fbpx

Motivarea sentinței în ,,războiul eclerelor la tavă” izbucnit între Jamila și altă vloggeriță gospodină

Disputa asupra maternității rețetei ,,prăjitură ecler la tavă”, mărul discordiei între două vloggerițe cunoscute, a fost tranșată în primă înstanță de către Tribunalul București în favoarea Laurei Laurențiu: ,,Tribunalul reține astfel că numele și titlurile nu sunt protejate în sine prin drepturi de autor și totodată, rețetele culinare nu fac obiectul acestor drepturi.”

O speță interesantă care a trezit interesul publicului este cea care le are ca protagoniste pe Jamila și Laura Laurențiu, ambele bucurându-se de notorietate în mediul on line ca urmare a postărilor de rețete culinare.

Instanța a fost provocată să se pronunțe asupra unor chestiuni inedite cum ar fi și accea dacă o rețetă culinară este protejată de dreptul de autor. Totodată, speța ridică problema dacă și în ce măsură o persoană care raporteză un videoclip postat pe Youtube, provocând blocarea difuzării videoclipului pe o perioadă de timp, poate fi ținută să răspundă civil pentru acțiunea de ,,raportare” și dacă ,,raportarea” este sau nu o faptă ilicită.

Hotărârea tranșează și ploblema răspunderii unei persoane, parte la o anumită dispută desfășurată în mediul on line, pentru postările internauților urmăritori ai disputei.

Redăm motivarea Tribunalului București cu mențiunea că hotărârea nu este definitivă și că a fost atacată cu apel de ambele părți:

Analizând cererea de chemare în judecată, Tribunalul constată.

1.Procedura în fața Tribunalului.

La data de 10.12.2019, reclamantele

Analizând cererea de chemare în judecată, Tribunalul constată.

1.Procedura în fața Tribunalului.

La data de 10.12.2019, reclamantele STAICU-AVRAM GEANINA și JAMILA PRODUCTION SRL – D, în contradictoriu cu pârâta LAURENŢIU LILIANA LAURA, au înaintat prezenta cerere, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate:

[1] ingerința în dreptul de utilizare a mărcii “Jamila Cuisine”, înregistrată pentru servicii din clasa 43 aferente domeniului culinar, săvârșită de pârâtă prin împiedicarea difuzării prin YouTube, pentru o durata de 17 zile, a clipului ,,Jamila Cuisine – Prăjitura ecler la tavă” (“rețeta video”) ce poartă marca “Jamila Cuisine” și repararea prejudiciului cauzat, respectiv: a) obligarea pârâtei la plata sumei de 767,74 Euro, cu titlul de daune materiale, în favoarea reclamantei  STAICU-AVRAM GEANINA; b) obligarea pârâtei la publicarea hotărârii pe pagină proprie de Facebook și într-un ziar de larg circulație, cu titlul de reparație nepatrimonială.

[2] încălcarea dreptului de autor asupra clipului ,,Jamila Cuisine – Prăjitura ecler la tavă”, încălcare materializată prin împiedicarea difuzării prin YouTube, pentru o durata de 17 zile, a operei audiovizuale/clipul ,,Jamila Cuisine – Prăjitura ecler la tavă”, și solicită repararea prejudiciului cauzat, respectiv: obligarea pârâtei la plata sumei de 767,74 Euro, cu titlul de daune materiale, în favoarea reclamantei STAICU-AVRAM GEANINA; obligarea pârâtei la publicarea hotărârii pe pagină proprie de Facebook și într-un ziar de larg circulație, cu titlul de reparație nepatrimonială.

[3] încălcarea dreptului la demnitate, reputație și onoare, săvârșită de pârâtă și dispunerea reparării prejudiciului cauzat, respectiv: a) obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 Euro, cu titlul de daune morale, în favoarea reclamantei STAICU-AVRAM GEANINA;

b) obligarea pârâtei la publicarea hotărârii pe pagină proprie de Facebook și într-un ziar de largă circulație, cu titlul de reparație nepatrimonială; c) încetarea încălcării dreptului la demnitate, reputație și onoare, și interzicerea pentru viitor a unor astfel de încălcări.

[4] Obligarea pârâtei la plata sumei de 1.400 Euro + TVA, cu titlul de despăgubiri, în favoarea reclamantei JAMILA PRODUCTION SRL – D, pentru acoperirea câștigului pe care în condiții obișnuite ar fi putut să-l realizeze.

De asemenea, reclamantele solicită obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru și onorariul avocațial.

În partea introductivă a cererii de chemare în judecată reclamantele aleg să prezinte un scurt istoric al activității acestora, al gradului de notorietate obținut odată cu desfășurarea activității tipice cât și o scurtă prezentarea a comunităților online formate în jurul brandurilor și a poveștii pe care au reușit să o construiască.

De asemenea aceasta aduce la cunoștința instanței faptul că în anul 2015 a înregistrat marca „Jamila Cuisine” M 2015 (…) pentru produse/servicii din clasele 16, 25 și 43 marcă devenită de renume prin larga ei utilizare.

Astfel, reclamanta STAICU-AVRAM GEANINA comunică instanței faptul că aceasta realizează videoclipurile (retete video), incorporând ingrediente/produse recomandate aparținând clienților (în cazul de față, COSELI), și le postează pe canalul propriu (YouTube) spre a fi difuzate.

Aceste videoclipuri sunt cunoscute ca ,,videoclipuri/campanii sponsorizate” adresate în special abonaților canalului ,,Jamila Cuisine” și, în general, utilizatorilor YouTube interesați de retete și de produse.

În ceea ce privește activitatea pârâtei, reclamantele comunică faptul că aceasta activează în cadrul aceleiași nișe, utilizând pentru desfășurarea activității aceleași platforme sociale ca și reclamanta.

În ceea ce privește activitatea care a atras actualul litigiu, reclamanta comunică faptul că în data de 23.05.2019 reclamanta a postat pe canalul propriu de YouTube videoclipul denumit “Jamila Cuisine – Prăjitura ecler la tavă” (videoclip sponsorizat de firma COSELI)

[ANEXĂ 12].

În continuarea, în dată de 25 mai 2019 pârâtă a raportat către YouTube acest videoclip susținând că difuzarea lui încalcă drepturile sale de autor – cu alte cuvinte, că videoclipul ,,Jamila Cuisine” ar copia videoclipul pârâtei în care este prezentată rețeta pentru prăjitură ecler, ,,LAURENŢIU LILIANA LAURA – Prăjitura ecler la tavă” – [ANEXĂ 13].

