Un om al Justiției complet: a început ca avocat, a fost procuror, judecător și a revenit la avocatură. Tiberiu Ban este numele care se leagă de cele mai mari procese de corupție din Cluj din ultimii 5 ani.

I-a apărat pe Bica și Apostu, iar acum îi apără pe Uioreanu și Rareș Pop. CLUJUST vă propune să trecem dincolo de scurtele declarații date la TV la fiecare proces de către avocatul Tiberiu Ban și să-i cunoaștem cariera de 36 de ani în sistemul judiciar. A condus anchete ca procuror în anii 80, a judecat dosare ale Revoluției din 89 ca judecător militar, iar în ultima vreme a pledat ca avocat în cele mai importante procese din Cluj. Vedeți ce sfaturi le dă tinerilor din sistem, care au atâtea de învățat de la ”domn profesor”, cum i se mai zice. Citiți un interviu plin de învățăminte parabole, dar și cu un banc. Aflați și ce le spune clienților din start și în ce se specializează avocatul Tiberiu Ban alături de fiul lui.

CLUJUST: În scurt timp ați devenit un avocat foarte cunoscut, toți politicienii cu probleme vă caută. Știm că ați fost magistrat. Cum a început cariera dumneavostră?

Tiberiu Ban: Ceea ce aș vrea să cunașteți în legătură cu cariera mea este că după absolvirea facultății de drept, promoția 1978, când dumneavoastră nici nu existați (râde), eram coleg cu Victor Ciorbea, cu domnul Gigi Mocuță, care a fost secretar de stat la Justiție. Un an bun. Am primit repartiție guvernamentală, cum era în perioada respectivă, ca avocat în Baroul Cluj. Am funcționat un an și zece luni, după care am fost transferat în interes de serviciu ca procuror la procuratura locală Cluj-Napoca, echivalentul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca de astăzi.

CLUJUST: Atunci se făceau astfel de transferuri?

Tiberiu Ban: Atunci Baroul făcea parte din Ministerul Justiției, era direcția avocatură din cadrul ministerului, însă se permitea transferul în interesul serviciului. Din avocatură în procuratură, din procuratură la instanțe. Bun…am fost numit procuror în 1981, la 1 aprilie. Am fost procuror aproximativ 5 ani. Am efectuat urmărire penală, supravegherea urmăririi penale pe infracțiuni economice, de poliție judiciară, cercetări penale. Am lucrat în special pe infracțiuni economice. și pe cele de violență. Am fost de asemenea și procuror de ședințe și asta recunosc că m-a ajutat foarte mult în cariera de judecător și apoi și în cea de avocat pentru că am revenit practic în sistem și ascultând atâtea pledoarii realizez totuși semnificația unei pledoarii de valoare.

CLUJUST: 89 unde v-a prins?

Tiberiu Ban: Vă spuneam că în 1985, prin mai, la cererea mea am optat pentru cererea de judecător militar și am fost transferat la Tribunalul Militar Cluj. Am funcționat acolo o perioadă determinantă în cariera mea, până în 2009 când m-am pensionat. Revoluția m-a prins la Tribunalul Militar. Erau acele infracțiuni specifice cu competența mult mai largă a instanțelor militare care, toată lumea trebuie să înțeleagă. sunt instanțe oridinare, obișnuite, judecă după codul de procedură penală, după regulile procesual penale în vigoare, doar atât că aveau o competență mai largă, judecau și infracțiuni săvârșite de civili îndreptate împotriva bunurilor ministerului Apărării, sustragerii din patrimoniul Ministerului Internerlor și tot ce presupunea atunci formațiuni militare și de asemenea infracțiuni săvârșite de civili în legătură cu sustragerea de la serviciul militar care erau considerate infracțiuni de drept comun.

Președintele Tribunalului Militar Cluj timp de 16 ani

Imediat după Revoluție ce s-a schimbat?

Tiberiu Ban: În 90 imediat după Revoluție noul ministru al Justiției, care a fost Quintus, a înlocuit întreaga conducere a instanțelor din țară și la 34 de ani am fost numit vicepreședinte al Tribunalului Militar în condițiile în care nu aveam președinte, Deci prin cumul de funcție am îndeplinit și atribuțiile de președinte și am funcționat în această calitate doi ani, după care am fost numit președinte al Tribunalului Militar la 36 de ani. Eram colonel. Am judecar Revoluția de la Sibiu, dosarele Revoluției aproximativ vreo 10 dosare, inclusiv faptele săvârșite de ofițerii de securitate care erau atunci trimiși în judecată.

CLUJUST: Ați dat condamnări?

Tiberiu Ban: Da, au fost și soluții de condamnare, dar și soluții de achitare în situații în care au fost trimili nejustificat în judecată, Îmi amintesc de cazul unui căpitan care era de serviciu la Poliția Sibiu și a dost deposedat violent prin intrare abuzivă în sediul Poliției. I s-a spus să se predea, ori în nicio situație nu poți să agresezi militarul în post. El se supune consemnului și în condițiile în care s-a recurs la aceste violențe, au fost și victime. El a spus că și-a îndeplinit consemnul pentru că se dăduse dispoziție să se formeze un comitet de predare primire și totul să decurgă legal. Au fost și condamnați și ofițeri de securitate, dar asta este altă chestiune. Ca președinte cred că am fost printre cei mai longevivi din țară, 16 ani.

CLUJUST: A fost cineva cunoscut condamnat?

Tiberiu Ban: Acum nu cred că vă mai spune ceva numele ofițerilor de poliție, cum ar fi colonelul Botărel sau alții. L-am judecat pe maiorul Hetea la Cluj, care a agresat-o pe doamna Cornea. A fost cred primul dosar al revoluției judecat în Cluj. A primit vreo 3 ani Hetea. Îmi amintesc procesul. În acea noapte de decembrie manifestanții s-au dus să o apere pe Doina Cornea și securitatea a ridicat o parte din manifestanți, i-a dus și i-a agresat la sediul Miliției. Securitatea i-a ridicat din fața casei doamnei Cornea. Maiorul a comandat represiunea.

CLUJUST: Apoi în 2009 v-ați pensionat. Cum a fost revenirea în avocatură?

Tiberiu Ban: După ce a intrat în vigoare statutul magistratului, am trecut pe post de vicepreședinte pentru că împlinisem două mandate, Am stat și vicepreședinte, după care m-am pensionat anticipat căci îndeplineam condițiile de vechime în 2009 la 1 iunie și am revenit în avocatură pentru că eram avocat pe lista avocaților incompatibili. Practic mi-am redobândit această calitate, am colaborat și cu domnul profesor Mateuț.

Profesor la patru facultăți de drept

CLUJUST: În ce relații sunteți cu domnul Mateuț?

Tiberiu Ban: Foarte bune, de prietenie. E un om deosebit. Ne cunoaștem din 92, ca și cadre didactice. Eu am fost un an la Universitatea Avram Iancu, ceva pasager pentru că ramura de drept a fost desființată, am funcționat apoi la Univesitatea Babeș-Bolyai împreună cu profesorul Mateuț, cadru didactic colaborator, și după aceea Dimitrie Cantemir și Bogdan Vodă. În prezent sunt decanul Facultății la Bogdan Vodă și m-am retras anul trecut de la Babeș-Bolyai pentru că nu-mi mai permite efectiv timpul.

CLUJUST: V-a fost mai ușor să reveniți în avocatură datorită relației cu domnul Mateuț?

Tiberiu Ban: Nu, eu nu am decât o relație de colaborare, nu sunt nici cabinet asociat. Revii practic într-un mediu juridic care mi-era cunoscut și nu e totuna să vii avocat începător sau să revii în avocatură după o carieră de 32 de ani de magistrat.

CLUJUST: Care a fost primul client mai cunoscut?

