Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Motivarea admiterii contestației băncii la darea în plată. Au vrut să-și dea apartamentul, dar au rămas cu datoria

Motivarea admiterii contestației băncii la darea în plată. Au vrut să-și dea apartamentul, dar au rămas cu datoria

Clujust.ro vă prezintă motivarea unei sentințe prin care a fost admisă contestația băncii la darea în plată. Practic, banca s-a opus ca o o familie din Dej să scape de datorii prin transferul apartamentului în proprietatea băncii. Juriștii consultați de Clujust.ro spun că sentințele de acest gen sunt motivate asemănător, invocându-se că nu este aplicabilă impreviziunea.

Sentința pe care v-o prezentăm mai jos a fost menținută recent de către instanța de apel, Tribunalul Specializat Cluj. Pe scurt, doi soți au luat un împrumut în 2008 de 55.000 de euro de la Banca Transilvania, banii reprezentând refinanțarea unui credit de nevoi personale, garantat cu apartamentul. În 2014, s-a început executarea silită împotriva lor pentru suma de peste 61.500 euro. Ulterior, a intrat în vigoare Legea dării în plată nr.77/2016 și oamenii au crezut că se salvează prin cedarea apartamentului de 68 mp către bancă. Dar nu a fost așa deoarece banca a contestat notificarea de dare în plată, iar instanțele au anulat-o. Vedeți mai jos detaliat de ce.

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 346/2017 – Judecătoria Dej

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Înainte de a examina cauza în fond, instanţa va lua act de renunţarea contestatoarei la excepţia de necontituţionalitate pe care a invocat-o prin cererea de chemare în judecată, renunţare cu privire la care intimaţii, prin reprezentant convenţional, au arătat că sunt de acord.

În fapt, la data de 18.06.2008, între contestatoarea Banca Transilvania S.A., în calitate de creditor şi intimaţii E. M şi E. C, în calitate de împrumutaţi, s-a încheiat Contractul de credit nr….. Prin acest contract contestatoarea a acordat intimaţilor un împrumut în sumă de 55.000 EURO cu destinaţia “refinanţare credit nevoi personale în sold la BT – Dej – Credit nevoi personale”

Creditul a fost acordat pentru o durată de 348 luni, împrumutaţii având obligaţia de a rambursa creditul în mai multe tranşe, în sumele şi la scadenţele detaliate în graficul de rambursare anexat contractului de credit şi semnat de părţile contractante.

Creanţa decurgând din contractul de credit a fost garantată cu garanţie reală imobiliară (ipotecă) de prim rang constituită asupra imobilului – apartament compus din două camere, hol cu casa scării, baie, debara, living, situat în Dej, str. …., jud. Cluj, proprietatea intimaţilor.

În dosarul de executare nr. 123/2014 al BEJ Sipos Alexandru s-a demarat urmărirea silită a împrumutaţilor – debitori, la solicitarea creditoarei, pentru suma de 61572,68 EURO + 300 lei +dobânzi şi costuri conform titlului de creanţă + cheltuieli de executare, urmărire silită care a fost înscrisă în cartea funciară a imbilului ipotecat.

În data de 05.08.2016 intimaţii au depus la Banca Transilvania Notificarea emisă la data de 03.08.2016 şi înregistrată sub număr 2722/05.08.2016, prin care au arătat că solicită stingerea obligaţiilor pe care aceştia şi le-au asumat prin Contractul de credit nr. 569/18.06.2008. Prin Notificarea formulată de intimaţi prin intermediului notarului public s-a adus la cunoştinţa creditoarei intenţia debitorilor de a se prevala de prevederile art. 5 din Legea nr. 77/2016 şi de a transmite băncii, prin dare în plată, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Mun. Dej, …., .. jud. Cluj.

În drept, instanţa reţine că potrivit prevederilor art. 1 Legea nr. 77/2016, “Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor. Consumatori sunt persoanele definite de OG nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Lg. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în cazul în care creanţa creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori.”

În continuare, potrivit art. 3 din Legea 77/2016, „prin derogare de la dispozitiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorate din contractele de credit cu tot cu accesorii, fara costuri suplimentare, prin darea in plata a imobilului ipotecat in favoarea creditorului, daca in termenul prevazut la art. 5 alin. (3) partile contractului de credit nu ajung la un alt acord”.

Totodată, art. 4 alin. 1 din Legea nr. 77/2016 stiplează că pentru aplicarea acestei proceduri este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii:

„a) creditorul si consumatorul fac parte din categoriile prevazute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislatia speciala;
b) cuantumul sumei imprumutate, la momentul acordarii, nu depasea echivalentul in lei al 250.000 euro, suma calculata la cursul de schimb publicat de catre Banca Nationala a Romaniei in ziua incheierii contractului de credit;
c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achizitiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinatie de locuinta sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel putin un imobil avand destinatia de locuinta;
d) consumatorul sa nu fi fost condamnat printr-o hotarare definitiva pentru infractiuni in legatura cu creditul pentru care se solicita aplicarea prezentei legi.”

Potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 77/2016, “În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4”, iar „în termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege”, conform art. 7 alin. 1 din Legea 77/2016.

Analizând condiţiile enumerate în cuprinsul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 77/2016, instanţa constată că prima cerinţă este îndeplinită, deoarece creditoarea este o instituţie de credit, iar intimaţii – debitori au calitatea de consumatori, în sensul dispoziţiilor OG nr. 21/1992 şi cele ale Legii nr. 193/2000.

Este îndeplinită şi cea de-a doua condiţie, referitoare la cuantumul sumei împrumutate, care la data acordării creditului (18.06.2008) nu depăşea pragul de 250.000 EURO.