Această raportare este o procedură relativ automată de eliminare provizorie a unui videoclip, în sensul că: 1) raportarea se face doar prin completarea unui formular; 2) YouTube nu analizează și nici nu tranșează pe fond disputa cu privire la drepturile de autor opuse; 3) pentru eliminarea definitivă a videoclipului se cere acționarea în Instanța.

În cazul de față, pârâtă a raportat pe 25 mai 2019, iar în următoarele 5 minute (așa cum afirmă chiar pârâtă) YouTube a eliminat videoclipul. În dată de 27 mai 2019 reclamanta a depus contranotificare, iar YouTube i-a pus în vedere pârâtei să facă dovadă până la 10 iunie 2019 ca a declanșată acțiunea judiciară împotriva Jamila Cuisine.

Totodata, i s-a pus în vedere că, în situația în care nu face aceasta dovadă, videoclipul va fi restabilit, iar în data de 10 iunie 2019 videoclipul reclamantei “Jamila Cuisine – Prajitura ecler la tava” (videoclip sponsorizat de firma COSELI) a fost restabilit.

Reclamanta aduce la cunoștința instanței faptul că în conformitate cu prevederile cuprinse de art. 6.1 din Condițiile de utilizare YouTube, cu referire la Politică privind drepturile de autor, trimiterea unei notificări de eliminare a unui videoclip se face în următoarele condiții: „Dacă lucrarea protejată prin drepturi de autor a fost postată pe YouTube fără autorizare, poți trimite o notificare privind încălcarea drepturilor de autor. Înainte să o trimiți, verifică dacă nu se aplică condiții de utilizare loială, utilizare echitabilă sau altă excepție de la aplicarea drepturilor de autor.”

Totodată, Politică YouTube avertizează că: ,,Dacă alegi să trimiți o solicitare de eliminare din cauza încălcării drepturilor de autor, nu uită că inițiezi o procedura juridică. Nu face revendicări false (…)”.

Prima discuție este cu privire la obiectul dreptului de autor. În politică sa, YouTube folosește terminologia ,,lucrarea ta protejată prin drepturi de autor”.

,,Lucrarea”, și de o parte, și de cealaltă, este videoclipul de prezentare și preparare rețete video (,,JamilaCuisine – P________ ecler la tavă” versus ,,LAURENŢIU LILIANA LAURA – Prăjitura ecler la tavă”), care din perspectiva Legii nr. 8/1996, audiovizuale în sensul art. 7 lit. e), coroborat cu art. 65 (,,orice altă opera constând dintr-o succesiune de imagini în mișcare, însoțite sau nu de sunete”).

Reclamanta comunică faptul că ambele videoclipuri sunt protejate de Legea nr. 8/1996, fiecare constituind o succesiune de imagini în mișcare, însoțite de sunete.

Totuși reclamanta învederează faptul că în prezenta cauză nu are drept obiect copierea videoclipului, deoarece nu este cazul în situația de față, însă aceasta comunică faptul că pârâta, cunoscând faptul că acest videoclip era parte a unei campanii a ales să îl reporteze la YouTube și astfel, videoclipul să fie dat jos de pe platforma online amintită și de aceea, a cauzat prejudicii reclamantei care nu a reușit să livreze în întregime obligația pe care și-a asumat-o față de beneficiarul videoclipului.

Pârâtă a acuzat-o pe reclamantă de furt intelectual prin postarea de pe Facebook, acuzația fiind publică pentru un număr de sute de mii persoane, chiar milioane (având în vedere sutele de mii de urmăritori ai pârâtei, ai reclamantei și ai celorlalți b/vloggeri culinari).

Mai departe, reclamanta învederează faptul că, potrivit doctrinei și jurisprudenței, marca este chiar prin natură să un bun mobil incorporal. Prin urmare, regimul acestui bun (drepturile asupra bunului) este guvernat atât de dispozițiile legii speciale (Legea nr. 84/1998), cât și de dispozițiile de drept comun privind proprietatea privată și protejarea ei, dispoziții care sunt aplicabile în mod corespunzător (Codul Civil: art. 535-536, art. 553, art. 555, etc.).

În aceste condiții, reiese cu evidență că titularul unei mărci, pe lângă drepturile expres prevăzute în Legea nr. 84/1998, are dreptul exclusiv de a posedă, folosi și dispune de marca sa în mod exclusiv, absolut și perpetuu (i.e.: pe durata de protecție a mărcii) – art. 555 din C. Civ. Pentru a fi recunoscute aceste drepturi titularului mărcii nu era și nu este necesar să fie reluat în Legea nr. 84/1998 conținutul acestui text din C. Civ. – ar fi fost redundantă completarea Legii nr. 84/1998 în acest sens, conform celor menționate de către reclamantă.

Reclamanta învederează faptul că pârâta a raportat fără vreun temei legal, chiar abuziv, videoclipul reclamantei cauzând eliminarea/blocarea acestuia de pe canalul YouTube pentru o durata de 17 zile.

Având în vedere ca marca ,,Jamila Cuisine” este înregistrată pentru servicii din domeniul culinar, ca prin asocierea marcii ,,Jamila Cuisine” cu videoclipul eliminat/blocat provizoriu, reclamanta și-a exercitat dreptul de utilizare a mărcii și că, față de sesizarea neîntemeiată și abuzivă a pârâtei, folosirea mărcii prin difuzarea videoclipului a fost blocată, pârâta se face vinovată de ingerința în dreptul de utilizare a mărcii – faptă ilicita.

Faptul ca marca ,,Jamila Cuisine” este asociată videoclipului rezulta din titlul sau, din faptul că este difuzat pe canalul ,,JamilaCuisine” (ce poartă semnul respectiv – marca combinata) și din faptul că apare în videoclip – marchează ecranul.

Dreptul de autor asupra unei opere presupune și libertatea de a o utiliza, libertate ce aparține exclusiv autorului.

Tot astfel, reclamanta învederează că legea sancționeaza orice act sau fapt prin care se aduce atingere dreptului autorului de a utiliza în mod liber opera proprie și în prezenta cauză pârâta i-a ingradit reclamantei dreptul de a utiliza în mod liber opera proprie cauzându-i reclamantei un prejudiciu material de 767,64 euro.

