizați psihologului nr. 3, doamnă cu un rânjet permanent pe față, care de la începutul discuției a încercat să mă pună în dificultate și să interpreteze în defavoarea mea fiecare cuvânt. Primul lucru care mi-a atras atenția este faptul că îmi analiza foarte insistent ținuta. Precizez că ținuta mea era una simplă, la patru ace, conformă codului vestimentar, întrucât consider ca a fi atent la astfel de detalii denotă educație și respect față de interlocutor și de instituție, însă tind să cred că această alegere a prezentat un mare dezavantaj. Doamna psiholog (?) mi-a adresat mare parte din întrebări cu privire la adversitatea extremă pe care eu o am (în imaginația dumneaei) față de oameni. Am explicat doamnei psiholog faptul că dacă aș fi avut reală neplăcere față de oameni nu aș fi ales să activez în domeniul dreptului, cu atât mai mult să aspir la magistratură, profesie în care permanent ești înconjurat de variate tipologii de oameni.
De asemenea, pentru a răspunde la întrebările următoare, am expus faptul că acord prezumția de bună credință celor din jur, ca regulă, însă uneori, având în vedere contextul în care mă abordează o persoană și particularitățile pe care comportamentul său le prezintă, nu sunt naivă și pot lua în calcul și eventuale rele intenții, făcând referire la modalități în care poți fi abordat de potențiali făptuitori, în condițiile în care noi, ca societate, ne confruntăm cu fenomenul criminalității.
Precizez că am fost examinată mult mai puțin timp decât prevede metodologia. Am primit și eu vestita întrebare despre scopul vieții mele, am fost întrebată despre valorile mele, și multe alte întrebări total irelevante în clarificarea cerințelor din tabelul prevăzut de metodologie. Am reușit să port dialogul mai departe în mod calm, diplomat, deși toate răspunsurile mele erau răstălmăcite și interpretate în defavoarea mea, aspect care m-a făcut să îmi dau seama de îndată că sunt evaluată de un psiholog părtinitor. Mi s-a confirmat această ipoteză când am aflat calificativul ,,respins’’, pe care, evident, l-am contestat, deși nu am primit nicio justificare, neștiind, practic, ce contest. Ridicol!
Cu privire la reexaminare, pot spune că am parcurs sute de km pentru a fi ,,evaluată’’ la interviu aproximativ 8 minute. Este posibil, oare, să realizezi, ca psiholog, un profil psihologic corect în doar 8 minute de discutat cu un om? Îmi exprim convingerea că nu am avut parte de o reexaminare efectivă, ci calificativul ,,respins’’ era deja stabilit, la fel ca la interviul inițial. Mi s-au adresat puține întrebări, de pildă ,,Cum gestionați o situație stresantă?’’. Am spus că gestionez o astfel de situație prin acceptare și prin menținerea echilibrului, întrucât noi, oamenii, putem controla lucrurile până la un anumit punct, însă după acel punct, nu mai este posibil să deținem controlul. Am spus că astfel de experiențe fac parte din complexitatea și frumusețea vieții și consider că au rolul de a mă ajuta să mă dezvolt, să acumulez înțelepciune, astfel încât le conștientizez, le iau ca atare și extrag ceea ce este pozitiv și util pentru evoluția mea.
Un alt aspect dubios mi s-a părut faptul că atât la primul interviu, cât și la reexaminare, am fost întrebată în ce an am absolvit facultatea. Ce relevanță ar avea acest aspect, din moment ce legislația nu prevede ca minimă/maximă o vârstă de participare? Vreți cumva, ca un candidat să participe la acest concurs de vreo 5 ori, pentru a fi admis? Sunt atât de acoperiți, încât nici măcar nu se mai prefac de respectarea procedurilor, astfel încât m-au trimis la plimbare rapid, nu au mai pierdut minim 30 de minute cu mine, așa cum prevede metodologia. Din moment ce nu au fost interesați în mod real de cunoașterea abilităților candidaților, cum oare, am fost admiși/respinși? Nu m-ar surprinde să fi tras la sorți dintr-un bol numele candidaților pe care să îi pice, ca distracție, că tot erau puși pe hlizeală și miștouri!