În ceea ce priveşte condiţia impusă de art. 4 alin. 1 lit. c), instanţa reţine că, deşi creditul nu a fost contractat cu scopul de a achizitiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinatie de locuinta, ci cu destinaţia “refinanţare credit nevoi personale în sold la BT – Dej – Credit nevoi personale”, creditul a fost garantat cu imobilul înscris în CF Dej nr…., nr. cad. 1037-C2-U4, constând în apartament nr. 4 la mansardă compus din “2 camere, hol cu casa scării, baie, debara, living cu Su=68,73 mp”, astfel cum rezultă din Contractul de ipotecă din data de 18.06.2008 şi extrasul CF depus la dosar . Faţă de descrierea imobilului şi datele care sunt înscrise în cartea funciară, nu rezultă că acesta ar avea altă destinaţia decât cea de locuinţă.

Ultima condiţie, cea prevăzută la art. 4 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 77/2016, este, de asemenea, îndeplinită, având în vedere că din cazierele judiciare depuse de intimaţi la dosar rezultă că aceştia nu au suferit nicio condamnare, pentru niciun fel de infracţiune.

Instanţa reţine că, prin Decizia nr. 623/25.10.2016, Curtea Consituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată şi a constatat faptul că prevederile din art.11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, sunt constituţionale în măsura în care instanţa judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii.

Curtea Constituţională a stabilit, aşadar, că judecătorul trebuie să verifice ca instituţia dării în plată să nu fie un instrument discreţionar pus la dispoziţia doar a uneia dintre părţi. Potrivit instanţei constituţionale, instanţele judecătoreşti în faţa cărora au fost introduse acţiuni în baza Legii nr. 77/2016 vor fi obligate să verifice condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii şi să o aplice.

Instanţa constată că, în speţă, Contractul de credit nr….. a fost încheiat la data de 18.06.2008, aşadar sub imperiul Codului civil de la 1864.

În considerentele Deciziei nr. 623/25.10.2016, Curtea a reţinut că sub imperiul Codului civil din 1864 atât doctrina, cât şi practica au recunoscut posibilitatea aplicării teoriei impreviziunii în cazul în care un eveniment excepţional şi exterior voinţei părţilor ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil de acestea la data încheierii contractului ar face excesiv de oneroasă executarea obligaţiei debitorului. Sub regimul Codului civil din 1864 (aplicabil contractului din dosarul de faţă) teoria impreviziunii era fundamentată pe prevederile art. 970 care stipulau: „Convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa.” Aşadar, chiar dacă nu era consacrată in terminis, din punct de vedere normativ, impreviziunea rezulta din însăşi reglementarea de principiu relativă la contracte, ea fiind justificată prin elementele de bună-credinţă şi echitate ce caracterizează executarea contractelor. Condiţiile privind aplicarea impreviziunii au fost decelate în jurisprudenţă şi preluate în mare parte în Codul civil actual, într-o formă aproximativ identică în cuprinsul art. 1271.

Curtea Constituţională a reţinut că impreviziunea intervine când în executarea contractului a survenit un eveniment excepţional şi exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privinţa amplorii şi efectelor sale, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea obligaţiilor prevăzute de acesta.

Instanţa reţine că orice convenţie de împrumut care se încheie pe o durată de timp mai îndelungată (cum este şi cazul contractului nr. 569/18.06.2008 care s-a încheiat pentru o durată de 348 luni) presupune un risc inerent care a fost asumat în mod voluntar de cele două părţi ale contractului, în baza autonomiei lor de voinţă. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în speţă, moneda în care a fost contractat creditul nu este moneda naţională, ci moneda EURO, care este supusă fluctuaţiilor determinate de piaţa valutară.

Curtea Constituţională a stabilit prin Decizia nr. 623/25.10.2016 că instituţia impreviziunii nu vizează acest risc inerent oricărui contract, ci numai riscul supraadăugat care nu a putut face obiectul in concreto al unei previzionări de către niciuna dintre părţi, risc care trece dincolo de puterea de prevedere a cocontractanţilor şi care ţine de intervenirea unor elemente ce nu puteau fi avute în vedere la momentul semnării contractului.

Aşadar, pentru a fi aplicabilă teoria impreviziunii, este necesar ca partea care o invocă să probeze că în executarea contractului a intervenit un eveniment excepţional şi exterior voinţei părţilor ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil de părţi la data încheierii contractului şi care face excesiv de oneroasă executarea obligaţiei debitorului.

În speţă, faţă de ansamblul probator administrat, instanţa apreciază că nu s-a făcut dovada intervenirii unui astfel de eveniment excepţional care să facă excesiv de oneroasă executarea obligaţiei de către debitorii intimaţi şi care să justifice darea în plată a imobilului situat administrativ în municipiul Dej, str….., judeţ Cluj, înscris în CF Dej nr….., nr. cad. 1037-C2-U4, imobil asupra căruia a fost constituită garanţia imobiliară, fiind grevat cu o ipotecă de prim rang. Drept urmare, se apreciază că cererea de dare în plată nu este justificată.

În consecinţă, faţă de considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, contestaţia va fi admisă, iar notificarea de dare în plată a intimaţilor va fi anulată, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară emiterii notificării, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. 5 din Legea nr. 77/2016.

Faţă de dispoziţiile art. 451 şi urm. Cpc, aflându-se în culpă procesuală, intimaţii vor fi obligaţi la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată în sumă de 20 lei, reprezentând valoarea taxei judiciare de timbru pe care contestatoarea a dovedit că a achitat-o.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina