fbpx

Motivare hotărâre prin care s-a constatat că un deținut, fost judecător, are dreptul să solicite înscrierea la pensie de serviciu

O instanță de la secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului București a obligat Tribunalul București să-i elibereze fostului judecător Mircea Moldovan, aflat în Penitenciar, adeverința tip necesară pentru înscrierea la pensie de serviciu. Sentința a fost atacată cu apel.

Soluția pe scurt: ”Admite în parte cererea de chemare în judecată formulate de reclamantul Moldovan Mircea (..) aflat în stare de detenție în Penitenciarul Bucuresti – Rahova, în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul București.

Constată că reclamantul are dreptul să solicite înscrierea la pensie de serviciu în temeiul legii nr. 303/2004.

Obligă pârâtul la eliberarea adeverinței tip prevăzută la art. 13 alin. 2 raportat la Anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului României nr. 1275/2005 care să cuprindă vechimea în magistratură, vechimea în funcția de judecător sau de procuror, media veniturilor brute ale unui judecător sau procuror, realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării, în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului și venitul brut realizat la data pensionării de un judecător sau un procuror, în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului, inclusiv cu concluziile acestuia referitoare la îndeplinierea sau nu de către reclamant a condițiilor de pensionare.

Respinge în rest celelalte pretenții.   Executorie provizoriu de drept.

Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de exercitare a căii de atac urmând a fi depusă la Tribunalul București – Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.”

Extras din motivarea sentinței:

”Reclamantul, în calitatea sa de fost judecător la Tribunalul București, ultima instituție la care activa la data demisiei, a solicitat în mai multe rânduri eliberarea unor adeverințe tip pentru înscrierea sa la pensia de serviciu prevăzută de legea nr. 303/2004.

Obligația legală a acestei instituții de a elibera astfel de adeverințe este reglementată la art. 13 din Hotărârea nr. 1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani care prevede că „(1) În vederea stabilirii pensiei de serviciu, dosarul de pensie trebuie să cuprindă:

a) actele necesare stabilirii pensiei, conform prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, prevăzute în normele de aplicare a acestei legi, aprobate prin Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001, cu modificările și completările ulterioare;

b) adeverința-tip pentru pensia de serviciu, conform anexei nr. 1 sau, după caz, anexei nr. 2 la prezentele norme metodologice, întocmită de ultima unitate angajatoare, care va cuprinde vechimea în magistratură, vechimea numai în funcțiile de judecător și de procuror, media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării și venitul brut realizat la data pensionării.

(2) Persoanele prevăzute la art. 82 alin. (5) din lege vor prezenta o adeverință din care să reiasă că au fost eliberate din funcție din motive neimputabile lor, iar adeverința-tip pentru pensia de serviciu va fi completată conform anexei nr. 3 la prezentele norme metodologice. Această adeverință va fi întocmită de unitatea de unde persoana în cauză a fost eliberată din funcție și va cuprinde vechimea în magistratură, vechimea în funcția de judecător sau de procuror, media veniturilor brute ale unui judecător sau procuror, realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării, în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului și venitul brut realizat la data pensionării de un judecător sau un procuror, în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului”.

Din coroborarea acestui articol cu cele următoare, respectiv art. 14 și 15, care prevăd că „Art. 14. – Stabilirea, actualizarea și plata tuturor pensiilor de serviciu prevăzute la art. 82, 84 și la art. 85 alin. (2) și (3) din lege se efectuează de către casele teritoriale de pensii.

Art. 15. – Cererea de înscriere la pensie, însoțită de documentația de pensionare și de adeverința-tip, va fi depusă la casa teritorială de pensii în a cărei rază își are domiciliul persoana îndreptățită, care va calcula atât pensia din sistemul public stabilită conform Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, cât și pensia de serviciu stabilită potrivit prevederilor legii. Pensia care se achită titularului este pensia cea mai avantajoasă”, rezultă că adeverințele în cauză reprezintă acte pregătitoare care fac parte din dosarul de pensie și care stau la baza verificărilor pe care le face casa de pensii competentă, singura instituție abilitată să verifice îndeplinirea cerințelor legale pentru înscrierea la tipul de pensie solicitat.