Un alt aspect care suscită un mare semn de întrebare este faptul că pe site-urile oficiale CSM și INM au fost publicate zilele în care se va susține interviul final, înainte ca reexaminările psihologice să se sfârșească. Cum este posibil, oare, să cunoască exact de câte zile este nevoie pentru susținerea interviului, din moment ce încă nu se știa numărul celor admiși în urma probei psihologice, care încă se afla în desfășurare? Știau de înainte să fim reexaminați (sau examinați inițial) ce număr de candidați vor fi admiși? Se pare că este aproximativ același procent precum cel din cadrul admiterii în magistratură. Ce coincidență ,,stranie’’!
Vreau să punctez faptul că, în decursul probelor desfășurate la Universitatea ,,Nicolae Titulescu’’, atât noi, candidații, cât și însoțitorii, am fost hărțuiți de poliția locală, care ne atrăgea atenția că ,,deranjăm’’ și au ridicat mașini parcate în zonă. ,,Polițiștilor’’, voi știți, oare, pentru ce ne aflam noi acolo? Credeți că am venit pentru a săvârși fapte prevăzute de legea penală sau pentru a dansa pe mese? Știți ce înseamnă sa parcurgi sute de km pentru a veni la un astfel de concurs, știți ce înseamnă să te concentrezi la capacitate maximă timp de 4 ore? Având în vedere că probele respective s-au desfășurat în weekend, când Bucureștiul este foarte slab circulat, decent ar fi fost să închideți două benzi și sa faceți parcare, sa ne ajutați, întrucât noi suntem acolo și în interesul vostru, ca cetățeni români, iar obligația voastră este de a ajuta, nu invers. Noi ne-am prezentat în acel loc cu intenția de A FACE BINE.
Cu privire la proba scrisă, este adevărat că am fost depunctați exagerat, în special la disciplinele drept penal și drept procesual penal. Personal, am primit cu aproximativ 1,30 puncte mai puțin. Am făcut contestație, însă notele nu s-au modificat deloc, fapt ce mă face să mă îndoiesc că s-a deranjat cineva să corecteze iar lucrările. Cum este posibil ca, de pildă, un candidat să aibă 9,40 la DC și DPC și 4,82 la DP și DPP? Nu este o discrepanță prea mare? Mulți astfel de candidați au fost atunci respinși pe nedrept, candidați pentru care am un mesaj: mai bine că ați fost nedreptățiți atunci, căci dacă mergeați mai departe, așa cum ați fi meritat, la proba psihologică, ați fi consumat timp, bani și efort doar ca să își bată joc de voi niște neica nimeni în cel mai parșiv mod.
Menționez că părinții mei au cheltuit foarte multe zeci de mii de lei pentru ca eu să particip la acest concurs (taxa de înscriere, drumuri, cazare), fără să avem măcar o parte decontată, având în vedere că am făcut aceste eforturi în interesul statului, nu pentru distracția personală. Toată munca titanică pe care am depus-o nu a fost apreciată deloc, fiind dată afară spre finalul concursului ca un ultim gunoi, fără justificări, fără pic de transparență. Cum este posibilă absența totală a transparenței la un concurs de asemenea nivel?
Noi am fost proștii sezonului, tineri care am plecat pe acest drum cu un bagaj de vise, cu idealuri, cu scopul de a face bine, bătaia de joc a acestui sistem, care nu vrea să primească oameni în justiție. Astfel, din pricina supraaglomerării magistraților, rămân dosare nesoluționate și se prescriu (desigur, dosarele ,,șmecherilor’’ sau ale unor societăți ce sponsorizează partide politice). Nu mai menționez rațiunile financiare ale acestui atentat la securitatea națională.
Doresc dreptate, transparență, echitate, respect. Rog ceilalți candidați care au fost nedreptățiți (și nu numai), atât cei din cadrul admiterii la INM, cât și cei din cadrul admiterii în magistratură, să luăm măsuri, să ne unim și să facem petiții, sesizări peste tot. Doresc să îmi fie restituiți banii cheltuiți cu participarea la această mizerie de ,,concurs’’, să fiu despăgubită și nu în ultimul rând, ANULAREA CONCURSULUI pe motiv de fraudă.
P.S.: Nu cred că acest text pare scris de un om ,,dezechilibrat’’, ,,nebun’’ sau cum îi ziceți, mai nou, voi, wcologii: ,,inapt din punct de vedere psihologic’’, ne-a scris candidata A.D.