CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Un tânăr de 22 de ani din Sălaj, despre care s-au adus probe că era teribilist la volan și care a produs un accident în care a decedat o minoră de 15 ani, a fost condamnat de Curtea de Apel Cluj la 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendare. Explicațiile instanței pentru părinții fetei decedate sunt greu de înțeles.
”Curtea înţelege nevoia părţilor civile de a găsi răspunsuri pentru decesul copilului şi a ascultat şi a avut în vedere toate întrebările pe calea cărora au căutat explicaţiile care să alunge suferinţa. Însă, întrebările nu îşi găsesc răspunsuri înăuntrul tragediei, care prin densitatea lui nu permite înţelesuri suplimentare. De aceea, întrebările care se compun din variante ale întrebării originare: de ce a trebuit să se întâmple, nu se vor întâlni cu răspunsurile lor în cadrul demersului judiciar. ”, se arată în motivare. Dacă ați înțeles ce au vrut să zică judecătorii, scrieți-ne în comentarii!
Accidentul a avut loc în seara de 10 iulie 2021, în localitatea Hida din județul Sălaj. Mașina condusă cu viteză de inculpat, în care erau pasagere două minore de 14 și 15 ani, a ieșit în decor, a lovit un stâlp și s-a răsturnat.
Procesul a început la Judecătoria Jibou, care l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.
”În baza art. 67 alin. 1 rap la art. 66 alin. 1 lit. i C.pen. a obligat inculpatul ca pe durata a 5 ani de la rămânerea definitivă a sentinței să nu mai conducă vehicule cu motor pe drumurile publice.
În temeiul art. 91 C.pen. a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani conform dispozițiilor art. 92 C.pen. ”, se arată în sentință.
De asemenea, a acordat părinților fetei decedate daune morale de câte 150.000 euro, iar fratelui 120.000 euro. Alte trei părți civile au primit câte 25.000 euro.
Apelul părinților victimei: ”Prezentul apel este animat de o singură dorinţă, aceea de dreptate pentru un copil care a plecat mult prea devreme.”
Potrivit cererii de apel cu care părinții minorei decedate au atacat sentința de la Jibou, ”nu s-au reţinut şi nici valorificat numeroase fapte probatorii, esenţiale justei soluţionări a cauzei, circumstanţe reale şi personale care justificau solicitarea apelanţilor.
Prezentul apel este animat de o singură dorinţă, aceea de dreptate pentru un copil care a plecat mult prea devreme.
Sentinţa este profund nedreaptă.
Părţile civile ori cunoscuţi, apropiaţi ai acestora au fost consternaţi de blândeţea de care a abuzat instanţa de fond.
In rezumat, această sentinţă se poate rezuma pe scurt prin aceea că inculpatul deşi a ucis o copilă definită prin excelenţă, a spus pardon şi ajunge să suporte nimic şi nu simte nimic.
În concret, singurul aspect care aparent l-ar împovăra din sentinţă ar fi munca în folosul comunităţii, pe care instanţa trebuie să cunoască, urmează a o executa la Primăria Hida unde tatăl său este angajat, ceea este posibil să echivaleze cu nicio muncă.
De plată nu are nimic, iar obligaţiile aferente supravegherii pe lângă faptul că nu au cum să atingă scopul pedepsei, apar minim intruzive în liniştea şi agresivitatea inculpatului.
De altfel, acesta a fost tratat preferenţial de la momentul comiterii faptei, nefiindu-i nici măcar reţinut permisul de conducere şi exercitându-şi acest drept fără rezerve. Niciun demers al apărării nu a putut restabili legalitatea.
Totuşi inculpatul a ucis un copil şi nu 1-a ucis dintr-o simplă neatenţie, ci animat de raţiuni interioare odioase – dorinţa de a impresiona prin minciună, inducere în eroare, teroare şi viteză.
Reacţia justiţiei faţă de o asemenea situaţie este insuficientă, iar acest apel este menit să corecteze greşeala primei instanţe.
În mod punctual au fost prezentate motivele pentru care argumentele instanţei de fond au fost profund nefondate în privinţa circumstanţelor reale şi personale care au determinat o soluţie pe măsură. Astfel:
a) s-a reţinut comiterea infracţiunii cu latura subiectivă a culpei fără prevedere în pofida întregului ansamblu probator care determina reţinerea culpei cu prevedere. în concret aflându-ne în prezenta celebrei, potrivit doctrinei. ..zone gri” ce desparte intenţia indirectă de culpa cu prevedere.
În fapt şi în realitate inculpatul P.V.N a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce.
În analiza laturii subiective, apărarea consideră că primordială este raportarea la unele circumstanţe personale ale inculpatului. P.V.N deţinea permis de conducere din data de 20.11.2020, fiind un veritabil începător. Reţinem şi studiile acestuia ca fiind de 12 clase, fără a promova examenul de bacalaureat, precum şi conduita în trafic, prealabilă evenimentului, caracterizată prin agresivitate, teribilism şi evenimente rutiere. Practic, ne regăsim în prezenţa unei persoane ale cărei capacităţi intelective din perspectiva acţiunii de a conduce este redusă. Această trăsătură particulară imprimă necesitatea observatorului neutru de a se raporta la necesitatea de prudenţă suplimentară în conducere. în aceste limite, următoarele fapte probatorii dovedite neechivoc din ansamblul probator determină reţinerea culpei cu prevedere în comiterea infracţiunii, aflată la limita intenţiei indirecte, astfel:
a) rezoluţia interioară a inculpatului a debutat prin inducerea în eroare a pasagerilor minori respectiv prin inocularea acestora a faptului că vor merge doar până la magazinul din centrul comunei după care se vor întoarce acasă. Martorii ##### ###### şi ###### ###### confirmă neechivoc acest fapt;
b) intenţia de a o impresiona pe minora ####### ##### debutează prin împrejurarea de care inculpatul profită, respectiv că martorul ###### ###### era angajat într-o convorbire telefonică şi nu s-a urcat în autoturism. Acest cadru i-a dat posibilitatea de a se remarca;
c) lipsa vreunei solicitări ori acordul pasagerilor de a însoţi inculpatul spre a întoarce autoturismul, precum şi indicarea intenţiei de deplasare, constituie un alt element probator esenţial. Altfel spus inculpatul nu a atenţionat pasagerii că doreşte să întoarcă la o distanţă considerabilă de locul în care se aflau, ci doar că asta va face;
d) neasigurarea inculpatului că minora ####### ##### poartă centura de siguranţă, obligaţie exclusivă a acestuia, o veritabilă poziţia de garant;
e) posibilităţile de a întoarce autoturismul în condiţii de siguranţă în cel puţin 10 locuri anterioare intersecţiei care permite deplasarea spre Miluan (foto anexate cererii în probaţiune);
e) deplasarea în direcţia Miluan cu viteză excesivă pe fondul întrebării adresate de martora ##### ###### victimei ####### ##### dacă îi place cum conduce inculpatul;
f) solicitarea de a reduce viteza venită din partea Rocsanei ##### şi a Daianei #####, complet ignorată de inculpat;
g) abordarea drumului spre Miluan de 3,7m lăţime (chipurile spre a întoarce) drum extrem de îngust, cu pante, rampe şi curbe, pe timp de noapte şi cu vizibilitate scăzută în intersecţia ce precede locul accidentului, tăierea acestei curbe la intrarea în intersecţie (unde se regăsea şi un cap de pod)/circulaţia pe sens opus (încălcarea marcajului longitudinal ce desparte sensurile), nereducerea vitezei în intersecţie la 20-30km/h date fiind particularităţile acesteia;
h) evitarea în ultimul moment a primului pericol ivit – autoturismul condus din sens opus de martorul ####### #####;
i) lipsa vreunei reacţii de frânare pe o distanţă de 33m de la momentul ieşirii pe acostament;
j) declaraţia acestuia prin care s-a bazat pe hazard în conducerea cu viteză excesivă şi apreciind fără temei că acest drum nu este circulat (în faţa instanţei de fond au fost expuse toate locaţiile de pe traseul urmat de inculpat care denotă contrariul).
Toate aceste elemente de fapt, care nu au fost reţinute de instanţa de fond denotă fără putinţă de tăgadă faptul că inculpatul a prevăzut că prin felul în care a ales să circule, exclusiv propriei voinţe – cu viteză excesivă, prin refuzul de a reduce viteza la rugămintea si spre disperarea pasagerilor instaurând astfel teroare, prin circulaţia pe sens opus, prin tăierea curbei ce precede locul accidentului si neacordarea priorităţii în intersecţia ce precede locul evenimentului, prin evitarea în ultimul moment a impactului cu autoturismul ce venea din sens opus, prin lipsa vreunei reacţii de frânare – că poate provoca un accident cu victime, dar nu a acceptat întrucât a socotit pe bază de hazard că el nu se va produce – conform declaraţiei sale „ într-o curbă cu viraj la stânga, am circulat parţial pe sens opus întrucât eram convins că nu o să vină niciun alt vehicul din sens opus întrucât era seară iar acel drum nu era foarte circulat”
Culpa cu prevedere în săvârşirea faptei a fost stabilită implicit şi prin Ordonanţa ####-procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj prin care a fost respinsă plângerea împotriva Ordonanţei de schimbare a încadrării juridice. Distincţia făcută denotă lipsa intenţiei indirecte, implicit a existenţei culpei cu prevedere, nicidecum a unei culpe fără prevedere: „(…) în ciuda comportamentului agresiv al inculpatului manifestat în conducerea autoturismului, acesta încălcând în mod evident regulile de circulaţie, un astfel de comportament nu poate fi asimilat unei acţiuni menite să suprime intenţionat viaţa victimei. Este adevărat că inculpatul a manifestat teribilism excesiv în conducerea autoturismului dorind să câştige admiraţia persoanelor pe care îi transporta prin încercarea de a le dovedi acestora deprinderile sale în conducerea autoturismului cu viteze excesive.
(…) Singura concluzie care se poate deduce este aceea că inculpatul a vrut să-si etaleze calităţile de conducător auto, conducând cu viteză excesivă autoturismul pe drumul public si ignorând regulile de circulaţie (…).”
Rezumând, apărarea constată că inculpatul a declanşat o primă stare de pericol prin circulaţia cu viteză excesivă în localitate, iar o a doua prin circulaţia pe contrasens care s-a suprapus peste starea de pericol iniţială. Rezultă astfel că inculpatul a acţionat în asemenea împrejurări în care erau posibile cel puţin două urmări, o urmare pe care acesta a acceptat-o, respectiv punerea în pericol a desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, urmare care ar fi atras răspunderea contravenţională şi o urmare prevăzută de legea penală, incertă şi subordată celei dintâi, care constă în uciderea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public. Este evident că speranţa inculpatului de a nu produce rezultatul s-a bazat doar pe hazard.
Cu toate că instanţa de fond reţine că împrejurările din ordonanţa antemenţionată ajunge la concluzia complet nelegală şi netemeinică a săvârşirii faptei cu o culpă fără prevedere, ceea ce reclamă a fi cenzurat de către instanţa de apel.
b) insuficienta valorificare a gradului de pericol social al faptei prin prisma urmării produse pe care inculpatul a prevăzut-o, dar nu a acceptat-o.
S-a amintit în contextul notei generale în care motivarea Sentinţei se înscrie că instanţa induce ideea de banalizare a evenimentul, în pofida gravităţii sale extreme.
Instanţa de fond s-a mărginit doar în aprecierea gravităţii ridicate a infracţiunii, fără a reţine circumstanţele decesului. S.R. a decedat în cel mai cumplit mod posibil: capul său a fost efectiv zdrobit în coliziunea cu un stâlp de electricitate. Fotografiile efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului sunt de-a dreptul edificatoare şi înspăimântătoare, ceea ce determina ca gravitatea faptei să fi fost reflectată în pedeapsă şi modalitatea de executare a acesteia.
În plus, caracterul extrem de violent în care s-a produs decesul este indicat amănunţit în raportul de expertiză medico-legală nr. #####din 11.07.2021 în care au fost stabilite semnele de violenţă produse de impact asupra corpului şi s-au formulat concluzii în sensul că moartea victimei a fost una violentă şi s-a datorat aspiraţiei traheobronşice sanguine, consecinţa unei fracturi de bază de craniu cu leziuni meningocerebrale. Mai exact, toate semnele de violenţă s-au produs pe toată suprafaţa dreaptă a corpului – excoriaţii pergamentate multiple, excoriaţie la nivelul pavilionului auricular drept, hematom albăstrui în regiunea detoidiană dreaptă, mobilitate anormală a braţului drept, pe faţa posterioară a articulaţiei radiocarpiene drepte – excoriaţie de 1/0.5 cm iar examenul intern indică faptul că fractura transversală de bază de craniu, dehiscenta, străbate solzul temporal drept, versantul anterior al stâncii temporale drepte, iar de la nivelul versantului anterior al stâncii temporale drepte fractura iradiază pe mai multe linii, în fosa cerebrală dreapta.
(….)
În mod cronologic, faptele care trebuiau reţinute spre a analiza corect circumstanţele săvârşirii infracţiunii, pot fi rezumate astfel:
– în primăvara anului 2021 martorul ###### ###### l-a remarcat pe inculpat că a plecat din sediul societăţii prin patinarea roţilor motiv pentru care 1-a atenţionat;
– în aceeaşi perioadă martorul #### ######, auzind în localitate despre teribilismul inculpatului, a simţit nevoia să-i atragă atenţia tatălui inculpatului cu privire la modul în care fiul său conduce;
– succesiv, în data de 05.07.2021 inculpatul a fost remarcat de martorul ###### ###### că circula extrem de agresiv şi cu o viteză ridicată prin localitate, fiind întrebat în grupul de whattsapp „unde mergi aşa nervos”, iar inculpatul îi răspunde, probabil concomitent cu conducerea autovehiculul datorită greşelii de dactilografiere ,*Acocpe zona”, „Aci”.
– în acelaşi grup a fost făcut cunoscut un alt eveniment în care inculpatul a fost implicat, de această dată o tamponare în care autoturismul său a fost considerabil avariat, abatere care nu-i figurează în cazierul contravenţional -probabil soluţionată amiabil;
– chiar în ziua evenimentului, 10.07.2021 cu puţin timp mai devreme martora Baie ##### a fost nevoită să se ferească împreună cu copilul ei minor de autoturismul condus de inculpat întrucât acesta venea din sens opus, cu viteză, depăşind axul drumului, iar după ce martora şi copilul ei s-au ferit a apreciat că distanţa la care autoturismul a trecut pe lângă ei a fost de aproximativ l m – 1,5 m;
– în seara zilei de 10.07.2021 la solicitarea martorei ###### #####, inculpatul, fiind împreună cu martorul ###### s-a oferit să le transporte pe victima ####### ##### şi pe martora #####, cu autoturismul, până la magazinul din centrul localităţii Hida pentru a-şi face minime cumpărături cu intenţia de a reveni în foişorul bunicilor Rocsanei.
– aici, profitând de împrejurarea că martorul ###### ###### era angajat într-o convorbire telefonică pe banca din faţa magazinului, iar cele două minore au urcat deja în maşină, inculpatul a luat rezoluţia de a căuta admiraţia pasagerelor, sub pretextul că merge să întoarcă.
– în realitate, acesta a dorit doar să îşi manifeste „abilităţile” de a conduce cu viteză excesivă spre a impresiona, deşi era începător, lipsit de experienţă, dar caracterizat prin teribilism la volan.
– fără a se asigura că minorele poartă centura de siguranţă – obligaţiei care îi revenea exclusiv, deşi avea loc suficient şi condiţii legale din perspectiva circulaţiei rutiere de a întoarce în zona respectivă, a ales să urmeze direcţia spre localitatea Miluan.
– succesiv, la întrebarea martorei ##### adresată victimei ####### #####, dacă îi place modul în care inculpatul conduce, acesta a accelerat considerabil autoturismul;
– observând acest lucru, ambele pasagere minore i-au solicitat inculpatului să reducă viteza, dar acesta a menţinut-o fără a le asculta rugămintea şi fără a le da practic posibilitatea de a alege dacă doresc că mai continue deplasarea sau nu în asemenea condiţii, inducându-ie o veritabilă teroare psihică;
– aparent inculpatul a susţinut că urma să întoarcă la intersecţia spre localitatea Miluan, însă până în acel loc avea aproximativ 10 alte posibilităţi pentru a întoarce în condiţii de siguranţă, inculpatul a dus teribilismul la extrem prin aceea că nu a acordat prioritate de trecere în intersecţie, a intrat pe drumul spre Miluan de doar 3,7m lăţime (chipurile spre a întoarce), a circulat pe sens opus şi a tăiat curba la stânga moment în care s-a ivit primul pericol – autoturismul condus de martorul ####### #####;
– exclusiv modul în care martorul ####### ##### circula a permis ca o tragedie şi mai mare să nu se producă (5 victime, nu doar una), impactul frontal cu autoturismul acestuia fiind evitat de virajul spre dreapta a martorului;
– consecutiv, inculpatul virează dreapta să evite impactul frontal, iese de pe carosabil, pierde controlul volanului, ajunge pe contrasens fără să schiţeze măcar vreo reacţie de frânare pe un derapaj de 33 m şi se izbeşte cu partea dreaptă a autoturismului de stâlpul de electricitate, cu o viteză apreciată la impact de aproximativ 90km/h, capul minorei ####### ##### ##### fiind efectiv sfărâmat în impact.
Acestea sunt circumstanţele reale, complete şi adevărate, care trebuiau reţinute pentru a se pronunţa o soluţie dreaptă în cauză, de aceea solicităm instanţei de apel să reţină aceste circumstanţe întocmai şi să le valorifice efectiv în latura penală a cauzei.
Se remarcă şi definesc această cauză 3 aspecte pe care instanţa de fond le-a omis întru-totul, mai exact:
– faptul că pasagerii erau minori şi gravitatea celor petrecute este cu atât mai mare;
– împrejurarea în care drumul spre nefiinţă al Rocsanei a fost presărat cu minciuni, inducere în eroare, teroarea vitezei, imposibilitatea de a alege, nesocotirea ultimei sale rugăminţi de a reduce viteza, o veritabilă îngrădire psihică si fizică a unui minor timp de aproximativ 3 minute mai înainte de a-i lua viaţa. Cert este că de la momentul solicitării de a fi redusă viteza, starea de pericol, de teamă si de teroare în care s-au aflat ambele minore si până la impactul cu stâlpul constituie circumstanţe de o gravitate deosebită, complet ignorate de instanţa de fond;
– niciun fapt dintre cele petrecute nu a fost voinţa Rocsanei. începând cu mersul la magazin cu autoturismul (iniţiativa a aparţinut martorei ##### ######). faptul că s-a urcat în maşină ştiind că se întoarce acasă, că a fost efectiv indusă în eroare cu privire la „întoarcerea autoturismului” si dusă în direcţia opusă casei bunicilor, că nu a dorit niciodată să verifice aptitudinile inculpatului de conducător auto cu atât mai puţin a vitezei, că singura rugăminte a unor minori a fost complet ignorată de inculpat. (..)
• Atitudinea general agresivă în trafic
În mod fundamental greşit a apreciat instanţa că circumstanţele de fapt dovedite cu martorii ####, ######, ####, precum şi cu discuţiile whattsapp sunt insuficiente pentru a contura şi reţine un comportament agresiv în trafic. Hotărârea este şi contradictorie sub aspectul acestei circumstanţe dat fiind modul în care instanţa a motivat aplicarea pedepsei complementare şi accesorii a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule inculpatului.
Din acest motiv, apărarea ţine pe de o parte să reia circumstanţele deja probate, iar pe de altă parte să aducă în sprijinul acestei circumstanţe alte 5 depoziţii notariale ale unor alte persoane din localitatea Hida, care confirmă acelaşi fapt.”
Pedeapsă menținută, daune morale diminuate
Magistrații Curții de Apel Cluj au respins apelul în ce privește latura penală și au admis apelul firmei de asigurări, astfel că au redus cuantumul daunelor morale de la 150.000 la 100.000 euro, de la 120.000 la 80.000 euro și de la 25.000 la 10.0000 euro.
Extras din motivarea Curții de Apel Cluj
”Instanţa de fond a reţinut în mod judicios că fapta inculpatului P.VN care, în data de 10.07.2021, ora 22:15, în timp ce conducea autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare #########, pe str. ##### #DC 51), km 0+900 m, prin localitatea Hida, ##### #####, direcția Hida – Miluani, pe un sector de drum în aliniament, datorită nerespectării regulilor de circulație, a pierdut controlul direcției de deplasare, pătrunzând astfel pe sensul opus, apoi a părăsit partea carosabilă, a intrat în coliziune cu un stâlp de susținere a rețelei electrice, ulterior răsturnându-se pe pavilion, rezultând astfel decesul victimei ##### #######-#####, pasager pe locul din dreapta spate în autovehicul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 2 C.pen.
Cu privire la individualizarea pedepselor, Curtea reține că instanța de fond a identificat criteriile legale relevante, respectiv că: inculpatul a condus cu o viteză peste limita legală, pe timp de noapte, pe un drum îngust, drum comunal; fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, ce rezultă din urmarea produsă, decesul victimei ##### #######-##### care s-a datorat aspirației traheobronșice sanguine consecința unei fracturi de bază de craniu cu leziuni meningocerebrale; inculpatul este în vârstă de 22 ani, nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, s-a prezentat în fața organelor judiciare, a colaborat cu acestea și a recunoscut săvârșirea faptei.
Viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei reprezintă valori fundamentale ale acesteia care se află în centrul protecției penale. Prin infracţiunea săvârşită din culpă, inculpatul a suprimat viaţa victimei ##### #######-#####. Pedeapsa penală trebuie să fie stabilită proporţional cu situaţia care a determinat-o, să existe o corespondenţă între faptele săvârşite, împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii şi pedeapsa aplicată.
Părţile civile au solicitat să fie avute în vedere toate circumstanţele cauzei, respectiv conduita anterioară a inculpatului, caracterizată printr-o agresivitate la volan, conduita concomitentă săvârşirii faptei, când înculpatul a refuzat să asculte de rugaminţile victimei ##### #######-##### şi ale martorei ##### ######-###### care i-au cerut să reducă viteza de deplasare, precum şi de conduita ulterioară săvârşirii faptei, conduită caracterizată prin nepăsare şi indiferenţă, manifestate prin modul de viaţă identic cu cel dinainte şi cu lipsa oricăror forme imediate de regret.
Decesul Rocsanei la vârsta de 15 ani a fost tragic, iar drama celor apropiaţi şi a celor care au cunoscut-o a fost evidentă şi pe parcursul procedurilor şi va rămâne prezentă pentru multă vreme. Curtea înţelege nevoia părţilor civile de a găsi răspunsuri pentru decesul copilului şi a ascultat şi a avut în vedere toate întrebările pe calea cărora au căutat explicaţiile care să alunge suferinţa. Însă, întrebările nu îşi găsesc răspunsuri înăuntrul tragediei, care prin densitatea lui nu permite înţelesuri suplimentare. De aceea, întrebările care se compun din variante ale întrebării originare: de ce a trebuit să se întâmple, nu se vor întâlni cu răspunsurile lor în cadrul demersului judiciar. Construcţia apărării privind modul în care se manifestă inculpatul la volan, caracterizat prin conducerea pe drumurile publice cu viteză excesivă şi pornirea de pe loc prin accelerare, denumit de către apărare fără rezerve ca fiind agresiv, este menită să conducă spre concluzia inevitabilului şi a unei predestinări, întrucât decesul victimei ##### #######-##### ar fi rezultatul manierei de conducere tarate.
Curtea reţine că infracţiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 al. 2 din C.pen. presupune, ca element de tipicitate, încălcarea a cel puţin unei dispoziţii legale privind circulaţia pe drumurile publice şi a reţinut că în noaptea zilei de 10 iulie 2021, în timp ce conducea autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare #########, inculpatul a încălcat dispoziţii legale privind conducerea cu o viteză superioară celei legale şi conducerea prin depăşirea axului drumului, împrejurări care, cumulate cu experienţa redusă au avut ca rezultat efectuarea unor manevre greşite pentru a evita coliziunea cu un autovehicul care venea din sensul opus, ieşirea autovehicului de pe drum şi coliziunea cu un stâlp. Elementele de fapt au trăsături de particularitate care nu permit concluzia că sunt consecinţa inevitabilă a manierei de conducere a inculpatului, decât printr-un salt speculativ. De asemenea, din probe nu rezultă acel cinism sugerat de apărare şi manifestat prin aceea că, la insistenţele celor două pasagere, inculpatul ar fi accelerat pentru a le spori teama, ci, că inculpatul a accelerat fără vreun motiv întemeiat, altul decât acela de a face paradă de presupusele calităţi de şofer.
Cu privire la conduita inculpatului ulterior săvârşirii infracţiunii, respectiv că inculpatul şi-ar fi continuat activităţile obişnuite în mod impasibil, că nu a încercat să îşi exprime regretul pentru fapta sa şi nu a oferit o explicaţie familiei îndoliate, Curtea va reţine aceste argumente în conotaţia exprimată implicit, respectiv că prin conduita sa, inculpatul a sfindat suferinţa părţilor civile, iar prin pasivitatea sa nu şi-a îndeplinit minimele obligaţii morale faţă de suferinţa pe care a creat-o. Curtea nu va cenzura şi nici nu va căuta mai departe explicaţii pentru sensul pe care suferinţa îl dă unor gesturi, însă trebuie să reţină deopotrivă apărarea inculpatului care a arătat, atât în cursul dezbaterilor, cât şi prin concluziile scrise, că familia inculpatului, cât şi inculpatul au încercat să ia legătura cu familia victimei ##### #######-#####, însă membrii familiei victimei a refuzat orice contact cu inculpatul. Pe de altă parte, inculpatul are mijloace de exprimare modeste; această împrejurare nu va fi reţinută în favoarea inculpatului, dar nici în defavoarea sa, constituind o realitate care oferă minime explicaţii cu privire la conduita inculpatului, insuficientă şi gratuită, aşa cum a fost percepută de către părţile civile.
Cu privire la împrejurarea că inculpatul ar fi zădărnicit aflarea adevărului, prin declaraţii incomplete şi mincinoase, folosindu-se de recunoaşterea învinuirii în mod formal, fără dorinţa de a contribui la aflarea adevărului, Curtea reţine că potrivit art. 91 alin. 3 lit. c din C.pen. nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă inculpatul a încercat zădărnicirea adevărului ori a identificării şi tragere la răspundere penală a autorului sau a participanţilor. Rațiunea care stă la baza acestei dispoziții este aceea că, pe de o parte, zădărnicia aflării adevărului este o atitudine care va exclude întotdeauna aprecierea instanței că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, iar pe de altă parte, prin această prevedere legiuitorul a urmărit să descurajeze încercarea de a zădărnici adevărul întrucât infractorul, adoptând această conduită, va pierde vocația de a beneficia de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Textul legal citat este incident atunci când infractorul (termen preluat din text) întreprinde acţiuni sau activităţi, altele decât cele care intră în elemental material al infracţiunii, menite să disimuleze elementele de fapt ce constituie obiectul cercetărilor. Inculpatul nu a întreprins nicio acţiune care conducă ancheta sau judecata pe alte căi decât cele configurate de organele judiciare, nu a contestat probele administrate şi a recunoscut întru totul acuzaţia care i s-a adus. Or, procedura recunoaşterii învinuirii nu presupune abandonarea oricărei forme de apărare, mai cu seamă în privinţa sanţiunii penale, iar pentru a fi îndeplinită condiţia negativă prev. de art. 91 alin. 3 lit. c din C.pen. nu înseamnă că inculpatul trebuie să producă probe în defavoarea sa.
Luând spre analiză şi solicitările inculpatului privind reducerea pedepsei principale şi a celei complementare, Curtea constată că instanţa de fond a identificat criteriile legale pricind individualizarea pedepselor, atât cele obiective, rezultate din infracţiune, cât şi cele personale, iar pedeapsa principal de 2 ani şi 6 luni închisoare este corect individualizată. Cu privire la modalitatea de individualizare a modalităţii de executare a pedepsei, Curtea reţine că inculpatul a înţeles gravitatea faptei săvârşite, dispune de mecanisme interioare şi de sprijinul familiei pentru îndreptare, astfel încât aplicarea pedepsei este suficintă şi chiar fără executarea ei, inculpatul nu va săvârşi alte infracţiuni, dar este necesară supravegherea conduitei sale pe un termen de 3 ani, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 91 şi urm. din C.pen.”