Concluzia este susținută atât de litera legii, de atribuțiile legale ale caselor de pensii și cele ale pârâtului, în calitatea sa de fost „angajator”, cât și de faptul că informațiile furnizate de unitatea de unde persoana în cauză a fost eliberată din funcție sunt limitate, nefiind suficiente doar ele însele pentru a se stabili toate elementele de mai sus, în special pensia din sistemul public care impune eventual valorificarea de stagii asimilate, alte stagii decât cele rezultate din funcții juridice etc.

Tribunalul are în vedere în acest sens art. 85 alin. 1 din legea nr. 303/2004 care prevede că „(1) Partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public, pensia prevăzută la art. 82 alin. (2), art. 83 ind. 1 și art. 84 alin. (3), precum și pensia de serviciu acordată celor care nu îndeplinesc condiția de limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, se suportă din bugetul de stat” de unde se deduce că odată cu pensia de serviciu se calculează și cea de asigurări sociale pentru a se determina partea cu care contribuie statul în plus pentru acordarea pensiei de serviciu.

În plus față de cele de mai sus, tribunalul constată că Deciziile emise de casele de pensii competente în acest sens sunt supuse controlului instanțelor judecătorești specializate în asigurări sociale.

Având în vedere acest ultim aspect, tribunalul apreciază că instanța de față nu poate în lipsa unei astfel de decizii să constate, respectiv să stabilească dreptul reclamantului la o astfel de pensie, deoarece nu se poate substitui instituției de mai sus, rolul său fiind doar de a verifica legalitatea și temeinicia unei decizii emisă de aceasta în baza multelor acte necesare pentru înscrierea la acest tip de pensie, printre care și adeverința tip analizată în acest dosar.

Cu toate acestea, calitatea reclamantului de fost magistrat îi permite acestuia să-și exercite acest drept și să solicite înscrierea la pensia de serviciu prev. de legea nr. 303/2004, rămânând în sarcina Casei de pensii competente să analizeze dacă acesta întrunește toate cerințele legale în acest sens.

Mai mult decât atât, referitor la motivul invocat de pârât pentru a nu elibera o astfel de adeverință, respectiv existența unei condamnări penale a reclamantului pentru infracțiuni săvârșite în legătură cu serviciul, tribunalul reține că nevoia de pronunțare a unei hotărâri prealabile într-o cauză privind pensia de serviciu a unui magistrat condamnat, respectiv Decizia nr. 43/2019 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că „În interpretarea și aplicarea art. 832 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 118/2014 pentru completarea Legii nr. 303/2004, dispoziția legală menționată nu se aplică în cazul condamnărilor pentru infracțiuni săvârșite anterior intrării sale în vigoare” denotă o jurisprudență națională neunitară în materie, deci interpretări diferite ale efectelor juridice ale unei astfel de condamnări, interpretare care excedează competențelor oricărui angajator, deci și ale pârâtului în cauză.

Aceasta cu atât mai mult cu cât în cazul judecătorilor care nu mai îndeplinesc această funcție la data pensionării, cum este și cazul reclamantului, art. 13 alin. 2 din Normele sus amintite se referă la o adeverință care să atestate motivul eliberării din funcție care trebuie să fie neimputabil, reclamantul fiind eliberat prin demisie.

Revenind, dacă s-ar interpreta altfel, s-ar ajunge a concluzia de neacceptat că exercițiul dreptului la pensie, drept care nu poate fi recunoscut și stabilit decât de casa de pensii competentă, poate fi împiedicat de fosta instituție „angajatoare” care nu are nici un fel de atribuții în domeniu, în legea organică ce prevede acest tip de pensie (legea nr. 303/2004) neexistând astfel de prevederi care se deduc doar pe cale de interpretare din sintagma „adeverim …că îndeplinește …” dintr-un tipizat de adeverință prevăzut printr-o Normă metodologică de aplicare a legii amintite, normă care are o putere inferioară legii organice pe care nu o poate completa.

Referitor însă la o cerere similară, respinsă de același pârât, instanțele care s-au pronunțat în cauza nr. …. de pe rolul Tribunalului Prahova au apreciat că această unitate are o competență mai extinsă decât simpla atestare a unor date matematice, respectiv cele referitoare la:

– vechimea în magistratură (ani, luni),

– vechimea în funcția de judecător sau procuror (ani, luni),

– venitul brut realizat la data pensionării, în lei și

– media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate, pe baza căreia se stabilește pensia de serviciu, în lei,

prin culegere de date din evidențele acesteia.

Astfel, având în vedere forma prestabilită a acestei adeverințe în baza căreia unitatea adeverește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, pentru acordarea pensiei de serviciu, respectivele instanțe au reținut că:

câtă vreme adeverințele în cauză conțin formularea tip care adeverește îndreptățirea de către solicitant la a obține pensia de serviciu, acest lucru incumbă autorității obligația de a verifica și celelalte prevederi legale ce nu erau introduse la data adoptării Normelor Metodologice, prin HG nr. 1275/2005”.

Se pune astfel în discuție existența unei puteri de lucru judecat în legătură cu legalitatea refuzului unității pârâte de a elibera adeverința tip solicitată în cauză.

Întrucât prezenta instanță apreciază că fostele instituții angajatoare au obligația de a elibera o adeverință cu privire la vechimile arătate mai sus și datele matematice necesare pentru a stabili cuantumul pensiei de serviciu, nefiind în măsură să decidă dacă eliberează sau nu documentul respectiv după cum apreciază că solicitantul îndeplinește sau nu condițiile pentru a beneficia de pensia de serviciu, competență ce revine exclusiv caselor teritoriale de pensii, iar, în caz de litigiu, instanțelor de judecată sesizate cu acțiuni având ca obiect contestații referitoare la dreptul la pensia de serviciu, iar problema de drept pusă în discuție este aceeași cu cea deja tranșată definitiv de instanțele de judecată care s-au pronunțat în cauza cu nr…… de pe rolul Tribunalului Prahova, tribunalul va da eficiență celor reținute de respectivele instanțe, respectiv că pârâtul are dreptul de a verifica îndeplinirea sau nu de către reclamant a condițiilor legale pentru înscrierea la pensia de serviciu, astfel că va obliga pârâtul la eliberarea adeverinței tip prevăzută la art. 13 alin. 2 raportat la Anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului României nr. 1275/2005 care să cuprindă vechimea în magistratură, vechimea în funcția de judecător sau de procuror, media veniturilor brute ale unui judecător sau procuror, realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării, în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului și venitul brut realizat la data pensionării de un judecător sau un procuror, în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului, inclusiv cu concluziile acestuia referitoare la îndeplinierea sau nu de către reclamant a condițiilor de pensionare.

Referitor la petitul privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1000 lei /zi de întârziere cu titlu de daune interese conform art. 1530 din Codul Civil, începând cu data de 14.07.2020 și până la rămânerea definitivă a prezentei acțiuni, tribunalul apreciază că este neîntemeiat deoarece conduita pârâtului nu este nelegală în măsura în care legea este neclară, iar instanțele care s-au pronunțat în cauza sus arătată au validat poziția anterioară a acestuia, similară celei de față.

Mai mult decât atât, tribunalul constată că nici cuantumul prejudiciului pretins nu este dovedit în cauză, neexistând nici un calcul verificabil de instanță ori reper matematic care să conducă la acesta.”, se arată în motivare.

Condamnat pentru luare de mită

Prin decizia penala nr. 234/A/27.05.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penala, Moldovan Mircea a fost condamnat la o pedeapsa de 12 ani și 2 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 a, b, g cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de magistrat.

Detalii despre dosarul în care a fost condamnat fostul judecător AICI

Din motivarea condamnării: ”Moldovan Mircea privea profesia de judecător ca un mijloc de inavuţire”

Judecătorii penaliști au ajuns la concluzia că magistratul Mircea Moldovan se simţea îndreptăţit să ceară bani sau obiecte pentru soluţii favorabile, arătând că „situaţia de fapt dovedeşte clar că Moldovan Mircea privea profesia de judecător ca un mijloc de inavuţire şi se considera îndreptăţit să pretindă de la persoanele implicate în cauzele pe care le avea de soluţionat bani dar şi orice ale avantaje, de la cherestea, ceasuri de firmă, televizoare de ultima generaţie la produse alimentare sau angajarea unor rude”, conchid magistraţii.

În acest caz, procurorii au descoperit că magistraţii care au fost judecaţi pentru corupţie căutau dosarele de insolvenţă „bune” în care să fie desemnaţi sau cele în care judecătorii puteau pronunţa soluţii favorabile celor care ofereau bani şi formulau „oferte” care constau în hotărâri judecătoreşti favorabile. Judecătorul Mircea Moldovan, căruia i se spunea Împăratul, lua mită atât personal, cât şi prin intermediul fiului şi al nepotului său, spun procurorii.

Când poliţiştii judiciari însoţiţi de procurori i-au bătut la uşa casei, pe 19 mai 2014, pentru a-l duce la audieri la DNA, judecătorul Mircea Moldovan a intrat în panică. S-a speriat atât de tare, încât a fugit doar cu ce avea pe el: un trening de casă şi o bluză cu mânecă scurtă. O cameră de supraveghere, montată pe casa vecinului său, l-a surprins pe Moldovan într-o ipostază nedemnă de roba de magistrat: imaginile l-au arătat pe judecător în timp ce sărea gardul din spatele vilei sale din Ştefăneştii de Jos (jud. Ilfov), în curtea unei fabrici. Apoi a traversat calea ferată şi şi-a pierdut urma pe şoseaua de centură, în apropiere de localitatea Voluntari. Poliţiştii care îl aşteptau în faţa casei au reuşit să vorbească doar cu o femeie, care iniţial nu le-a permis să intre şi nu le-a dat detalii despre magistrat. Aşa că au fost nevoiţi să plece.

Ceilalţi trei judecători cercetaţi în acest caz,  Ion Stanciu, Elena Rovenţa şi Sorin Viziru, s-au prezentat de bună voie în faţa anchetatorilor. După câteva ore în care a rătăcit pe străzi, judecătorul Mircea Moldovan a realizat ridicolul situaţiei şi s-a dus singur la sediul DNA. Întrebat de ce a fugit, magistratrul a dat o replică pe măsură: “Am fost… la plimbare”. Cum operau judecătorii care decideau soarta firmelor în insolvenţă

În noiembrie 2013, DNA s-a sesizat din oficiu cu privire la judecătorii Mircea Moldovan, Elena Rovenţa, Sorin Viziru şi Ion Stanciu, de la Tribunalul Bucureşti, suspectaţi că luau mită de la practicieni în insolvenţă pentru a le repartiza dosare ”bune”. Mită ar fi dat şi patronii unor firme care cereau insolvenţa. Printre aceştia se număra Dan Adamescu care voia să-şi pună la adăpost de creditori firmele Sigur Industrial Construct SRL şi Activ Construcţii Industriale SRL. În mai 2014, Dan Adamescu, dar şi cei patru judecători au fost reţinuţi de procurorii DNA şi, ulterior, arestaţi. Avocatul omului de afaceri, George Claudiu Dumitru, este cel care i-a înfundat practic pe magistraţii corupţi. El a furnizat DNA o copie a unui extras de cont, prin care se atesta viramentul mitei date acestora pentru soluţionarea favorabilă a dosarelor privind insolvenţa firmelor lui Adamescu. George Dumitru s-a sinucis apoi aruncându-se în faţă metroului la staţia Universitate.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns