Acasă » JURIDICE-LEGISLAȚIE » Judecătorii de la Înalta Curte trebuie să lămureasă dacă se pedepsește sau nu consumul de etnobotanice

Judecătorii de la Înalta Curte trebuie să lămureasă dacă se pedepsește sau nu consumul de etnobotanice

Legea privind combaterea etnobotanicelor este neclară, arată o curte de apel din țară care a sesizat completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală de la Înalta Curte cu privire la incriminarea consumului.

Curtea de Apel Suceava a sesizat ÎCCJ într-un dosar în care prima instanță a renunțat la aplicarea pedepsei față de inculpatul acuzat că a consumat etnobotanice și i-a administrat un avertisment constând în atenționarea asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai săvârși infrațiuni. DIICOT a atacat sentința cu apel și a cerut pedeapsă cu închisoarea.

Problema pleacă de la articolul 16 alin. (1) din Legea 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, care prevede: ”Fapta persoanei care, fara a detine autorizatie eliberata in conditiile prezentei legi, efectueaza, fara drept, operatiuni cu produse stiind ca acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.”

Noțiunea de operațiuni cu produse este definită de articolul 2 lit . b teza finală din aceeași lege, conform căruia este persoana fizica sau juridica care, coordonand direct ori prin interpusi, efectueaza sau intentioneaza sa efectueze operatiuni de fabricare, producere, tratare, sinteza, extractii, conditionare, distribuire, punere in vanzare, plasare pe piata, livrare, procurare, ambalare, transport, stocaredepozitare, manipulare sau orice alta activitate legala de import, export ori intermediere de produse, denumite in continuare operatiuni cu produse.

”Se contată că verbele ce desemnează activitățile menționate de legiuitor (și în mod special, cu referite la speța de față – cel de procurare), sunt susceptibile a primi două interpretări, una strict gramaticală, iar alt logică și sistematică, cu consecințe directe și decisive asupra conținutului constitutiv al incriminării. Problema care se pune este aceea dacă activitățile incriminată de legiuitor trebuie analizate din perspectiva sensului comun al acestor activități sau din perspectiva ansamblului dispozițiilor legii 194/2011 care face referire la operațiuni de import, export sau intermediere.”, se arată în hotărârea Curții de Apel care a sesizat ÎCCJ.

În opinia instanței sunt posibile două interpretări ale textelor de lege relevante:

”Într-o opinie, activitatea de procurare nu poate avea sensul strict gramatical întrucât legiuitorul a definit-o ca fiind o operațiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive și trebuie să îndeplinească toate cerințele legale ale unei astfel de operațiuni. Mai exact, pentru a intra sub incidența art. 16 din lege, orice operațiune dintre cele enumerate la art. 2 lit b trebuie să se refere la o activitate de import, export sau intermediere (evident, activitatrea de intermediere fiind cea mai frecventă în practică).”

”În cea de-a doua opinie, se susține că noțiunea de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile a avea efecte psihoactive ca element material al laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 16 alin 1 din legea 194/2011 include și activitatea persoanei care a procurat astfel de substanței în vederea consumului propriu, textul incriminator necondiționând activitatea de procurare numai dacă aceasta este în cadrul unei activități de import export.”

Prin urmare, Curtea de Apel Suceava a decis să întrebe ÎCCJ: ”În baza art. 476 rap. la art. 475 Cod de procedura penala sesizeaza Înalta Curte de Casatie si Justitie în vederea pronuntarii unei hotarâri prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept:

Daca activitatea de procurare, ca modalitate alternativa a operatiunii cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, astfel cum aceasta notiune este definita de art. 2 lit. b din Legea nr.194/2011 si incriminata la art. 16 din aceeasi lege, se refera la procurare ca activitate legala de import, export ori intermediere de produse sau priveste procurarea unor astfel de produse în orice împrejurare si cu orice titlu, inclusiv de catre consumatorul final al produselor susceptibile a avea efecte psihoactive.”

Descarcă aici încheierea de sesizare a ÎCCJ

Comments

comentarii

Lasă un răspuns