Tiberiu Ban: E greu să-mi amintesc acum, de cinci ani. Au fost foarte mulți. A fost chiar la început un lot mai mare la Baia Mare cu restituire de TVA, care și acum este pe rol din 2009, îl viza pe fostul primar Anghel. Cei de la Finanțele Publice adunau practic bani pentru campania electorală, Greblă și alții de la finanțe.. Acela a fost printre primele cazuri mai mari și apoi au urmat multe altele.

Avocatul politicienilor cu probleme la DNA

CLUJUST: Primul politician?

Tiberiu Ban: Printre primii îmi amintesc de primarul din Călățele. (n.red. – Petru Toadere – PSD detalii aici)

CLUJUST: Fostul vicepreședinte al CJ Cluj, Radu Bica, cum a venit la dumneavoastră?

Tiberiu Ban: Acuma e foarte greu să-ți explici pentru că niciodată nu-l întreb pe om dumneata de ce ai venit la mine? sau cine m-a recomandat? Chiar nu m-am interesat. Probabil că lucrând exclusiv în penal poate fi o motivație faptul că suntem strict specializați față de alți avocați, sunt puțini de altfel avocați care lucrează efectiv în penal, profesorul Mateuț, Anatol Pânzaru, Călin Budișan, Iordăchescu, Mihai Neamțu și  alții dar sunt puține strict pe penal. Aici trebuie o anumită pregătire pentru cauzele penale. Este și o prejudecată că în cauzele penale n-ai ce să faci, că totul se rezolvă la parchet. Nu este adevărat. Să știți că eu apreciez foarte mult profesionalismul procurorului pentru că nu există o prejudecată. E greșită această concepție că procurorul trebuie să trimită în judecată pe toți în toate dosarele. Să știți că nimeni nu are interesul să producă o eroare judiciară, însă este o anumită obstinație , hai să-i spunem tendință de a împinge cauza spre instanță. Pentru că și pentru procuror soluția de trimitere în judecată se bifează la reușite profesionale. Se vorbea de procurori care adună trofee. Unii care se laudă că i-a trimis în judecată pe cutare, cutare. Vedeți Năstase și alții..Bivolaru.

CLUJUST: Cum a fost contactul cu politicienii?

Tiberiu Ban: Eu personal lucrez pe infracțiuni de corupție, pe infracțiuni economice, pe infracțiuni de violență, nu am refuzat nici cauze de competența DIICOT, de exemplu trafic de droguri la Uioreanu junior și alții, la care am obținut rezultate destul de bune, raportat la starea de fapt.

CLUJUST: Rezultatele la Apostu și Bica vă mulțumesc?

Tiberiu Ban: Acuma să vă explic ceva: Fiecare cauză are un anumit specific. La anumite dosare contează foarte mult persoana implicată, calitatea pe care o are, pentru că și opinia publică reacționează altfel la o faptă de corupție față de un furt de găini din cartierul Someșeni. Prestația inculpatului în societate…nu e totuna că e primarul Clujului, președintele Consiliului Județean sau că sunt persoane necunoscute, infractori recidiviști care din păcate des revin și se confruntă cu legea. Nu am intrat în cauze de acestea, de aceea, exceptând pe prefectul Platon la Judecătorie și alte câteva cauze, cred că le pot număra pe degete în câte am pus concluzii la prima instanță, nu din desconsiderare, ci datorită faptului că potrivit competenței, instanțele ierarhic superioare au cauzele mai dificile, complexe. Eu oricum sunt considerat în funcție din 1978, pentru că și vechimea în magistratură se asimilează, așa că pe tabloul avocaților figurez avocat din 78, printre cei mai vechi practic în Cluj că nu cred că sunt mulți avocați care au 30 și ceva de ani vechime.

CLUJUST: Credeți că politica îi strică pe oameni sau ei intră în politică cu un scop?