În ceea ce privește prejudiciul moral cauzei reclamantei, aceasta învederează instanței faptul că pârâta în urma postărilor efectuate a reușit să aducă, împreună cu persoanele ce au comentat acea postare, multe ofense și cuvinte jignitoare la adresa reclamantei.

Reclamanta comunică instanței faptul că pârâta i-a atins onoarea, demnitatea și reputația reclamantei, în momentul în care a ales să îi numească activitatea profesională ca fiind fraudă.

Aceasta aduce în vederea instanței faptul că legea sancționează postarile prin care se adresează expresii jignitoare sau invective și imputarea săvârșirii unor fapte care incită și stârnesc oprobriul sau desconsiderarea.

Totodată, aceasta comunică faptul că pârâta nu a ținut cont de influența pe care o are și a incitat, prin postarea sa, publicul Facebook să o vadă pe reclamanta drept ,,hoață de rețete”.

Pârâta a acționat cu intenție directă, calificată prin scopul de a beneficia, și moral, si material, de pe urma calomnierii reclamantei, conform celor menționate de către reclamanta.

Pastrarea reputatiei reclamantei si probitatea morala sunt de esența activității sale, iar pârâta a atacat aceste valori, prejudiciind-o pe reclamantă, motiv pentru care aceasta din urmă solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 euro pentru repararea prejudiciului moral realizat, cu titlu de daune morale.

În ceea ce privește prejudiciul material suferit de societatea reclamantă JAMILA PRODUCTION SRL – D, reclamanta învederează faptul că acest videoclip denumit „ecler la tavă” a fost realizat în urma unui contract de prestări servicii încheiat cu un beneficiar și în cadrul căruia reclamanta s-a obligat ca timp de 12 luni să realizeze și să distribuie un videoclip tip rețetă, în realizarea căruia să folosească produsele beneficiarului.

Reclamanta comunică faptul că nu a reușit să își execute obligația contractată deoarece videoclipul a fost dat jos de pe platforma de distribuire urmare a acțiunii pârâtei și astfel, reclamanta a fost prejudiciată material cu suma de 1400 euro + TVA, reprezentând câștigul pe care în mod obișnuit l-ar fi realizat reclamanta conform prevederilor cuprinse în contractul de prestări servicii amintit.

Fapta pârâtei întrunește condițiile unei fapte ilicite prejudiciabile în sensul art. 1349 și următoarele din C. Civ. privind răspunderea civilă delictuală, iar între fapta ilicită și prejudiciu se arată raportul de cauzalitate.

Privind latura subiectivă, găsim ca formă de vinovăție este și de această dată intenția directă (fiind suficient, însă, pe partea subiectivă, să se rețină și cea mai ușoară culpă).

De altfel, opinia reclamantei este că pârâtă nu poate invocă neștiința din moment ce desfășoară același gen de activități de mulți ani.

Cu privire la sumele solicitate prin prezența acțiune, modalitatea de calcul este următoarea: a) suma de 767,74 Euro solicitată pentru fiecare din petitele 1 și 2, a rezultat aplicând ,,regulă de 3 simplă” (dacă pentru 31 zile = 1.400 Euro; pentru 17 zile = 767,74 Euro); b) suma de 1.000 Euro cu titlul de daune morale este apreciată de reclamantă ca fiind echitabilă; c) suma de 1.400 Euro + TVA este remunerația ce i s-ar fi cuvenit reclamantei pentru videoclipul suplimentar (această este remunerația per videoclip conform Contractului a cărui desfășurare a fost afectată)

La data de 28.01.2020 a fost depusă întâmpinare de către pârâta prin intermediul căreia a solicitat instanței, în primul rând să admită excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.

Pe fondul cauzei pârâta învederează Tribunalului faptul că și aceasta, la fel ca reclamanta, se bucură de multă admirație și de o oarecare notorietate în domeniul video/blogging culinar.

Aceasta comunică faptul că din postarea videoclipului făcut de reclamantă în data de 23 mai 2019 acest videoclip a apărut sub denumirea „Prăjitura ecler la tavă” și nu sub denumirea „Jamila Cuisine Prăjitura ecler la tavă” .(Anexa 4)

Iar pentru că pârâta a remarcat imediat identitatea acestuia cu „Prăjitura ecler la tavă” creația acesteia, apărută pentru prima dată în spațiul public la data de 3 aprile, a apelat la serviciul de raportare a acestuia, pus la dispoziție de rețeaua YouTube.

Astfel, pârâta înțelege că nu ea a împiedicat difuzarea pe rețeaua YouTube a videoclipului „Prăjitura ecler la tavă” apărută sub marca Jamila Cuisine timp de 17 zile, ci canalul YouTube a facut-o, constatând că încalcă un drept anterior.

Prin fapta ilicită pârâta înțelege acțiunea sau inacțiunea contrară legii care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane, însă pârâta comunică instanței faptul că, în accepțiunea acesteia, acțiunea pe care ea a realizat-o nu poate fi încadrată în categoria acțiunilor care încalcă drepturilor subiective sau interesele legitime ale unei persoane.

Totodată, pârâta învederează faptul că în data de 25.05.2019 a supus sub atenția YouTube, prin același procedeu, trei videoclipuri, iar în urma analizei efectuate de către platforma amintită anterior, numai videoclipul „Prăjitura ecler la tavă” a fost retras de pe platformă, fapt ce demonstrează faptul că Youtube nu restricționează automat orice videoclip raportat ci numai cele ce nu respectă politicile platformei.

Pârâta învederează faptul că la data de 3 aprilie (…), prin publicarea videoclipului Prăjitura Ecler la tavă pe canalul YouTube (…), s-au generat în favoarea acesteia drepturi de autor asupra videoclipului, care reprezintă în același timp o rețetă culinară dar si o creație artistică, prin textul, vocea si imaginile pe care le conține, creație artistică protejată de legea 84/1998.

Cu privire la ingerința în dreptul de utilizare a mărcii “Jamila Cuisine”, pârâta comunică instanței faptul că este creatoarea rețetei “Prăjitura ecler la tavă” apărută sub această denumire pe site-ul acesteia încă din data de 3 aprile (…), având asupra acesteia un drept de autor recunoscut și protejat de Legea 84/1998.

Această protecție a dreptului de autor asupra unei creații începe în momentul realizării creației, iar potrivit dispozițiilor art.2) din Legea 84/1998 republicată „Opera de creație intelectuală este recunoscută și protejată, independent de aducerea la cunoștința publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în formă nefinalizată”.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea 84/1998 „Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștința publică.”

“Prăjitura ecler la tavă” folosită de Jamila Cuisine în realizarea videoclipului plătit este creația pârâtei, după cum aceasta comunică, fiind cunoscută publicului larg sub această denumire încă de la apariția sa din data de 3 aprilie (…).

De altfel, reclamanta susține că fapta ilicită imputabilă pârâtei ar consta în blocarea difuzării videoclipului ce aparținea mărcii înregistrate “Jamila Cuisine”, faptă care nu poate fi reținută în sarcina pârâtei, întrucât blocarea difuzării s-a făcut de către canalul YouTube și nu direct de către pârâtă, conform celor menționate de către aceasta.

În continuare, în ceea ce privește încălcarea de către pârâta a dreptului de autor asupra videoclipului “Jamila Cuisine Prăjitura ecler la tavă”, pârâta comunică instanței faptul că prima utilizare a acesteia a fost realizată la data de 3 aprilie (…), astfel aceasta menționează faptul că a formulat către OSIM București o solicitare de înregistrare a mărcii verbale individuale „Prăjitura ecler la tavă” la data de 25.05.2019 având nr. de depozit M 2019 (…).

La data de 18.06.2019, reclamanta a solicitat înregistrarea mărcii ”Jamila Cuisine Prăjitura Ecler la Tavă” clasificare Nisa 30, 43 având nr. de depozit M 2019 (…) din data de 18.06.2019, respectiv ulterior solicitărilor depuse de pârâtă.

Necesitatea înregistrarii mărcii “Prăjitura ecler la tavă” a apărut tocmai ca urmare a acestei dispute ivite pe canalul YouTube cu privire la autorul creației, după cum comunică pârâta.

Aceasta învederează faptul că, deși depozitul acesteia era anterior depozitului alocat către Jamila Cuisine Prăjitura ecler la tavă, acesta a fost refuzat prin avizul de refuz provizoriu nr. (…)/29.10.2019 motivat de faptul ca denumirea solicitată “Prăjitura ecler la tavă” nu poate fi admisă la înregistrare întrucât produsul și serviciul pe care-l protejază este lipsit de caracter distinctiv confundându-se cu eclerul astfel cum este el definit în dicționarul limbii române iar sintagma “la tavă” indică doar modul de gătire.

Împotriva acestui refuz provizoriu, pârâta comunică faptul că a formulat contestație în termen legal, arătând faptul că specificul acestei prăjituri este diferit total față de prăjitura ecler clasică și constă în faptul că, în timp ce eclerul clasic astfel cum este el definit în DEX, este o prajitură de formă alungită, umplută cu cremă și acoperită cu glazură de șerbet, ciocolată, etc, în timp ce “prăjitura ecler la tavă” creată de pârâta este o singură prăjitură cu dimensiunea de 38/28 cm care după coacere este acoperită și nu umplută cu cremă și garnisită cu frișcă bătută. Prăjitura astfel concepută se porționează cu cuțitul în pătrate iar în afara tipului de aluat nu are nici un fel de legătură cu clasicul ecler.

Deși “Jamila Cuisine Prăjitura ecler la tavă” a înregistrat același produs creat de pârâtă, după cum aceasta comunică, adăugând pe lânga clasa Nisa 30 și clasa 43 consiliere în domeniul culinar, OSIM a admis fără probleme înregistrarea mărcii pentru clasa 30 Nisa Ecleruri (produse de cofetărie).

Cu privire la prejudiciul moral, pârâta comunică faptul că în prezenta cauză, în fapt, reclamanta a fost lezată de afirmațiile mai mult sau mai puțin plăcute ale terțelor persoane lăsate la postarea publică de pe tocmai pagina de facebook a reclamantei.

Așadar, fapta ilicită pe care reclamanta o impută pârâtei, cu privire la drepturile sale nepatrimoniale nu există, conform celor comunicate de către pârâtă. Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale unei astfel de fapte ilicite, în primul rând ar fi trebuit să existe dovadă faptului că pârâta (și nu terțe persoane) i-ar fi adresat cuvinte, expresii jignitoare sau invective de natură a o expune oprobiului public însă, în realitate, reclamanta s-a simțit lezată de comentariile unor terțe persoane față de această dispută făcută publică chiar de către reclamantă.

Cu privire la prejudiciul material cauzat reclamantei persoană juridică de către pârâta, aceasta din urmă comunică faptul că în realitate, după cum rezultă din prevederile contractuale, difuzarea rețetelor-video urmează a se face: 1. pe blogul personal www.jamilacuisine.ro, 2. pe contul YouTube și 3. pe rețeaua Facebook. Pentru această prestație reclamanta urmează a încasa o plată totală în sumă de 1.400 EURO+TVA.

Pornind de la solicitarea reclamantei prin care această dorește a se constata faptul că ar fi suferit un prejudiciu material că urmare a faptului că pârâta a raportat rețelei YouTube încălcarea dreptului de autor cu privire la “Prăjitura ecler la tavă”, arată faptul că simplu fapt al raportării videoclipului către rețeaua YouTube nu a dus automat la întreruperea difuzării videoclipului, hotărârea de a întrerupe difuzarea acestuia pe canalul YouTube aparține acestui canal și astfel, fapta ilicită nu există.

În ceea ce privește obiectul contractului, pârâta comunică faptul că acesta este reprezentat nu numai difuzarea rețetelor video pe canalul YouTube dar și difuzarea pe blogul propriu jamilacuisine precum și pe facebook, astfel aceasta comunică faptul că acest contract putea fi executat chiar și parțial.

De asemenea, simpla existență a acestui contract nu dovedește crearea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei, atâta timp cât nu se face dovadă existenței unei facturi de plata din partea reclamantei, care să nu fi fost onorată de către beneficiar.

Ori, numai simplu fapt al existenței unui contract de prestări servicii încheiat de către reclamantă cu un beneficiar, nu poate duce automat la constatarea existenței unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei.

Dincolo de lipsa probei în ceea ce privește existența unui prejudiciu material, pârâta comunică faptul că reclamanta nu face dovadă existenței legăturii de cauzalitate între acțiunea pârâtei de raportare a videoclipului, fapta care în sine nu are nimic illicit conform celor menționate de către pârâtă și eventualul prejudiciu creat.

Simplă afirmație a existenței contractului nu poate antrena răspunderea civilă delictuală în cauză.

Pentru toate cele anterior menționate, pârâta solicită instanței respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

La data de 23.03.2020 a fost depus răspuns la întâmpinare prin care reclamanta înțelege să combată apărările asftel invocate solicitând constatarea lipsei lor de temeinicie.

Astfel, în ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În ceea ce prevede fondul cauzei, reclamanta comunică faptul că pârâta, deși nici măcar nu a afirmat ca videoclipul reclamantei-opera audiovizuală ar copia rețeta sau alte aspecte audio-video, pârâta pare ca a abandonat ideea raportării pentru încălcări ale dreptului la marca și a procedat la sesizarea pentru încălcarea drepturilor de autor.

În continuare, reclamanta comunică faptul că deși, marca solicitată la înregistrare i-a fost respinsă pârâtei, deoarece era formată din termeni care nu puteau oferi distinctivitate acesteia, pârâta a acționat fără temei legal pentru a raporta dreptul de marcă al reclamantei.

De asemenea, reclamanta comunică faptul că afirmația pârâtei conform căreia aceasta este titulara operei conform Legii 8/1996 nu poate fi luată în considerare, deoarece din definiția oferită în prevederile Legii 8/1996 a titulaturii de autor, rezultă că rețetele culinare nu fac obiectul drepturilor de autor.

Totodată, reclamanta menționează anumite link-uri de rețete încastrate în producții video similare, efectuate înainte de momentul de publicare a rețetei efectuate de către pârâtă.

Mai departe, art. 65 din Legea Drepturilor de Autor, explică în ce constă opera audiovizuală: „succesiune de imagini în mișcare, însoțite sau nu de sunete. ”

Ca atare, ceea ce separă din perspectiva Legii nr. 8/1996 cele doua videoclipuri, pentru a nu (…) diferențele privind „succesiunile de imagini în mișcare, insoțite …de sunete ”.

Cuvintele folosite pentru a preciza la ce anume se referă videoclipul nu se confundă cu opera protejata de Legea nr. 8/1996. Cu atât mai puțin în situația în care acele cuvinte sunt cuvinte obișnuite, descriptive: „prăjitura” „ecler” „la tava”. Contrar aprecierii pârâtei, „prăjitura ecler la tava” este o denumire formată din termeni descriptivi.

Reclamanta comunică faptul că pentru că pârâta a raportat videoclipul „Jamila Cuisine”, adică a raportat opera audiovizuală, opunând tot o opera audiovizuală, pârâta ar fi trebuit să depună minimă diligență să vizioneze videoclipul pe care 1-a raportat pentru a putea face o comparație și pentru a trage concluzia dacă succesiunea de imagini, însoțite de sunet, ce compune videoclipul „Jamila Cuisine” este aceeași cu succesiunea de imagini, insoțite de sunet, ale videoclipului pârâtei.

De asemenea, reclamanta indică faptul că prin nerespectarea politicilor YouTube pârâta evocă un abuz în exercitarea drepturilor efectuate de către pârâtă.

În ceea ce privește injuriile adresare reclamantei, aceasta comunică instanței faptul că toate acestea s-au strâns în secțiunea de comentarii a postării de pe profilul de facebook al pârâtei și nu invers așa cum pârâta a menționat.

Reclamanta învederează faptul că prin dovezile depuse la dosar de către pârâtă, în speță anexa 11, în cadrul căreia a menționat două grafice din care rezultă faptul că urmăritorii și gradul de interes al acestora față de profilul pârâtei a crescut odată cu prezentul litigiu și toate acestea în defavoarea reclamantei care învederează faptul că și-a pierdut unii dintre urmăritori ca urmare a conflictului între părțile litigiului prezent.

În final, pentru a răspunde apărărilor făcute de pârâtă în legătură cu cererea reclamantei persoane juridice, reclamanta amintește următoarele: pârâta știa că videoclipul Jamila Cuisine este sponsorizat de COSELI (Client) și i-a informat pe COSELI că a blocat videoclipul acuzând de „furt” pe Jamila Cuisine, pârâta, având propria experiența, cunoaște cum funcționează aceasta relație b/vlogger – client în realizarea videoclipurilor sponsorizate și șie că în fața clientului este cel mai greu sa-ti cureți imaginea.

La data de 16.09.2020 a fost depusă de către reclamantă cerere adițională prin intermediul căreia solicită instanței completarea, în sensul că pe lângă capetele de cerere inițiale, formulează un nou capăt de cerere prin care solicită constatarea că, în temeiul art. 7 din Legea 11/1991, au fost săvârșite de către pârâta acte de concurență neloială prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a și c din aceași lege și solicită interzicerea unor astfel de practici cu obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 euro, reprezentând despăgubiri morale.

Reclamanta îi impută pârâtei, în general, nerespectarea uzanțelor cinstite, respectiv nerespectarea principiului general al bunei-credințe și a limitelor concurenței loiale, iar în săvârșirea de practici de concurență neloială în sensul denigrării unui competitor și serviciilor sale prin comunicarea și răspândirea de informații care nu corespund realității, cu lezarea intereselor legale.

Reclamanta susține că pârâtă a atacat direct relația comercială a reclamantei cu sponsorul COSELI – intenție directă calificată prin scop.

Scopul și impactul acestui atac mediatic sunt cu atât mai evidente având în vedere că pârâtă colaborase anterior cu firma COSELI, învederează reclamanta.

Reclamanta comunică instanței că faptele reclamate prin cererea de chemare în judecată nu își găsesc nicio justificare și nu pot fi privite sub niciun chip drept practici și uzanțe cinstite între concurenți. Apoi, pe lângă faptul că aduc atingere drepturilor nepatrimoniale ale persoanei fizice, aduc atingere și dreptului persoanei juridice de a se află într-o situație de concurență loială.

Ulterior, pârâta a depus note scrise prin intermediul cărora invocă în continuare excepția necompeteneței teritoriale a Tribunalului București cât și respingerea capătului de cerere ultim adăugat drept nefondat.

Pârâta învederează faptul că de la data publicării videoclipului de către JamilaCuisine, videoclipul pârâtei a înregistrat o scădere a mediei numărului de vizualizări cu 247/zi și astfel, menționează aceasta că a pierdut mai mult de jumătate din vizionările zilnice pentru acest videoclip iar în acest context nu consideră fondată acuzația reclamantei de concurență neloială ci, din contră.

Totodată comunică instanței faptul că cele solicitate de către reclamantă prin intermediul cererii adiționale nu sunt dovedite de către aceasta din urmă.

La data de 09.06.2021 au fost depuse note scrise de către reclamantă prin intermediul cărora comunică instanței faptul că, în principal, prăjitura „ecler la tavă” poate fi plasată temporal în anul 2010, așadar mult înainte ca pârâta să se folosească de această rețetă pentru a produce videoclipul acesteia cu această rețetă.

În continuare, reclamanta menționează faptul că, în conformitate cu prevederile legii nr. 8/1996 rețetele culinare nu pot face obiectul drepturilor de autor, deoarece acestea se circumscriu conceptelor de idei/procedee așa cum acestea sunt prevăzute de art. 9 din Legea 8/1996, astfel „nu pot beneficia de protecția legală a dreptului de autor următoarele: ideile, teoriile, conceptele, descoperirile științifice, procedeele, modelele de funcționare sau conceptele ca atare și invențiile concepute într-o operă oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare.”

Astfel, reclamanta solicită că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile necesare pentru a se putea reține răspunderea civilă delictuală.

Ulterior, au fost depuse note scrise de către pârâtă prin care in principal, menționează și reiterează în fața instanței faptul că aceasta nu a săvârșit o faptă ilicită deoarece, acțiune acesteia de raportare a videoclipului la Youtube este conformă legislației în vigoare, ținând cont că la momentul publicării videoclipului de către reclamantă, aceasta din urmă a ales să folosească drept denumire exact denumirea pe care pârâta a folosit-o cu timp în urmă când a publicat aceasta videoclipul cu prajitura ecler la tavă.

De asemenea, comunică faptul că în urma report-ului a fost verificată solicitarea de către algoritmul youtube și așa cei responsabili de rețeaua youtube au ales să întrerupă pentru 17 zile posibilitatea de vizionare a acestui videoclip.

Asemănător celor anterior menționate, pârâta comunică faptul că având în vedere că niciuna dintre părți nu vinde prăjituri, ci oferă rețete, ceea ce e de comparat, în privința celor două clipuri video, este ceea ce promit cele două publicului.

Astfel, aceasta comunică faptul că ambele, atât primul publicat, al pârâtei, cât și al doilea, al reclamantei, promit produse cu denumire identică: Ecler la tavă și doresc să atragă și fidelizeze publicul cu imaginea aproape identică a două porții de prăjitură cu cremă de vanilie și topping de frișcă, stropit cu ciocolată.

Totodată, pârâta comunică instanței faptul că la data de 3 aprilie (…), prin publicarea videoclipului Prăjitura Ecler la tavă pe canalul YouTube (…), s-au generat în favoarea acesteia drepturi de autor asupra videoclipului, care reprezintă în același timp o rețetă culinară dar și o creație artistică, prin textul, vocea și imaginile pe care le conține, creație artistică protejată de legea 84/1998.

Cu privire la atingere adusă demnitații și onoarei reclamantei, pârâta comunică faptul că aceasta din urmă a ales să facă public conflictul între cele două, după cum tocmai reclamanta comunică în finalul uneia dintre cele două postări Facebook.

Astfel, pârâta comunică faptul că mesajele nefaste adresate de urmăritorii celor două nu se datorează acțiunii ei ci mai degrabă unei curgeri normale a evenimentelor cauzate tocmai de reclamanta care în loc să aplaneze situația a dat contranotificare și a început disputa pe facebook.

În ceea ce privește ingerința în drepturile ce decurg din marca înregistrată a reclamantei, pârâta comunică faptul că aceasta este cea care a suferit un prejudiciu și o ingerință, motivând aceasta pe prevederea cuprinsă în legea 84/1996, conform căreia „se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștința publică.”

De asemenea, pârâta comunică instanței faptul că la data raportării videoclipului, nu exista înregistrată marca ”Jamila Cuisine Prăjitura Ecler la tavă” și chiar dacă această marcă ar fi fost înregistrată la data raportării, dacă reclamanta publica Prăjitura Ecler la tavă sub denumirea ”Jamila Cuisine Prăjitura ecler la tavă”, canalul Youtube nu îi restricționa apariția, chiar dacă pârâta ar fi făcut raportarea.

Soluția Tribunalului.

Analizând cererea formulată prin prisma susținerilor, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul reține următoarele:

Tribunalul constată faptul că societatea reclamantă este titulara unei mărci înregistrate la OSIM prin numărul de depozit M 2015 (…)11.05.(…). Numele mărcii este reprezentat de construcția sintactică „Jamila Cuisine”, iar lista de produse pentru care acesta este înregistrat este formată din: 16, 25, 43 clasificate Nisa. (193-195 volumul I)

În ceea ce privește primul capăt al cererii de chemare în judecată, instanța reține faptul că reclamanta a solicitat constatarea ingerinței în dreptul de utilizare a mărcii “Jamila Cuisine”, înregistrată pentru servicii din clasa 43 aferente domeniului culinar, săvârșită de pârâtă prin împiedicarea difuzării prin YouTube, pentru o durata de 17 zile, a clipului ,,Jamila Cuisine – Prăjitura ecler la tavă” ce poartă marca “Jamila Cuisine” și, pe cale de consecință, repararea prejudiciului cauzat, respectiv: a) obligarea pârâtei la plata sumei de 767,74 Euro, cu titlul de daune materiale, în favoarea reclamantei STAICU-AVRAM GEANINA; b) obligarea pârâtei la publicarea hotărârii pe pagină proprie de Facebook și într-un ziar de larg circulație, cu titlul de reparație nepatrimonială.

Art. 4. Din Legea 84/1998 prevede faptul că „Dreptul asupra mărcii este dobândit și protejat prin înregistrarea acesteia la OSIM.”

Tribunalul constată faptul că ingerința în drepturile oferite și protejate de marcă este reprezentată conform celor menționate de reclamantă de acțiunea pârâtei, care după ce a observat pe platforma de video-sharing titlul similar cu cel folosit de aceasta în denumirea produsului său, a procedat la raportarea acestuia pentru faptul că nu respectă drepturile de autor al operei sale, iar Youtube în analizarea similitudinii denumirilor celor două videoclipul, coroborată cu datele la care acestea au devenit publice pe această rețea a sancționat reclamanta prin întreruperea posibilității de vizionare a videoclipului, pentru 17 zile.

Tribunalul constată faptul că articolul 1.357 alin. (1) Cod Civil, prevede că „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”

În continuare, Tribunalul reține că fapta ilicită este reprezentată de o acțiune ori inacțiune a unei persoane fizice, sau juridice, prin care se încalcă o normă de conduită obligatorie.

De asemenea, Tribunalul reține răspunsul la întrebarea nr. 4 din interogatoriul pentru reclamanta, prin intermediul căreia reclamanta a considerat că pârâta nu are capacitatea de a influența Youtube și totodată, prin întrebarea nr. 6 se reține faptul că reclamanta consideră că platforma Youtube este cea care a împiedicat vizionarea videoclipului pentru o perioada de 17 zile și nu pârâta.

Pentru toate cele arătate anterior, Tribunalul urmează a respinge primul capăt al cererii de chemare în judecată neconstatând îndeplinirea condițiilor răspunderii civilie delictuale și nici ingerința în dreptul de marcă al reclamantei efectuată de către pârâtă, aceasta desfășurând o acțiune prin care nu a fost încălcată vreo normă obligatorie, atunci când a supus politicilor Youtube videoclipul în cauză.

Pe cale de consecință, Tribunalul urmează a respinge și obligarea pârâtei la repararea prejudiciului material și moral prin eventuala ingerință și respinge și solicitarea de obligare a pârâtei la publicarea hotărârii pe pagină proprie de Facebook și într-un ziar de larg circulație.

În ceea ce privește cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, Tribunalul constată faptul că prin intermediul acestuia reclamanta a solicitat constatarea încălcării dreptului de autor asupra clipului ,,Jamila Cuisine – Prăjitura ecler la tavă”, încălcare materializată prin împiedicarea difuzării prin YouTube, pentru o durata de 17 zile, a operei audiovizuale/clipul ,,Jamila Cuisine – Prăjitura ecler la tavă” și a solicită repararea prejudiciului cauzat, respectiv: obligarea pârâtei la plata sumei de 767,74 Euro, cu titlul de daune materiale, în favoarea reclamantei STAICU-AVRAM GEANINA- obligarea pârâtei la publicarea hotărârii pe pagină proprie de Facebook și într-un ziar de larg circulație, cu titlul de reparație nepatrimonială.

În soluționarea prezentului capăt de cerere, Tribunalul regăsește drept incidente prevederile cuprinse în Legea 8/1996, astfel articolul (1) prevede că „Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, precum și asupra altor opere de creație intelectuală este recunoscut și garantat în condițiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului și comportă atribute de ordin moral și patrimonial. (2) Opera de creație intelectuală este recunoscută și protejată, independent de aducerea la cunoștința publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în formă nefinalizată.”

Prin prevederile articolului 4 din Legea 8/1996 „Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștința publică.”

Art. 7 din Legea 8/1996 „Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor” precum Lucrările audiovizuale, cum ar fi emisiunile TV, filmele și videoclipurile online;

Art. 65 din Legea 8/1996 „Opera audiovizuală este opera cinematografică, opera exprimată printr-un procedeu similar cinematografiei sau orice altă operă constând dintr-o succesiune de imagini în mișcare, însoțite sau nu de sunete.”

De asemenea, Tribunalul constată faptul că ideile, faptele și procesele nu sunt protejate prin drepturi de autor. Potrivit legislației privind drepturile de autor, pentru a fi eligibilă pentru protecția drepturilor de autor, o lucrare trebuie să fie creativă și să aibă o formă concretă de exprimare. Tribunalul reține astfel că numele și titlurile nu sunt protejate în sine prin drepturi de autor și totodată, rețetele culinare nu fac obiectul acestor drepturi.

Astfel, în prezenta cauză Tribunalul constată faptul că reclamanta solicită constatarea ingerinței pârâtei în drepturile sale de autor cu privire la opera audiovizuală așa cum aceasta a fost definită anterior de art. 65 din Legea 8/1996.

De asemenea, Tribunalul constată că reclamanta nu face referire la succesiune de imagini în mișcare, însoțite sau nu de sunete ci aceasta solicită constatarea drepturilor acesteia de autor asupra denumirii titlului și a rețetei utilizate.

Utilizarea aceleiași denumiri de către ambele părți au permis algoritmului platformei Youtube să facă aplicarea termenilor și condițiilor acceptate de toți membri și astfel, luând act de similitudinea dusă până la identitate între cele două videoclipuri a apreciat necesară suspendarea provizorie a videoclipului ulterior publicat în favoarea videoclipului anterior publicat de către pârâtă.

În aceste condiții, Tribunalul urmează a respinge capătul de cerere formulat de către reclamantă, deoarece drepturile de autor pe care aceasta le invocă nu au aplicare în situația de fapt prezentată în fața Tribunalului și pe cale de consecință, Tribunalul urmează a respinge și obligarea pârâtei la repararea prejudiciului material și moral prin eventuala ingerință și respinge și solicitarea de obligare a pârâtei la publicarea hotărârii pe pagină proprie de Facebook și într-un ziar de larg circulație.

În cuprinsul celui de-al treilea capăt de cerere reclamanta a solicitat constatarea încălcării dreptului la demnitate, reputație și onoare, săvârșită de pârâtă și dispunerea reparării prejudiciului cauzat, respectiv: a) obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 Euro, cu titlul de daune morale, în favoarea reclamantei STAICU-AVRAM GEANINA; b) obligarea pârâtei la publicarea hotărârii pe pagină proprie de Facebook și într-un ziar de largă circulație, cu titlul de reparație nepatrimonială; c) încetarea încălcării dreptului la demnitate, reputație și onoare, și interzicerea pentru viitor a unor astfel de încălcări.

Articolul 72 alin. (1) „Orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale. (2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.”

Articolul 75 alin. (1) „Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte. (2) Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune.”

Tribunalul constată faptul că, în fapt, reclamanta a comunicat faptul că pârâta i-a atins onoarea, demnitatea și reputația, în momentul în care a ales să îi numească activitatea profesională ca fiind fraudă.

Coroborând informațiile depuse la dosar cu informațiile deprinse de cuprinsul interogatoriului, Tribunalul constată faptul că presupusele acte de atinge a reputației, demnității și onoarei au fost săvârșite în mediul on-line, mai precis pe platforma de socializare Facebook acolo unde reclamanta a postat inițial, la data de 27.05.2019 un status prin care a început disputa între cele două părți.

De asemenea, Tribunalul constată din probele depuse la dosar faptul că în secțiunea de comentarii a postărilor în contradictoriu dintre cele două părți, urmăritorii celor două au ales să-și dea cu părerea cu privire la disputa acestora, unii alegând și termeni mai asprii pe care reclamanta îi reclamă drept cauze pentru atingerea onoare, demnității și onoarei.

Instanța constată însă, că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta se face vinovata de acțiunile prejudiciabile.

Astfel, toate acestea nu pot fi asociate cu vreo participare activă a pârâtei, persoanele care au ales să își exprime părerile au făcut-o fără a fi incitați la aceasta de către pârâtă, drept pentru care Tribunalul nu constată încălcarea dreptului la demnitate, reputație și onoare, săvârșită de pârâtă și astfel, urmează a respinge acest capăt de cerere ca nefondat, iar pe cale de consecință urmează a respinge cererile accesorii acestuia în întregime.

În ceea ce privește cel de-al patrulea capăt al cererii de chemare în judecată, Tribunalul reține faptul că reclamanta a solicita obligarea pârâtei la plata sumei de 1.400 Euro + TVA, cu titlul de despăgubiri, în favoarea reclamantei JAMILA PRODUCTION SRL – D, pentru acoperirea câștigului pe care în condiții obișnuite ar fi putut să-l realizeze.

În drept, articolul 1531 alin. 2 din C.civ. prevede că „Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.”

În fapt, în vederea demonstrării caracterului cert al prejudiciului și pentru a demonstra lichiditatea acestuia, reclamanta a menționat instanței faptul că videoclipul în cauză făcea parte dintr-o serie de  12 videoclipuri pe care s-a angajat în fața societății beneficiare că le va livra, conform Contractului de Prestări Servicii nr. TWD (…)F din data de 22.01.2018 completat prin Actul Adițional nr. 1 din data de 22.01.2018. (fila 50-55 volumul II)

Tribunalul reține faptul că reclamanta nu a demonstrat prin nicio modalitate faptul că suspendarea provizorie a videclipului ca urmare a raportării efectuate de pârâtă și apoi, în urma procedurii din cadrul youtube, i-ar fi cauzat acesteia un prejudiciu, fapt confirmat și prin răspunsul la întrebarea 10 din cadrul interogatoriului (fila 202 volumul II) prin care reclamanta înțelege să renunțe la această solicitare.

Ca urmare a tuturor celor anterior menționate, Tribunalul urmează a respinge acesta capăt de cerere ca neîntemeiat.

Cel de-al cincilea capăt al cererii de chemare în judecată cuprinde solicitarea reclamantei de constatare ca săvârșite de către pârâta a unor acte de concurență neloială prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a și c din Legea 11/1991 și solicită interzicerea unor astfel de practici cu obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 euro, reprezentând despăgubiri morale.

În drept, Tribunalul constată aplicabile prezentei dispozițiile cuprinse de Art. 2 din Legea 11/1991, conform căruia: „(1) Constituie concurență neloială, în sensul prezentei legi, practicile comerciale ale întreprinderii care contravin uzanțelor cinstite și principiului general al buneicredințe și care produc sau pot produce pagube oricăror participanți la piață.

(2) Sunt interzise practicile de concurență neloială, după cum urmează:

a) denigrarea unui competitor sau a produselor/serviciilor sale, realizată prin comunicarea ori răspândirea de către o întreprindere sau reprezentantul/angajatul său de informații care nu corespund realității despre activitatea unui concurent sau despre produsele acestuia, de natură să îi lezeze interesele;

c) orice alte practici comerciale care contravin uzanțelor cinstite și principiului general al bunei-credințe și care produc sau pot produce pagube oricăror participanți la piață.”

În fapt, instanța constată că pârâtei i se impută o nerespectare a prevederilor legale dispuse prin legea nr. 11/1991 prin faptul că aceasta ar fi atacat, în mod direct, relația comercială a reclamantei cu sponsorul COSELI prin etichetarea acestuia în cadrul unei postări pe facebook cât și prin denigrarea reclamantei prin afirmațiile conform cărora rezultă faptul că rețetele reclamantei ar fi rezultatul unui furt intelectual.

Tribunalul constată faptul că, așa cum a fost demonstrat și mai sus, postările în contradictoriu dintre cele două părți au început cu o primă postare efectuată de către tocmai reclamantă, fapt demonstrat și prin răspunsul la întrebarea nr. 16 din interogatoriul reclamantei, prin care acesta este de acord cu faptul că aceasta a fost cea care a supus atenției publice întreaga dispută.

Astfel, prin postarea oferită drept răspuns de către pârâta aceasta a ales să notifice, prin etichetarea beneficiarului contractului de prestării servicii, apariția disputei.

Coroborând situația de fapt cu dovezile de la dosarul cauzei, Tribunalul reține că toate actele și faptele efectuate în contradictoriu între părțile prezentei cauze nu au produs pagube participanților la piață și nici nu au știrbit din notorietatea acestora în domeniul în care activează și nu au reprezentat piedicii în executarea contractului de prestări servicii în cadrul căreia reclamanta s-a obligat în vederea producerii videoclipului în cadrul căruia se realizează o rețetă culinară utilizând produse ale acestui beneficiar, drept pentru care Tribunalul urmează a respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat și pe cale de consecință urmează a respinge și solicitarea de obligare a pârâtei la plata sumei de 1000 euro, reprezentând despăgubiri morale.

În baza art. 453 Cod de procedură civilă, va fi obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtă în cuantum de 5000 lei reprezentând onorariul de avocat.

Comments

comentarii

La Cluj-Napoca a avut loc un fenomen atmosferic interesant - inversiunea termică. Astfel, am putut să vedem cum aerul rece coboară mai aproape de pământ.... Citește mai mult
Piața Avram Iancu se „îmbracă” în haine de sărbătoare. Pregătirile pentru 1 Decembrie, Ziua Națională a României, sunt în toi.... Citește mai mult

Lasă un răspuns

error: Alert: Conținut protejat !!