Judecătorii completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală de la ÎCCJ explică de ce șoferii la care se găsesc substanțe psihoactive în sânge sau urină răspund penal doar dacă le-a fost afectată capacitatea de a conduce autovehicule.
Extras din Decizia nr.25 din 27 ianuarie 2025 (sursa Luju.ro):
”151. Este adevarat ca aptitudinea substantelor psihoactive de a determina stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, avand ca rezultat modificari ale functiilor si proceselor psihice si ale comportamentului ori crearea unei stari de dependenta – fizica sau psihica – este stabilita de catre legiuitor prin includerea lor in categoria substantelor psihoactive.
152. Insa este la fel de adevarat si demonstrat stiintific, existand un consens la nivel european si international, faptul ca aceste efecte psihoactive nu se produc in tot intervalul de timp in care substanta poate fi detectata, sub forma metabolitilor sai activi sau inactivi, in probele biologice ale unei persoane. Exista studii de specialitate care dovedesc ca substantele psihoactive raman biodisponile in urina si firul de par o durata indelungata de timp, mult superioara celei in care se regasesc in sange sau saliva (ex. barbiturice – pana la 6 saptamani in urina, pana la 90 de zile in firul de par, pana la 72 de ore in sange si pana la 3 zile in saliva; heroina – pana la 3 zile in urina, pana la 90 de zile in firul de par, pana la 6 ore in sange si pana la o ora in saliva; marijuana pana la 30 de zile in urina, pana la 90 de zile in firul de par, 4 ore in sange si pana la 72 de ore in saliva; codeina pana la 3 zile in urina, pana la 90 de zile in firul de par, pana la 24 de ore in sange si pana la 4 zile in saliva; metadona pana la 3 zile in urina, pana la 90 de zile in firul de par, pana la 24 ore in sange si pana la 10 zile in saliva; valium/diazepam pana la 6 saptamani in urina, pana la 90 de zile in firul de par, pana la 48 de ore in sange si pana la 10 zile in saliva; etc.). Or, efectele psihoactive se exercita la nivelul creierului, prin afectarea functiilor psihice, senzoriale si neuro-motorii, iar acestea depind direct de prezenta substantei si/sau a metabolitilor sai activi in sangele care iriga creierul si structurile nervoase.
153. Solicitandu-se opinia Institutului National de Medicina Legala, specialistii din cadrul acestuia au aratat ca starea de a fi sub influenta actiunii unor substante psihoactive este aceea in care se afla o persoana dupa ce a consumat substante cu actiuni psihoactive si care, odata patrunse in corp, actioneaza asupra structurilor sistemului nervos central, determinand afectarea functiilor psihice, senzoriale si neuromotorii de natura sa influenteze abilitatile acestora de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, generand riscuri pentru sine si pentru altii si punand in pericol viata ori sanatatea. Cat timp la nivelul creierului se exercita efectele psihoactive cu afectarea functiilor psihice, senzoriale si neuro-motorii, persoana se afla in starea de a fi sub influenta substantelor psihoactive, stare care depinde direct de prezenta substantei si a metabolitilor sai activi in sangele care iriga creierul si structurile nervoase. Pe timpul cat substanta activa se afla in sange, se afla totodata si in creier, determinand direct starea de a fi sub influenta, respectiv aceea in care sunt influentate functiile psihice, senzoriale si neuromotorii ale persoanei. Pe timpul cat substanta activa nu se mai afla in sange, dar in sange se afla metabolitii sai activi intr-o concentratie egala sau mai mare cu limita cut-off (n.r. limita de detectie a metodei analitice), este determinata starea de a fi sub influenta, respectiv starea in care sunt influentate functiile psihice, senzoriale si neuromotorii ale persoanei. Pe timpul cat substanta activa nu se mai afla in sange, dar in sange se afla metabolitii activi ai substantei intr-o concentratie inferioara limitei cut-off, se apreciaza ca persoana respectiva nu se mai afla in starea de a fi sub influenta substantelor psihoactive – aspect care intruneste un consens stiintific si medico-legal, european si international (EMCDDA – European Monitoring Centre for Drugs and Drugs Addiction). Limita cut-off este o limita acceptata farmacocinetic toxicologic si medico-legal, stabilita prin studii apreciate la nivel european si international, in care substanta psihoactiva se afla in respiratie, urina, saliva si sange intr-o concentratie care indica un risc de siguranta pentru sine si ceilalti. Pe timpul cat substanta activa si metabolitii sai nu se mai afla in sange dar substanta inca se mai afla in corpul acelei persoane prin metaboliti activi si/sau inactivi in diferite cai de eliminare (urina, fir de par), se apreciaza intr-un consens stiintific si medico-legal ca persoana respectiva nu se mai afla in starea de a fi sub influenta substantelor psihoactive si medico-legal, intrucat in creier, unde se exercita efectele psihoactive, nu se mai afla substanta.
154. Toate aceste concluzii, asupra carora exista un consens stiintific si medico-legal la nivel international, nu pot fi ignorate in prezenta analiza. Astfel, daca atat includerea unei substante in categoria celor psihoactive, cat si incriminarea faptei au la baza studii stiintifice care demonstreaza ca acestea au efect nociv (afectand sistemul nervos central, determinand modificarea functiilor psihice, senzoriale si neuromotorii), aceleasi studii stiintifice trebuie acceptate si atunci cand dovedesc ca respectivele efecte sunt limitate in timp, ajungand ca, la un moment dat, desi prezenta in corp sub forma metabolitilor activi sau inactivi, substanta sa nu mai fie apta sa produca niciun efect psihoactiv, intrucat nu se mai afla in sange, sau in sange se afla metaboliti inactivi sau chiar activi, insa sub limita cut-off, acceptata la nivel international.
155. Revenind la definitia notiunii de influenta, ca actiune exercitata asupra unui lucru sau asupra unei fiinte, putand duce la schimbarea lor, rezulta cu evidenta ca atunci cand, desi prezenta in probele biologice, substanta nu mai poate produce niciun fel de schimbare asupra persoanei, nu mai are nicio inraurire, nu mai are aptitudinea sa produca vreun efect asupra sistemului nervos central, nu se poate considera ca cerinta esentiala atasata elementului material al laturii obiective a infractiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante, prevazuta de art. 336 alin. (2) din Codul penal, este indeplinita.
156. Valoarea sociala protejata prin infractiunea prevazuta la art. 336 alin. (2) din Codul penal o reprezinta siguranta participantilor la traficul rutier, iar lezarea acestei valori poate fi afirmata doar daca la momentul conducerii vehiculului se poate constata o stare de pericol abstract pentru siguranta circulatiei pe drumurile publice. Or, in situatia in care substantele psihoactive identificate nu mai sunt apte sa produca vreun efect asupra comportamentului conducatorului auto, nu se poate vorbi de o stare de pericol pentru relatii sociale protejate de norma de incriminare.
157. Interpretarea ca si in aceste cazuri sunt indeplinite conditiile de tipicitate obiectiva ale infractiunii analizate ar insemna ca ceea ce determina retinerea faptei este consumul anterior de substante psihoactive (care, de altfel, nici nu este incriminat, art. 4 din Legea nr. 143/2000 sanctionand exclusiv detinerea in vederea consumului), si nu lezarea valorii sociale protejate prin art. 336 alin. (2) din Codul penal. Pe de alta parte, a sustine ca starea de pericol pentru siguranta traficului rutier subzista pana la eliminarea completa a substantei psihoactive si a metabolitilor acesteia din organism, cu motivarea ca simpla prezenta a acesteia este susceptibila a afecta functiile cognitive, in conditiile in care cercetarile de specialitate demonstreaza contrariul, ar insemna inlaturarea de catre organul judiciar a unor concluzii stiintifice medico-legale unanim acceptate la nivel international, in lipsa oricaror argumente care sa le infirme sau macar sa puna la indoiala exactitatea lor.
158. Nu in ultimul rand, este de mentionat si faptul ca analiza jurisprudentei din alte sisteme de drept europene demonstreaza ca aceste studii stiintifice medico-legale referitoare la durata limitata in timp a efectelor substantelor psihoactive in organism sunt recunoscute, fiind subliniata necesitatea de a se dovedi ca, la momentul savarsirii faptei, acestea mai produceau efectele specifice consumului lor. Astfel, s-a retinut ca: ‘urmele substantelor psihoactive raman in organism mai mult timp, astfel ca examenul tehnic ar putea determina un rezultat pozitiv in cazul unui subiect care a consumat substante psihoactive cu zile inainte de momentul relevant, dar care nu se regaseste la momentul conducerii intr-o stare de alterare psiho-fizica’ (Curtea de Casatie Italiana, Sectia IV Penala Sentinta penala nr. 16059 din 13 Februarie -11 aprilie 2014, www.altalex.com); ‘spre deosebire de alcool, s-a constat stiintific ca drogurile raman in organism si dupa ce efectele psihoactive au disparut. Ca atare, simpla detectare a unor substante psihoactive in organism probeaza un consum anterior, dar nu reprezinta o proba suficienta pentru constatarea caracterului actual al efectelor specifice lor’ (Tribunalul Suprem din Spania, Sectia II Penala. Sentinta penala nr. 610 din 11 iulie 2023 www.diariolaley.laleynext.es).
159. In raport cu toate considerentele anterioare, avand deci in vedere atat sensul notiunii de ‘influenta’, datele cu caracter stiintific rezultate in urma studiilor de specialitate privind farmacocinetica substantelor psihoactive, precum si valoarea sociala protejata prin norma de incriminare, se apreciaza ca sintagma ‘persoana aflata sub influenta unor substante psihoactive’, care constituie conditia esentiala atasata elementului material al laturii obiective a infractiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante, in varianta asimilata prevazuta de art. 336 alin. (2) din Codul penal, se refera atat la prezenta substantei psihoactive in probele biologice, cat si la aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacitatii de a conduce a autorului faptei.
160. In consecinta, in raport cu aspectele expuse, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala va admite sesizarile formulate de Curtea de Apel Brasov – Sectia penala in dosarul nr. 2769/338/2022 si Curtea de Apel Cluj – Sectia penala si de minori in dosarul nr. 2889/219/2022 si va stabili ca, in cazul infractiunii de conducere a unui vehicul sub influenta substantelor psihoactive, prevazuta de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea conditiei esentiale atasata elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul sa se fi aflat sub influenta unor substante psihoactive, este necesar sa se constate atat prezenta in probele biologice a substantei psihoactive, cat si aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacitatii de a conduce a autorului faptei”.