Tiberiu Ban: Nu cred că trebuie toți judecați, nu toți care fac politică sunt potențiali infractori. Dar ceea ce este un lucru adevărat e că puterea corupe, asta n-am spus-o eu, și vedeți că sunt multe fapte penale reținute în sarcina acestor persoane. Unul dintre motive ar fi și acela că la un anumit nivel de decizie, în primul rând există o tentație a puterii și în al doilea rând pot să observ că anumite persoane nu se limitează la a-și îndeplini cu bună credință atribuțiile. Din păcate tentația unor foloase este evidentă. Nu poate fi făcută o statistică cât la sută ajung să se confrunte cu legea penală. Îmi aduceți aminte de un banc drăguț: ”Merge unu la librărie și spune că a auzit că a apărut o carte Cum să devii miliardar peste noapte. Și librarul îi aduce cartea și deasupra Codul Penal. Omul înteabă de ce îmi dați Codul Penal. Librarul: ia-l dumneata așa cum îi că după o vreme toți or venit și după cartea asta”.

CLUJUST: Cum aveți timp pentru toate procesele?

Tiberiu Ban: Mai am colegi cu care colaborez, în sensul că solicit sprijinul în anumite cauze.

CLUJUST: Cât timp vă dedicați?

Tiberiu Ban: Foarte mult timp mai ales că și cariera universitară îți mai răpește din timpul necesar. Dar să știți că se compensează: cât timp te pregătești pentru un curs afli noutăți, le folosești în profesie, profesia te ajută să-i explici studentului lucrurile mai clar cu referire la practica judiciară.

CLUJUST: Mai aveți timp ce altceva, de un hobby?

Îmi place să citesc și..cam atât că timpul e destul de limitat.

Se specializează pe criminalitate informatică

CLUJUST: Fiul vă calcă pe urme?

Tiberiu Ban: Băiatul a terminat informatica, este asistent la Babeș-Bolyai și face Dreptul în paralel, este anul IV. Sper să-mi continue cariera pentru că vrem să ne specializăm în aceste infracțiuni informatice, care sunt destul de puțin cunoscute și prea puțini dintre avocați sunt specializați, fiul meu terminând informatica, fiind și șef de promoție, vom încerca să ne specializăm în aceste infracțiuni de fraudă prin mijloace electronice. Sunt tot mai dese pentru că s-a terminat cu perioada jafului diligenței, acum se fură vorba aceea pe calculator, mutând conturile dintr-o bancă în alta și fraudând legea și fiscul.

CLUJUST: Care este diferența intre dosarele Apostu și Uioreanu?

Tiberiu Ban: Fiecare dosar are o altă particularitate, nu poți să spui că există o asemănare. Faptul că sunt incriminate de același text din codul penal, vedeți dvs. nici la mână nu aveți două degete la fel, nici doi oameni nu sunt identici. Fiecare cauză trebuie abordată prin prisma faptului că orice om, oricât de vinovat să fie, tot are o parte bună și un drept la apărare pentru că lucrurile niciodată nu sunt alb și negru, ele sunt în culori estompate, de aceea nu există cauză în care să nu poți să faci ceva în folosul clientului tău cu singura condiție să o faci corect și colaborând onest cu justiția.

CLUJUST: Când începeți un proces stabiliți din start cu clientul dacă e vinovat sau nu?

Tiberiu Ban: Eu nu obișnuiesc să dau garanții, în sensul că ”domne obținem achitarea, nu sunt probe”, dar asta este o foarte păguboasă abordare a subiectului pentru că omul trebuie să aibă reprezentarea situației în care se află și a posibilităților la care poate recurge prin avocat. Avocatul trebuie să-l consilieze, decizia o ia clientul, după părerea mea. Și mergând pe această variantă cred că singura soluție corectă este ca omul bine informat și conștient de consecințe să poată opta. Pentru că dacă nu apoi urmează reproșurile: ”nu mi-ați spus, dacă știam făceam așa.”

CLUJUST: Dar clienții vă spun din start…

Tiberiu Ban: Oamenii sunt foarte diferiți. De regulă ei trebuie să se confeseze avocatului pentru că relația avocat-client este una bazată pe corectitudinea informației. Pentru că exact ca și la medic, o analiză prost făcută determină un diagnostic greșit. Majoritatea încearcă să nu-și asume fapta, mergând pe o prezentare cât mai benefică a propriei conduite: domne am făcut asta, dar nu-s de vină. Mergând apoi la dosar găsești de multe ori o altă situație. De aceeea, eu am un principiu: până nu văd puțin dosarul , studiez puțin cauza, nu angajez. Noi ne permitem, în situația cabinetului, să-mi aleg clientela și nu primim orice fel de cauze.

CLUJUST: Încercați să scădeți cât mai mult pedepsele posibile?

Tiberiu Ban: Încercăm prima dată să mergem pe o soluție cât mai apropiată de cea posibilă pentru că nu poți să mergi de exemplu pe o achitare când evidența probelor conduce total în altă parte, Trebuie să fii realist. Trebuie să fii bine pregătit să știi și alte posibilități. De multe ori cunoscând legea și fațetele de aplicare a legii, care sunt două aspecte total diferite, una e să știi legea din carte, alta e ce se poate face în realitatea dată pentru că spuneam fiecare cauză are o particularitate. Poți să-l consiliezi pe client să meargă spre o anumită poziție când lucrurile sunt foarte evidente, încerci o colaborare cu organul judiciar. În rest poți să consiliezi clientul să nu dea declarații, să se prevaleze de acel drept la tăcere. Toate sunt instituții împrumutate din legislația nord-americană și vest europeană, inclusiv acest drept la tăcere, care prima dată a fost invocat de Curtea Supremă a SUA la 1966 într-o cauză Miranda contra Arizona. Miranda era un imigrant mexican, cercetat pentru jaf armat și condus fiind de poliție spre locul unde avusese loc jaful, a trecut pe lângă o școală. Miranda le spune polițiștilor ”vedeți că aici am aruncat pistolul și are gloanțe în încărcător, Căutați-l să nu ajungă în mâna unui copil”. Polițiștii găsesc arma și impută lui Miranda ca și probă a faptei acest pistol. Curtea Supremă a SUA a exclus proba din cauză, spunând că Miranda nu a vrut să colaboreze cu organul de justiție și că această declarație nu a fost una voluntară ci determinată de dorința e a evita o urmare mai tragică. S-a judecat acel proces ca și când niciodată arma nu a fost găsită. Acest avertisment Miranda că tot ce spui poate fi folosit împotriva ta a fost introdus în jurisprudența curților din SUA și a trecut și în Europa. La noi în 2006 a ajuns să fie introdus în codul penal acest drept la tăcere.

”Justiția se înfăptuiește în numele legii, nu în numele magistratului”

CLUJUST: Care credeți că e principala calitate a unui avocat?

Tiberiu Ban: Profesionalismul. Adică trebuie să-ți placă ceea ce faci și să o faci cu bună credință. Atunci când se termină o cauză să nu-ți faci reproșuri. Să crezi că din punctul tău de vedere ai făcut tot ceea ce s-a putut. Un avocat bun este un avocat care muncește în cauză, un avocat care încearcă să-i ofere clientului toate informațiile și să-l ajute. Sigur să se prevaleze de toate drepturile pe care legea i le permite și să știți că sunt foarte multe posibilități legale în care poți să te aperi în mod corect pentru că sunt și situații în care organele de anchetă, mai ales la urmărirea penală, se produc încălcări ale procedurii.

CLUJUST: Apropo de profesionalism, dumneavoastră ați avut vreun conflict cu judecători?

Tiberiu Ban: Nu, niciodată.

CLUJUST: Aveți cauze la judecători tineri?

Tiberiu Ban: Majoritatea cauzelor le am la Curtea de Apel, la Tribunal și la Înalta Curte, unde nu poți accede decat după o anumită vechime în profesie. Cunosc foarte bine și acești judecători  tineri pentru că ei vin dintre studenții care sunt pe băncile facultății și dau dovadă de calități pentru a fi acceptați în magistratură. Din păcate este, din păcate subliniez, o anumită tendință și puterea corupe, vă spusesem anterior. Ajungând acolo să împarți dreptatea, să te erijezi în exponentul legii, uneori te lași furat de puterea pe care ți-o conferă autoritatea de magistrat. Este greșit! Pentru că în realitate lucrurile sunt cu totul altfel. Justiția se înfăptuiește în numele legii, nu în numele magistratului. Deci el trebuie să înțeleagă că practic este în serviciu public, este plătit din banul public și adevărații judecători sunt cei care se tem de puterea pe care legea le-o conferă, nu cei care abuzează de ea.

CLUJUST: Să înțeleg că sunteți pentru răspunderea magistraților.

Tiberiu Ban: O responsabilitate, acel malpraxis de care se tot vorbește și angajarea răspunderii materiale a magistratului sunt alte chestiuni. Ca în orice profesie trebuie să răspunzi în condițiile în care îți exerciți abuziv aceste atribuții. Ele exercitate în condițiile prevăzute de lege nu-l pot expune pe magistrat la nicio consecință.

CLUJUST: Pentru avocații tineri ce sfat aveți?

Tiberiu Ban: Să învețe! Să citească și să citească întotdeauna și să nu creadă că au ajuns că cunoască totul că au primit roba și pot intra în ședința de judecată.

CLUJUST: În ședință cum să se comporte?

Tiberiu Ban: În ședința de judecată trebuie să se pregătească pentru fiecare cauză ca și cum ar fi singura cauză pe ziua respectivă. Să se pregătească, să cunoască dosarul, să-l studieze și de multe ori mulți avocați mă sună, îmi cer sfaturi și e foarte bine că fac așa. Dacă încearcă să fie la zi cu tot ce apare, să înțeleagă semnificația, să urmeze cursuri de pregătire continuă profesională, care sunt organizate la Barouri, dar vedeți dvs. fiecare este propriul său profesor. În profesia asta nu sunt două cauze la fel. Nimeni nu poate da o rețetă. Nu suntem în situația celor care confecționează cutii de pantofi. Cei tineri să fie responsabili și să-și iubească profesia. Eu am trecut de la cea de magistrat la avocat și mulți mi-au spus că sunt printre puținii judecători care s-au putut adapta acestor profesii pentru că nimeni nu poate să-si îndeplinească o activitate dacă nu-i place ceea ce face.

CLUJUST: Care vă place mai mult?

Tiberiu Ban: Fiecare are partea ei de frumusețe. Procurorul are autoritatea, are un program încărcat, reprezintă forța publică în mișcare, judecătorul este cel chemat să cumpănească drept, are alte prerogative judiciare. avocatul altele. Cea mai încărcată de responsabilități este cea a judecătorului pentru că așa cum spune francezul ”procureurs ont le parole, juges ont le stylo”  – ”procurorul are cuvantul, judecătorul are stiloul”. El scrie. Și țin minte cuvintele unui mare judecător, vicepreședinte de Judecătorie, când am plecat mi-a spus să fiu atent că ”întotdeauna din penița judecătorului curge aceeași picătură de cerneală și când scrie o condamnare și când scrie o achitare”. Lucrurile acestea sunt foarte înțelepte. Pentru că un filozof antic spunea iarăși un lucru foarte adevărat ”omul este stăpânul cuvântului nerostit și sclavul celor pe care le-a spus. ” Întotdeauna trebuie să te controlezi, prestația ta în public trebuie să fie una adecvată, să fie una decentă și motivată, adică bazată pe argumente și pe pregătire.

CLUJUST: E mult mai agitată viața de avocat

Tiberiu Ban: Da, e mult mai agitată bineînțeles. Are și părțile ei bune, părțile ei mai puțin bune Vedeți că este această concurență între avocați, dar eu zic că de la un anumit nivel lucrurile… în largul oceanului apele sunt calme. Bătaia e la mal.

CLUJUST: Cât vreți să mai profesați?

Tiberiu Ban: Până când cred că pot să o mai fac bine această activitate (zâmbește).

CLUJSUT: Succes în continuare!

Tiberiu Ban: Vă mulțumesc

Comments

comentarii