fbpx

Minoră judecată pentru că a mușcat un polițist în Cluj. Proces încetat în martie 2022, în baza Deciziei CCR nr. 297/2018

Prin Rechizitoriul din noiembrie 2018, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei minore pentru săvârşirea a două infracţiuni de ultraj, în fapt reţinându-se că ”în ziua de 10.05.2018, în timp ce se afla pe raza mun. Cluj-Napoca, a exercitat acte de violenţă asupra poliţiştilor A.B (pe care l-a muşcat de braţul drept, în timp ce se afla în complexul comercial Iulius Mall) şi C.D  (pe care l-a lovit cu telefonul în zona urechii drepte şi l-a zgâriat de mai multe ori, în timp ce se afla în zona blocului Park Lake Residence), ambii aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu.”

Starea de fapt în detaliu:  ”la data de 10.05.2018, la ora 12:04, în urma unei sesizări venite prin SNUAU 112, poliţiştii A B si C D s-au deplasat în centrul comercial Iulius Mall, la magazinul Pull&Bear, al cărui şef anunţase organele de poliţie despre faptul că inculpata ##### ##### ##### sustrăsese un portofel din interiorul magazinului.

Ajunşi aici, cei doi poliţişti au luat legătura cu martorul ……, agent de pază în cadrul Iuliuus Mall şi care o reţinuse pe inculpată până la sosirea poliţiştilor, într-o încăpere a magazinului Pull&Bear, iar după efectuarea primelor verificări şi a constatării existenţei indiciilor că se săvârşise o infracţiune, cei doi oameni ai legii au luat decizia de a o conduce pe inculpată la sediul Secţiei 3.

Astfel, inculpata a fost de acord să îi însoţească pe poliţişti, sens în care s-a deplasat spre autoturismul de serviciu al acestora, aflat în parcarea subterană a complexului comercial, deplasarea fiind făcută benevol, fără ca A si C să fie nevoiţi să utilizeze forţa.

Ajunsă însă în parcarea subterană, în proximitatea autoturismului de serviciu al poliţiştilor, inculpata ##### ##### #####, în momentul în care a observat că martorul ##### ####### deschisese uşa vehiculului, pentru a o introduce în interior, s-a panicat brusc, s-a oprit şi a afirmat că „ea nu merge nicăieri” iar ulterior, după ce s-a retras lângă un perete, a fugit de lângă cei doi poliţişti, deplasându-se spre chioşcul „Delissima”, aflat în zona standului de taxi, de la intrarea în complexul comercial.

Poliţiştii au alergat după inculpată, reuşind să o ajungă pe scările centrului comercial, însă aceasta s-a postat din nou lângă perete şi a refuzat să-i însoţească la maşina de serviciu, fiind foarte agitată.

După aproximativ 2 – 3 minute în care poliţiştii au încercat să o liniştească pe inculpată (căreia i s-a oferit inclusiv un pahar de apă), întrucât aceasta nu dorea să se deplaseze benevol, A B şi C D au luat decizia de a o conduce cu forţa spre maşină însă, după ce a parcurs două sau trei trepte, inculpata a început să lovească cu picioarele în direcţia poliţistului A, această acţiune determinându-i pe poliţişti să demareze procedura de încătuşare.

Astfel, după ce a fost iniţiată această procedură, inculpata a continuat să fie recalcitrantă şi, la un moment dat, l-a muşcat de braţul drept pe poliţistul C, actul violent rezultând atât din declaraţiile celor doi poliţişti cât şi din înregistrările video realizate de persoanele care au asistat la derularea incidentului.

Într-un final, poliţiştii au finalizat procedura de încătuşare a inculpatei şi au condus-o la sediul Secţiei 3, fără ca alte acţiuni violente/ameninţătoare să fie abordate de inculpată”

În faza de judecată pe fond, la termenul din data de 25 noiembrie 2021, instanța a procedat la audierea inculpatei, care a recunoscut comiterea faptelor şi a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, după care a pus în discuție încetarea procesului penal în temeiul art. 16 lit. f) C. proc. pen. cu referire la Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție.

Judecătorul Lucian Buta da la Judecătoria Cluj-Napoca a motivat sentința din 10 martie 2022 astfel:

”Raportat la momentul judecării prezentei cauze, noiembrie 2021, termenul de prescripție de 2 ani şi 6 luni care a început să curgă la data de 10.05.2018 s-a împlinit la data de 10.01.2021, având în vedere şi suspendarea cursului prescripţiei din perioada stării de urgenţă și în consecință, răspunderea penală pentru fapta în cauză pare a fi înlăturată.

Pentru verificarea acestei ipoteze instanța a analizat incidența prevederilor art. 155 C.pen., și anume, în concret, dacă termenul de prescripție a fost supus unor întreruperi, ce ar fi determinat ca fapta reținută în sarcina inculpatei să nu fie prescrisă la acest moment procesual.

În concluziile orale Reprezentanta Ministerului Public s-a referit la o aşa-zisă întrerupere a cursului prescripției, care s-ar fi produs prin actele de procedură comunicate inculpatei.

Pentru a se pronunța asupra acestor susțineri, instanța a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 297/26.04.2018, publicată în Monitorul Oficial al României la data de 25.06.2018, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C.pen. și s-a constatat că soluția legislativă actuală, care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea “oricărui act de procedură în cauză” (fără ca dispozitivul să facă distincţie între cele care se comunică sau care nu se comunică suspectului/inculpatului) este neconstituțională. 

Mai departe, în considerentele deciziei, instanța de contencios constituțional a arătat la punctul 31 că soluția cuprinsă în decizia de neconstituționalitate este determinată de lipsa de previzibilitate a dispozițiilor antemenționate, acestea fiind contrare principiului legalității incriminării, întrucât sintagma “oricărui act de procedură” din cuprinsul acestora are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii penale. 

În primul rând, instanța și-a însușit pe deplin cele enunțate de către Curte în motivarea deciziei, în special viziunea conform căreia prescripţia răspunderii penale este, din punctul de vedere al naturii sale juridice, o cauză de stingere a răspunderii penale şi, prin urmare, a acţiunii de tragere la răspundere penală, cauză determinată şi justificată de efectele trecerii timpului asupra nevoii societăţii de tragere la răspundere penală. Aceasta, întrucât, după trecerea unui anumit interval de timp, de la momentul săvârşirii infracţiunii, aplicarea unei pedepse penale nu mai contribuie la realizarea scopului legii penale, nemaiexistând necesitatea social-politică ce determină mecanismul juridic al angajării răspunderii penale (punctul 22). 

Instanța s-a raportat în mod necesar și la scopul și finalitatea urmărite de legiuitor prin instituirea unor cauze legale de întreruperea cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale, ce reprezintă, pe de o parte, o soluţie juridică de repunere a organelor judiciare într-un nou termen, integral, de prescripţie, în care îşi pot exercita rolul conferit de dispoziţiile art. 5 din Codul de procedură penală, de aflare a adevărului judiciar, iar, pe de altă parte, o manieră prin care societatea, prin intermediul organelor statului, aduce la cunoştinţa suspectului sau a inculpatului că fapta de natură penală pe care a săvârşit-o nu şi-a pierdut rezonanţa socială avută în momentul comiterii sale. 

Din această perspectivă, adoptată în lumina deciziei Curții Constituționale, instanța a reţinut  concluziile procurorului ca fiind neîntemeiate.”

Curtea de Apel Cluj a menținut hotărârea de încetare a procesului, reţinând următoarele: 

”Prin motivele de apel formulate în cauză, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca critică soluţiile de încetare a procesului penal pronunţate de instanţa de fond cu privire la săvârşirea de către inculpata ##### ##### a unui număr de două infracţiuni de ultraj, prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 Cp rap la art. 193 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 113 alin. 2 Cp., ca efect al împlinirii termenului general de prescripţie.

Sub aspectul acestui motiv de apel, reţinem, cu titlu preliminar, că la data de 9 iunie 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 9 iunie 2022, Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 358/2022 prin care s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal.

În considerentele acestei decizii, Curtea Constituţională a tranşat în mod explicit natura juridică a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă (în sensul celor argumentate în mod amplu de judecătorul fondului în cuprinsul considerentelor hotărârii atacate), extrăgând şi consecinţele asociate pronunţării Deciziei anterior amintite,  în absenţa intervenţiei active a legiuitorului: absenţa din fondul activ al legislaţiei penale a vreunui caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii (25.06.2018) şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma (30.05.2022).

Curtea constată că în cauză nu se contestă natura instituţiei prescripţiei răspunderii penale de instituţie de drept penal substanţial (chestiune tranşată prin Decizia CCR nr. 1092/2012). Or, natura şi durata termenelor de prescripţie, cauzele de întrerupere  sau de suspendare a cursului acestui termen (deopotrivă asupra existenţei şi a conţinutului) se subsumează instituţiei prescripţiei răspunderii penale ca instituţie de drept substanţial, fiind supusă regulilor de aplicare în timp a legii penale mai favorabile.

Procedând la evaluarea globală a legii penale mai favorabile, se constată că în speţă Codul penal forma aflată în vigoare începând cu 25.06.2018 (data publicării Deciziei CCR nr. 297/2018) şi până la data de de 30.05.2022 (data intrării în vigoare as OUG 71/2022 de modificare a dispoziţiilor art. 155 C.pen.) reprezintă lege penală mai favorabilă, întrucât aceasta nu prevede cauze de întrerupere a cursului termenului prescripţiei răspunderii penale, făcând astfel aplicabil termenul general de prescripţie prevăzut de lege raportat la limitele de pedeapsă.

În ceea ce priveşte valabilitatea şi efectele întreruptive de prescripţie ale actelor de procedură comunicate inculpatei anterior pronunţării Deciziei CCR nr. 358/2022 (în memoriul conţinând motivele de apel făcându-se referire la odonanţa de efectuare în continuare a urmăririi penale faţă de suspect din 10.05.2018, respectiv la ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale din 02.11.2018) Curtea reţine că acestea nu pot fi valorificate în cauză.

În acest sens, Curtea subliniază că prin Decizia CCR nr. 297/26.04.2018 a fost sancţionată (prin declararea ca neconstituţională) unica soluţie normativă prevăzută de legislaţia penală privind instituţia întreruperii termenului de prescripţie.

Ca şi o consecinţă a publicării acestei prime decizii CCR (nr. 297/2018), în lipsa oricăror repere normative concordante cu exigentele impuse de prevederile art. 1 alin. (3) si (5) din Constitutie, în pofida evocarii orientative a solutiei legislative din Codul penal din 1969  în cuprinsul considerentelor acesteia, la nivelul dreptului substanţial nu pot fi identificate în niciun moment, de la data intrării în vigoare a Noului Cod penal şi până la data împlinirii termenului general de prescriptie a răspunderii penale, norme care să identifice actele ce pot genera efectul întreruptiv de prescripţie.

În acest sens, în considerentele Deciziei nr.358/2022 (par. 68) Curtea Constituţională a arătat în mod explicit că „nu a impus ca toate actele care se comunică suspectului sau inculpatului sau toate actele care presupun participarea suspectului sau inculpatului să fie privite ca acte care sunt apte să întrerupă cursul prescripţiei răspunderii penale, stabilirea acestora intrând în competenţa legiuitorului, cu condiţia esenţială ca acestea să îndeplineasăa exigenţele menţionate de către instanţa de contencios constituţional.” 

În continuare a reţinut Curtea Constituiţională că (aceasta) „a statuat constant, în jurisprudenţa sa, că prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie stabilesc că „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“, iar competenţa de legiferare a acestuia cu privire la un anumit domeniu nu poate fi limitată dacă legea astfel adoptată respectă exigenţele Legii fundamentale (Decizia nr. ### din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012). Totodată, Curtea a statuat că a permite celui care interpretează şi aplică legea penală, în absenţa unei norme exprese, să stabilească el însuşi regula după care urmează să rezolve un caz, luând ca model o altă soluţie pronunţată într-un alt cadru reglementat, reprezintă o aplicare prin analogie a legii penale. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale, art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, care consacră principiul legalităţii incriminării şi pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), pe lângă interzicerea, în mod special, a extinderii conţinutului infracţiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infracţiuni, prevăd şi principiul potrivit căruia legea penală nu trebuie interpretată şi aplicată extensiv în defavoarea acuzatului, de exemplu, prin analogie.”

Pe de altă parte, chiar dacă am accepta posibilitatea considerării ca valabile a actelor „întreruptive de prescripţie” efectuate sub imperiul legii vechi  (C.pen. în varianta anterioară datei de 25.06.2018 ca dată a publicării Deciziei CCR nr. 297/2018), acestea tot nu ar putea fi valorificate în cauză întrucât s-ar obţine rezultatul combinării dispoziţiilor legilor penale succesive (lex tertia), expres interzis prin Decizia CCR nr. 265/2014 (prin care a fost consacrat modul de determinare a legii penale mai favorabile potrivit criteriului aprecierii globale).

Faţă de aceste considerente, conchidem că în mod judicios a calculat  instanţa fondului termenul prescripţiei răspunderii penale pentru fiecare dintre cele două infracţiuni de care a fost acuzată inculpata ##### ##### #####, prin raportare la dispoziţiile art. 154 C,pen. (termenul general de prescripţie), cu aplicarea prevederilor art. 131 C.pen. (care prevăd reducerea la jumătate a termenelor de prescripţie), concluzionând, în mod corect, că acestea s-au împlinit la 10.01.2022, anterior pronunţării soluţiei în cauză (conform prevederilor art. 154 alin. 1 lit. d, cu aplicarea art. 131 C.pen., rap. la limitele de pedeapsă de la 4 luni şi 15 zile-3 ani prevăzute de lege pentru infracţiunile de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 C.pen., rap. la art. 193 alin. 1 C.pen..), după adăugarea celor 60 de zile de suspendare a cursului termenului prescripţiei răspunderii penale pe durata stării de urgenţă, conform prevederilor art. 156 C.pen..”

 

Comments

comentarii

Căpitanul echipei de fotbal CFR Cluj, Mario Camora, a declarat, miercuri seara, într-o conferinţă de presă susţinută înaintea partidei cu Şahtior Soligorsk, din manşa secundă a turului 3 preliminar al Conference League, că formaţia sa trebuie să revină la nivelul arătat în ultimii ani în cupele europene.... Citește mai mult
„Record mondial negativ pe AutostradaTransilvania Chiribiș-Suplacu de Barcău”, susține Asociația Pro Infrastructură (API). „Avem confirmarea că responsabilii din Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere au decis să anuleze licitația pe cei 26,35 kilometri blestemați”, mai transmite ONG-ul.... Citește mai mult

Lasă un răspuns

error: Alert: Conținut protejat !!