fbpx
Acasă » AVOCATURA » O avocată din Cluj a câștigat în instanță reînscrierea în Registrul de asistență judiciară, plus daune!

O avocată din Cluj a câștigat în instanță reînscrierea în Registrul de asistență judiciară, plus daune!

O avocată a câștigat la Tribunalul Cluj procesul împotriva Baroului Cluj, Consiliului Baroului, UNBR și a Consiliului UNBR, fiind anulate deciziile prin care era radiată din Registrul de asistență judiciară. Instanța a dispus reînscrierea reclamantei în registru, plata de către pârâți a 900 de lei/lună începând cu 1 august 2018 până la reînscriere și plata de daune morale în cuantum de 5.000 lei. Baroul și UNBR au mai achitat și cheltuieli de judecată de 1.700 lei.

Avocata reclamantă s-a pensionat din Armată în 2007 și a intrat în Baroul Cluj în același an, ca avocat stagiar, după care a devenit definitiv. În 20 martie 2018, cu puțin timp înainte de alegeri, când încă era decan Mircea Pop, Consiliul Baroului Cluj a emis decizia prin care a fost radiată din Registrul de asistență judiciară, adică de la oficii, pe motiv că a fost asimilată avocaților pensionari care își continuă activitatea și care nu pot intra la oficii. Numai că, așa cum a arătat avocata nemulțumită și a confirmat instanța, prevederea din Statutul avocaților se referă la avocații pensionați din profesia de avocat și nu din alte profesii. Prin urmare, reclamanta trebuie tratată ca orice avocat care a intrat în Barou în 2007, indiferent de faptul că primește și pensie ca urmare a altei profesii pe care a avut-o.

În ce privește daunele morale, instanța Tribunalului Cluj a concluzionat că ”a fost posibil acest lucru, ori datorită relei-credințe, ori datorită unei grave neglijențe, iar efectul a fost în sensul tratării în mod discriminatoriu a reclamantei față de ceilalți colegi aflați în situații comparabile. Evident că acest tratament i-a adus un prejudiciu de imagine, atât în rândul colegilor cât și în rândul celorlalți practicieni în drept cu care a intrat și întră reclamanta în contact.”

Sentința a fost comunicată în decembrie 2018 și nu a fost atacată cu recurs.

Sentința civilă nr. 3115/2018 – Tribunalul Cluj – Sectia mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale

Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta M. L. în contradictoriu cu pârâții Baroul Cluj – prin Decan Flavia Maier, Consiliul Baroului Cluj,  Uniunea Națională a Barourilor din România, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, a solicitat să se dispună anularea in parte a actului administrativ emis de Baroul Cluj si anularea totala a actului administrativ emis de UNBR astfel: Decizia nr. 300 din 20.03.2018 a Baroului Cluj  prin care, în baza art. 1, s-a dispus radierea sa din Registrul de Asistența Judiciară si menționat în lista anexă deoarece se află in situația prev. de art. 230 alin.3 din Statutul profesiei de avocat, respectiv Decizia nr. 376/22 iunie 2018 a UNBR prin care s-a respins ca neîntemeiata contestația formulată împotriva Deciziei Consiliului Baroului Cluj nr. 300 din 20.03.2018, cu consecința reînscrierii sale în Registrul de Asistență Judiciară. S-a mai solicitat obligarea în solidar a pârâților la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 lei reprezentând prejudiciul de imagine adus calității sale de avocat și la plata de daune materiale constând in cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru judiciar si onorariu avocat si achitarea sumei de 900 lei/lunar, începând cu data de 1 august 2018 si pana la reînscrierea sa in Registrul de asistenta juridica, (suma reprezintă media încasărilor din oficii p e ultimele 6 luni din anul 2018).

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin contestația formulată împotriva Deciziei nr. 300/20.03.2018 aBaroului Cluj, a avut doar speranța ca cineva va citi cu atenție dispozițiile art. 230 alin 3 din Statutul profesiei de avocat și îi va da o interpretare corecta si profesionala, însă soluționarea contestației este rezultatul unei aprecieri superficiale. Astfel, fara nici o justificare legala sau logica, a fost „inclusa” in categoria avocaților pensionari care iși continuă activitatea și nu mai are dreptul de a fi înscrisa in Registrul de asistenta juridica pentru anul 2018.

Reclamanta mai arătat că în lista Anexa a Deciziei nr. 300/20.03.2018 aBaroului Cluj, sunt indicați 12 colegi avocați din Baroul Cluj care profesează, dintre care 9 avocați, intr-adevăr, sunt avocați pensionați din cadrul profesiei de avocat care își continua activitatea, si nu au contestat decizia baroului, deoarece este prevăzuta expres in Statului profesiei aceasta interdicție.

De asemenea, a menționat că prin Decizia nr. 375 din 22 iunie 2018, UNBR, in mod greșit si fara a se indica un temei de drept face o interpretare voit greșita si a concluzionat ca de vreme ce exista o prevedere statutara expresa, care nu distinge între avocații pensionari din sistemul CAA si cei proveniți din alte sisteme, reclamanta ar fi in categoria avocaților care continua activitatea si nu are dreptul de a mai fi înscrisa in Registrul de asistenta juridica in conformitate cu articolul art. 230 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat.

În opinia reclamantei, contrar susținerilor UNBR, în legislație se face distincție pentru avocații pensionați care își continua activitatea si nu se face nicăieri vreo referire la situația avocatului care s-a pensionat din alta profesie. Astfel, în art. 61 din Statutul profesiei de avocat se precizează foarte clar cum un avocat care îndeplinește condițiile de pensionare prevăzute de lege are dreptul sa solicite continuarea activității printr-o cerere, care urmează a fi aprobata de consiliul baroului.

Totodată, a susținut că prin Decizia nr. 93AT/A/2007 a Baroului Cluj, a dobândit calitatea de avocat stagiar prin examen de admitere in profesie, iar prin Decizia nr. 9 din 14.01.2010 a Baroului Cluj a dobândit calitatea de avocat definitiv, in urma promovării examenului de obținere a titlului de avocat definitiv, având drepturile si obligațiile pe care le conferă legea si statutul profesiei de avocat.

Reclamanta a învederat că are dreptul si poate exercita aceasta profesie fara acordul anual al Consiliului baroului, deoarece nu se încadrează în prevederile art. 61 din Statut si nu se găseste nici în situația prevăzută de articolul art. 230 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat, din acest motiv Decizia nr. 300/20.03.2018 si 375/22.06,2018, sunt netemeinice si nelegale.

Prin dobândirea calității de avocat definitiv prin Decizia menționata anterior, nu s-a menționat nicăieri ca ar fi dobândit calitatea de avocat pensionar care își continuă activitatea, ci faptul ca a dobândit o noua profesie în cadrul căreia are drepturi si obligații. Până in prezent și-a achitat toate obligațiile impuse de lege, nu a adus nici un prejudiciu imaginii de avocat si consideră ca are toate drepturile unui avocat definitiv care iși exercită profesia de avocat, nefiind un avocat pensionar care își continuă activitatea.

Reclamanta a susținut ca nu poate fi primita explicația UNBR prin care arata ca nu exista reglementare statutara expresa, care sa facă distincție între avocatul pensionat dintr-un alt sistem si avocatul pensionar din sistemul CAA, deoarece faptul ca deține o pensie dintr-un alt sistem nu îi conferă calitatea de avocat pensionar care continuu activitatea, (art 61 din Statut), reclamanta fiind avocat care își exercită profesia de avocat.

Interpretarea sintagmei de „Avocații pensionari care continuă activitatea” rezultă și din coroborarea art. 230 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat cu art.19 alin (3) din Legea 72/2016 privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților. Utilizând astfel metoda sistemică de interpretare a normelor juridice în conformitate cu care sensul normei juridice se stabilește raportat la încadrarea sa în economia normelor ce reglementează același domeniu, rezultă că interpretarea arătată de ea este cea corectă.

Reclamanta a mai solicitat ca instanța sa ia in considerare si Decizia interpretativa a UNBR nr. 320 din 8 martie 2008, iar potrivit legislației in vigoare, pentru a avea calitatea de avocat pensionar ce iși continuă activitatea conform aceluiași articol 61 din Statutul profesiei este necesara dobândirea vechimii legale, pensionarea cu drept de pensie in sistemul de pensii a avocaților si apoi formularea unei solicitări scrise a subsemnatei in acest sens in fiecare an si care sa fie aprobata de Consiliul Baroului din care fac parte, cerere însoțita in conformitate cu același art. 61 alin (2) si de un aviz medical din care sa rezulte ca este apta fizic si psihic in a exercita profesia de avocat.

Reclamanta a menționat că nu este un avocat pensionat care iși continuă activitatea si deoarece nu este nevoita sa solicite in scris in fiecare an ca dorește sa-și continue activitatea si sa depună documente medicale din care sa rezulte ca este apta fizic si psihic.

Reglementările legale în materie sunt în sensul că nu orice persoană care beneficiază de dreptul la pensie dintr-un alt sistem de asigurări sociale și dobândește și calitatea de avocat nu se poate înscrie in Registrul de asistență judiciară, ci doar avocații care beneficiază de pensie în sistemul de asigurări al CA. A., ca urmare a profesării avocaturii și fiind pensionați din profesia de avocat.

În drept, a invocat art. 1, 8,10,12,16,17, art.18 din Legea 554/2004 art.61 si 230 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat. Art. 19 alin, (3) din Legea 72/201 6.

În probațiune au fost depuse, în copie certificată: decizia nr. 93/T.A./2007 (f. 9), C__ (f. 10), decizie de pensionare ( f. 11), Decizia nr. 300/2018 (f. 13-14), Decizia nr. 375/2018(f.15-18).

Cererea a fost legal timbrată (f. 3).

Prin întâmpinarea formulată, pârâții Baroul Cluj, prin decan avocat Flavia Maier  și Consiliul Baroului Cluj au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiata, cu cheltuieli de judecată, arătând că prin Decizia nr.300/20.03.2018 a Consiliului Baroului Cluj s-a dispus radierea reclamantei din Registrul de Asistență Judiciară pentru anul 2018 în baza art.230 alin.3 din Statutul profesiei de avocat, pe care reclamanta a atacat-o, iar prin Decizia nr.376/22.06.2018 s-a respins contestația formulată împotriva Deciziei Consiliului Baroului Cluj ca neîntemeiată.

Pârâții au învederat că art. 230 alin.3 din Statutul profesiei de avocat prevede în mod expres doar calitatea de pensionar ca și condiție care nu permite înscrierea în Registrul de Asistență Judiciară.

Niciun text legal nu face distincție între avocații pensionari din sistemul CAA și cei proveniți din alte sisteme, sens în care norma legală mai sus menționată nu poate fi interpretată în modul arătat de către reclamanta, respectiv că doar avocații pensionați din sistemul CAA care își continuă activitatea nu pot să fie înscriși în acest registru, în baza principiului unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

De asemenea, au menționat că, reclamanta prin interpretarea dată art.230 alin.3 din Statutul profesiei de avocat, încearcă să facă o distincție între avocații pensionați din sistemul CAA care se află în continuarea activității si cei pensionați din alte sisteme, în speță sistemul pensiilor militare de stat, arătând că numai primii nu pot fi înscriși în registrul de asistență judiciară, iar cei care provin din alte sisteme de pensii pot.

Până la urmă, dacă aplicăm o interpretare teleologică (adică raportat la finalitatea urmărită) textului art. 230 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat se deduce că ceea ce îl face pe un pensionar diferit de o persoană încă în activitate este existența unei alternative, atât din punct de vedere material, cât și al unei posibile alte ocupații.

Mai mult, dacă s-ar alege interpretarea dată de către reclamantă textului art.230 alin.3 din Statutul profesiei de avocat în sensul că acest text de lege face distincție între avocații pensionați din sistemul CAA și cei pensionați din alte sisteme consecința ar fi că s-ar produce, în mod direct, o discriminare între cele doua categorii, ceea ce în mod evident nu a fost în intenția legiuitorului și ar contraveni principiului egalității în drepturi consacrat în mod expres de art.16 din Constituția României. Este adevărat că nu este explicată nicăieri noțiunea de avocat pensionar, însă în lipsa unei definiții care să clarifice acest aspect, nu există o situație obiectivă în baza căreia avocații care se pensionează din afara sistemului de avocatură să poată să se înscrie în Registrul de Asistență Judiciară, iar cei care se pensionează din avocatură, să nu poată.

Art. 61 din Statut prevede dreptul de continuare a exercitării profesiei în cazul în care avocatul îndeplinește condițiile de pensionare, modalitatea de soluționare a cererii acestuia, precum si obligația de plata in continuare a contribuțiilor, iar toata discuția referitoare la dispozițiile art.61 nu se aplica in aceasta speța.

Art. 230 alin. 3 din Statut instituie interdicția de a se înscrie in registrul de asistenta judiciara a avocaților pensionari, fara nici o distincție.

Pârâții au apreciat că reclamanta încearcă sa creeze o confuzie prin referirea la dispozițiile art.61 din Statut. Desigur ca are dreptul sa exercite profesia fara nici o alta formalitate, doar ca, având in vedere ca are calitatea de pensionar, i se interzice sa figureze in registrul de asistenta judiciara si sa mai încaseze bani din fondul Ministerului Justiție.

Pârâții au susținut că Decizia nr. 320 din 08.03.2008 a Consiliului UNBR se refera la posibilitatea avocatului pensionar aflat in continuarea exercitării profesiei de a face parte din organele de conducere ale profesiei, avându-se in vedere funcția de consilier in consiliul baroului si de decan, arătându-se ca “nu exista vreun impediment ca avocatul in cauza sa candideze si sa fie ales consilier al baroului sau decan”. Decizia nu are nici o legătura cu speța dedusa judecații.

Pârâții au solicitat respingerea cererea privind acordarea daunelor materiale și morale,  deoarece acestea nu se justifică. Simplul fapt de a fi înscris în Registrul de Asistență Judiciară nu garantează reclamantei că ar fi primit oficii, motiv pentru care prejudiciul nu este unul cert și nu poate fi probat, în niciun caz printr-un cuantum mediu al veniturilor recente. Oficiile sunt acordate proporțional fiecărui avocat, însă în măsura solicitărilor din partea instanțelor de judecata si parchetelor.

Referitor la daunele morale, nu există un prejudiciu de imagine, fiindcă reclamanta nu a fost radiată cu rea-credință din registrul de asistenta judiciara, ci in baza unei dispoziții legale și nici pentru neîndeplinirea unor aspecte referitoare la profesia sa, ci efectiv nu poate beneficia de dreptul de a fi înscrisă în registrul de asistență judiciara, aceasta realizând venituri din pensii. Prin urmare, radierea din registru nu este o chestiune care să îi afecteze imaginea.

În drept, au invocat art.230 alin.3 din Statutul profesiei de avocat, art.205, art.411 alin. l pct.2, art.453 Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, șiConsiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, reiterând în motivare susținerile din cadrul întâmpinării depuse de către pârâții Baroul Cluj și Consiliul Baroului Cluj_ .

Reclamanta a depus la termenul din data de 23.10.2018 note de ședință (f. 51).

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și a reținut cauza în pronunțare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt , în baza Deciziei nr. … din data de 2 iulie 2007,  reclamanta M.L. a fost pensionată din cadrul Ministerului Apărării, stabilindu-i-se o pensie de serviciu în baza Legii nr…..

Prin Decizia nr. 93/T.A./2007 emsă de Baroul Cluj la data de 01.03.2007, s-a dispus înscrierea reclamantei ca avocat stagiar colaborator în cabinetul de avocat „M. I.” pe perioada stagiaturii, iar prin Decizia nr. 9 din 14.01.2010 a Baroului Cluj a dobândit calitatea de avocat definitiv, în urma promovării examenului de obținere a titlului de avocat definitiv (f. 9-10).

Prin Decizia nr. 300 din 20.03.2018 a Consiliului Baroului Cluj s-a dispus radierea reclamantei din Registrul de asistență judiciară pentru anul 2018, alături de alți 11 avocați (f. 13-14). Această decizie a fost contestată de către reclamantă la Uniunea Națională a Barourilor din Romania, care prin Decizia nr. 375 din 22 iunie2018 a respins contestația (f.15).

În drept, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, o rice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

De asemenea, potrivit art. 61 din Statutul profesiei de avocat: (1) În cazul în care avocatul îndeplinește condițiile de pensionare prevăzute de lege, are dreptul să solicite continuarea exercitării profesiei. Cererea de continuare a exercitării profesiei se soluționează de consiliul baroului. (2) Avocatul poate continua exercitarea profesiei pe baza unui aviz medical privind menținerea capacității fizice și psihice necesare exercitării profesiei de avocat. Avizul medical se prezintă anual pentru înscrierea în tablou.  (3) Consiliului baroului va soluționa cererea pe baza avizului medical și va proceda în conformitate cu prevederile Legii sau, după caz, ale legislației privind pensiile și asigurările sociale. (4) Avocatul pensionar care continuă exercitarea profesiei sau este menținut în profesie este obligat să contribuie la constitui rea fondului sistemului propriu de asigurări sociale în condițiile prevăzute de legislația pensiilor și asigurărilor sociale pentru avocați.

Potrivit art. 230 din același statut, (1) Avocatul are obligația să acorde, atunci când este desemnat, asistență juridică gratuită. Avocatul înscris în registrul de asistență judiciară are obligația, atunci când este desemnat, să acorde asistență judiciară în formele prevăzute de art. 71 alin. (1) din Lege. (2) Cauzele vor fi repartizate cu precădere avocaților stagiari și tinerilor avocați, cu respectarea competenței profesionale prevăzute de Lege. Refuzul nejustificat de a acorda asistență juridică gratuită constituie abatere disciplinară, comisia de disciplină urmând a fi sesizată în condițiile dispozițiilor art. 27 7-287.

Potrivit alin. (3 ) Avocații pensionari care continuă activitatea nu se pot înscrie în registrul de asistență judiciară.

În speță , problema care trebuie dezlegată este dacă dispozițiile art. 230 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, se aplică doar avocaților care au ieșit la pensie din funcția de avocat din sistemul Casei de Asigurări a Avocaților , după cum susține reclamanta, sau și avocaților care au ieșit la pensie din altă funcție, și alt sistem de pensii, conform susținerilor pârâților. Instanța arată că în această dispută, reclamanta are dreptate. La această concluzie se ajunge în baza interpretării sistemice și teleologice a dispozițiilor art. 61 și art. 230 din Statutul profesiei de avocat.

Cu titlu preliminar, instanța arată că interpretarea sistemică presupune stabilirea înțelesului unor norme pe coroborarea lor cu alte norme, fie aparținând aceleiași instituții juridice sau ramuri de drept, fie aparținând unor instituții sau ramuri diferite. Necesitatea aplicării metodei sistemice decurge din caracterul de sistem al dreptului dintr-un stat, el constituind nu o simpla însumare de norme, ci o unitate alcătuita din părți  interdependente. Interpretarea teleologica sau după scop   se bazează pe finalitatea actului normativ interpretat. Aceasta solicita creativitatea interpretului. Prin natura ei, metoda teleologica reclama utilizarea ei in paralel cu celelalte, căci intenția legiuitorului poate fi găsita si din coroborarea normei in cauza cu alte norme, si cercetându-se contextul adoptării ei si raportându-ne la litera ei.

Aplicând aceste principii de interpretare, se observă că prin dispozițiile art. 61 din Statutul profesiei de avocat (în continuare statut), s-a reglementat posibilitatea pentru avocatul care îndeplinește condițiile de pensionare prevăzute de lege să solicite continuarea exercitării profesiei de avocat. Continuarea activității se poate face în baza unei cereri adresate Consiliului baroului. Avocatul care se află în această situație, poate continua activitatea în profesie un baza unui aviz medical emis anual, pentru înscrierea în tabloul avocaților.  Aliniatul 4 al articolului 61 prevede că avocatul pensionar care continuă activitatea sau este menținut în profesie este obligat să contribuie la constituirea fondului sistemului propriu de asigurări sociale. Or, din interpretarea sistematică a dispozițiilor acestui articol, rezultă fără echivoc că acestea vizează situația avocaților care îndeplinesc condițiile de ieșire la pensie din profesia de avocat, și după ce au ieșit la pensie de profesia de avocat , optează să își continue activitatea de avocat . Aliniatul 4 din art. 61 din statut se referă la această categorie de avocați ca fiind avocați pensionari care continuă activitatea sau sunt menținuți în activitate. Interpretând teleologic aceste dispoziții rezultă că scopul acestora a fost acela de a permite avocaților care, deși îndeplinesc condițiile de pensionare și și-au exercitat acest drept, stare de sănătate fizică și mentală le permite să își continue activitatea, însă această continuare a activității este condiționată de obținerea unui aviz medical anual, având în vedere vârsta de pensionare din sistemul Casei de Asigurări a Avocaților.

În categoria avocaților pensionari care continuă activitatea nu pot fi incluși și avocații care au ieșit la pensie dintr-un alt sistem și ulterior au intrat în profesia de avocat, deoarece intrarea în profesia de avocat nu are condiționări din acest punct de vedere. Astfel, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, poate fi membru al unui barou din Romania cel care îndeplinește următoarele condiții: a) are exercițiul drepturilor civile și politice; b) este licențiat al unei facultăți de drept cu durata stabilită de lege; c) nu se găsește în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege; d) este apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei.A interpreta altfel, ar însemna ca în cazul unor persoane care au ieșit la pensie dintr-un alt sistem de asigurări și ulterior au intrat în profesia de avocat, să li se permită continuarea activității doar cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 61 din statut. Or, sub acest aspect , norma legală de mai sus a fost interpretată în mod corect de către pârâți în momentul în care au primit-o pe reclamantă în profesia de avocat stagiar și apoi definitiv, începând cu anul 2007, deși aceasta avea deja calitatea de pensionar în sistemul de pensii al Ministerului Apărării Naționale, nefiind supusă condiționărilor prevăzute de art. 61 din statut, în sensul formulării unei cereri de continuare a activității, respectiv a prezentării de avize medicale anulae. Era și firesc să fie așa, atâta vreme cât reclamanta a ieșit la pensie la vârsta de 42 de ani și îndeplinea toate condițiile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 51/1995.

Art. 230 din statut reglementează acordare a asistenței juridice gratuite. Această asistență juridică gratuită se acordă de către avocații înscriși în Registrul de asistență juridică, conform repartizării, acestea urmând să fie repartizate cu precădere avocaților stagiari sau tinerilor avocați. Potrivit art. 230 alin. (3 ) Avocații pensionari care continuă activitatea nu se pot înscrie în registrul de asistență judiciară.

Normă legală cuprinsă în art. 230 alin. (4) din statut trebuie interpretată în coroborare cu norma cuprinsă în art. 61 din statut, în sensul că se referă la acea categorie de avocați care au ieșit la pensie din sistemul Casei de Asigurări a Avocaților și după ce au obținut calitatea de pensionari ai acestei case, continuă activitatea. De altfel, această interpretare sistemică rezultă fără echivoc din chiar voința legiuitorului, care, ori de câte ori a dorit să se refere la această categorie de avocați ( atât în dispozițiile art. 61 cât și în cele ale art. 230 respectiv art. 277  din statut ) a folosit sintagma avocat pens ionar care continuă activitatea Așadar, în urma acestei interpretări, se observă că reclamanta nu se încadrează în categoria avocaților pensionari care continuă activitatea, cum în mod greșit au reținut pârâții.

După cum în mod corect a arătat reclamanta, interpretarea sintagmei avocați pensionari care continuă activitatea rezultă și din coroborarea art. 61 și 230 din statut cu  dispozițiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 72/2016 privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților, potrivit cărora avocații care continuă activitatea în profesia de avocat, după îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă în sistemul CAA, contribuie obligatoriu la fondurile sistemului de asigurări potrivit Legii nr. 72/2016.

Așadar, susținerea pârâților potrivit căreia, niciun text de lege nu face distincția între avocații pensionari din sistemul CAA și cei proveniți din alte sisteme este greșită și după cum s-a arătat mai sus, legea face o distincție clară între cele două categorii de pensionari. Pârâții au mai susținut că dacă s-ar aplica o interpretare teleologică a textului art. 230 alin. 3 din statut, s-ar deduce că ceea ce îl face pe un pensionar diferit de altă persoană încă în activitate este existența unei alternative, atât din punct de vedere material, cât și al unei posibile alte ocupații. Această interpretare nu este una teleologică, deoarece, după cum s-a arătat, articolul 230 stabilește regulile de acordare a asistenței judiciare gratuite . Astfel, dacă alin. (1) stabilește obligația de a asigura această asistență, atunci când este desemnat, alin. (2) prevede că aceste cauze, vor fi repartizate, cu precădere avocaților stagiari și tinerilor avocați, iar la alin. (3) prevede ce categorie de avocați nu pot acorda această asistență judiciară gratuită.  Așadar, după ce s-a stabilit că asistența juridică gratuită este obligatorie pentru avocații desemnați să o acorde, s-a prevăzut că aceste cauze vor fi repartizate cu precădere avocaților stagiari și tinerilor avocați, în timp ce avocații pensionari care se află în continuarea activității (adică avocații cu o vechime atât de mare în profesie încât au ieșit deja la pensie, dar cu toate acestea continuă activitate în profesie) să nu acorde aceste servicii.

Așadar, scopul normei cuprinse în alin. (2) și (3) a fost acela de a sprijini avocații care se află în debutul activității de avocat (avocații stagiari și tinerii avocați) și nu să excludă de la această activitate avocații, în funcție de starea lor materială și financiară. Nu este corectă susținerea potrivit căreia ceea ce îl face pe un pensionar diferit de o persoană încă în activitate este existența unei alternative, atât din punct de vedere material, cât și al unei posibile alte ocupații . Astfel, situația materială a unei persoane nu este dată de vechimea într-o anumită profesie, ci depinde de foarte mulți factori, sens în care, la fel de bine poate să existe un avocat stagiar care să aibă o situație materială mult mai bună decât un avocat pensionar care se află încă în continuarea activității. Apoi, posibilitatea de a opta pentru o altă profesie o are, deopotrivă, atât pensionarul cât și un avocat stagiar sau care nu a ieșit la pensie, bineînțeles, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi încadrat într-o altă profesie.

S-a mai invocat de către pârâți faptul că dacă s-ar alege interpretarea dată de către reclamantă textului art. 230 alin. (3) din statut, s-ar crea o discriminare între avocații pensionați din sistemul CAA și avocații pensionați din alte sisteme de pensie și ar contraveni principiul egalității în drepturi consacrat în mod expres de art. 16 din Constituție. Instanța va înlătura și această apărare, ca neîntemeiată, reținând că, dimpotrivă, există discriminare în cazul în care norma legală s-ar interpreta în sensul dorit de către pârâți.

Discriminarea, constă în tratarea diferită, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, a persoanelor aflate în situații comparabile. Aplicând acest principiu de drept care rezultă inclusiv din jurisprudența CEDO, se observă că reclamanta, care este o persoană care a intrat în profesia de avocat în anul 2007 și care la această dată are o vechime de 11 ani în profesie, nu se află în situație identică sau comparabilă cu cea a unui avocat care a ieșit la pensie din profesia de avocat, situație ce presupune că a atins atât stagiul de contribuție cât și vârsta de pensionare din profesia de avocat. Așadar, a o trata pe reclamantă diferit față de un avocat pensionar aflat în continuarea activității nu înseamnă că ne aflăm în prezența unei discriminări, deoarece aceștia nu se află în situații comparabile.

În schimb, reclamanta se află în aceeași situație cu toți avocații care au intrat în profesie în anul 2007 și nu numai, și care nu au ieșit încă la pensie din profesia de avocat. Nu are relevanță ce activități au prestat aceștia anterior intrării în profesie, deoarece, doar din momentul intrării în profesia de avocat situația acestora este una comparabilă. Altfel spus, din punct de vedere al calității de avocat , nu există nicio diferență între reclamantă, care anterior intrării în profesie a lucrat într-un sistem de unde a și ieșit la pensie și un avocat, să spunem, de aceeași vârstă, care nu a prestat nicio altă activitate până la vârsta de 42 de ani, când a intrat în această profesie, cum nu există nicio diferență între aceștia doi din urmă și un avocat care a intrat în profesie la vârsta de 24 de ani. În ipoteza în care aceștia au intrat în profesie în același an, vor fi avocați stagiar i în aceeași perioadă, vor fi tineri avocați în aceeași perioadă (chiar dacă au vârste diferite), deoarece norma legală se raportează la calitatea lor de avocat și din punct de vedere al verificării existenței unei discriminări, situațiile care se compară trebuie să se raporteze la calitatea acestora de avocați, nu la situațiile pe care le-au avut anterior intrării în profesia de avocat. Așa fiind, în cazul în care dispozițiilor art. 230 din statut li s-ar da interpretarea dorită de către pârâți, reclamanta ar fi tratată în mod discriminatoriu față de toți ceilalți avocați care nu au îndeplinit încă condițiile de a ieși la pensie din sistemul CAA.

Pentru aceste considerente, instanța constată că Decizia nr. 300 din 20.03.2018 din data de 20.03.2018 emisă de Consiliul Baroului Cluj, în ceea ce privește radierea reclamantei M.L. din Registrul de asistență Judiciară și menționat în lista Anexa este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 230 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, urmând a dispune anularea acesteia, precum și a Deciziei nr. 376/22 iunie 2017 emisă de către  Consiliul UNBR, prin care s-a respins contestația formulată de către reclamantă împotriva Deciziei nr. 300/20.03.2018 a Baroului Cluj. De asemenea, va dispune reînscrierea reclamantei M.L. în Registrul de asistență judiciară.

În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata unor daune materiale și morale, instanța reține că potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale sau morale, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.

Daunele materiale solicitate de către reclamanta sunt de 900 lei/lunar, începând cu data de 1 august 2018 și până la reînscrierea sa în Registrul de asistență juridică, constând în onorariile pe care le-ar fi obținut dacă nu ar fi fost radiată din acest registru. Instanța constată că existența acestui prejudiciu s-a probat prin facturile depuse la dosar, din care rezultă că în anul 2018 aceasta a încasat onorarii cuprinse între 550 lei și 1582 lei, rezultând un câștig mediu de 915 lei/lună. De asemenea, instanța reține că pârâții nu au adus nicio probă din care să rezulte că în situația în care nu ar fi fost radiată din Registru de asistență juridică , reclamanta nu ar fi obținut aceste sume. De asemenea, în cauză sunt îndeplinite și celelalte condiții ale antrenării răspunderii civile delictuale: fapta ilicită constă în emiterea unui act nelegal, legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă rezultă ex re , iar vinovăția, există cel puțin la nivelul culpei.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale care se cuvin reclamantei instanța reține că, în lipsa unor criterii legale pentru stabilirea acestora, la cuantificarea prejudiciului moral se va raporta la criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel in cauza, in plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate, măsura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura in care i-a fost afectata situația familială, profesionala si sociala, fără însă ca sumele acordate să constituie o sancțiune pentru pârâtă sau venituri nejustificate pentru reclamantă.

În efectuarea acestei analize, o valoare importantă trebuie acordată calității părților. Astfel, în cauză emitentul actului administrativ nelegal a fost Consiliul baroului, adică un organ colegial format din avocați care au atât o anumită vechime în profesie cât și o bună reputație profesională, un prestigiu, ceea de a determinat alegerea lor în acest organ de către corpul avocaților din Baroul Cluj. Așadar, nu pot fi suspectați de necunoașterea normelor legale și nici de modul în care o normă legală se interpretează. Cu toate acestea, în aprecierea instanței, a fost emisă Decizia nr. 300/20.03.2018, dându-se prevederilor art. 230 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat un alt înțeles decât cel care trebuia, deși interpretarea corectă a normei nu ridica o problemă deosebită.

Așadar, concluzia este că a fost posibil acest lucru, ori datorită relei-credințe, ori datorită unei grave neglijențe, iar efectul a fost în sensul tratării în mod discriminatoriu a reclamantei față de ceilalți colegi aflați în situații comparabile. Evident că acest tratament i-a adus un prejudiciu de imagine, atât în rândul colegilor cât și în rândul celorlalți practicieni în drept cu care a intrat și întră reclamanta în contact. Apoi, prejudiciul de imagine al reclamantei a avut de suferit și prin prisma faptului că aceasta a fost nevoită să ia atitudine împotriva actului administrativ emis în defavoarea sa, să demareze o procedură judiciară împotriva conducerii baroului din care face parte, comportament care, din nou, prin raportare la cei față de care s-a „răzvrătit”, denotă mai degrabă că este vorba despre o persoană rebelă, nesupusă decât despre o persoană care își caută dreptate în instanță. Consecințele care decurg de aici sunt multiple și afectează viața reclamantei, atât în plan personal, cât și în plat profesional.

Așadar, ținând cont de toate aceste considerente, instanța va admite în parte cererea de obligare la daune morale și va acorda reclamantei suma de 5.000 lei, cu titlu de daune morale, sumă apreciată ca fiind corectă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs fără însă ca aceasta să constituie o sancțiune pentru pârâți sau venituri nejustificate pentru reclamantă.

Referitor la cheltuielile de judecată, instanța arată în conformitate cu prevederile art. art. 453 alin.(1) C.proc. civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Având în vedere, acest temei juridic, măsura în care a fost admisă cererea de chemare în judecată precum și împrejurarea că, reclamanta, pentru a promova prezenta cerere a achitat o taxă de timbru în valoare de 3 50 lei și ono rariu avocațial în valoare de 15 00 lei,  instanța va obliga pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 1 700 lei, cheltuieli de judecată parțiale.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina