Tânăra April Roman din Cluj, proaspăt absolventă a Facultății de Drept de la UBB, a intrat prima la INM, după un concurs pe care mulți îl dau ani la rând pentru a reuși. La început au fost circa 4.000 de candidați pentru cele 160 de locuri, deși o concurență de 25 pe loc. Nota finală a clujencei a fost de 9,138. Doar primele două note finale au fost peste 9.

April Mihaela Roman are 23 ani,  a învățat la Liceul Teoretic „Avram Iancu” din Cluj-Napoca, profil real, specializarea informatică intensiv, iar în această vară a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai cu media 9.40. Acum s-a mutat la București căci de luni începe cursurile la Institutul Național al Magistraturii. April Roman se pregătește să fie judecător la Tribunalul Cluj. Aceasta a răspuns întrebărilor CLUJUST despre modul cum s-a pregătit pentru concurs, probele acestuia, facultate, pasiuni si carieră.

Ţi-ai dorit dintotdeauna o carieră în justiţie? Neapărat judecător? De ce?

Dorinţa de a urma Facultatea de Drept a apărut în cursul clasei a XII-a, însă această opţiune concura cu alegerea Facultăţii de Psihologie sau Litere. În cele din urmă, am optat pentru o carieră juridică în considerarea faptului că în acest mod aveam posibilitatea de a mă dezvolta din punct de vedere profesional prin îmbinarea tuturor celor trei domenii de interes menţionate.

În ceea ce priveşte profesia de judecător, încă din primele luni ale anului I de facultate am simţit că aceasta ar fi cea mai potrivită alegere din perspectiva profilului meu de personalitate. Astfel, în timp ce deprindeam aspectele teoretice ale ştiinţei dreptului, am descoperit plăcerea de a desluşi probleme, de a identifica soluţiile valide din punct de vedere juridic ale unei speţe. Privind retrospectiv, realizez că un rol foarte important în formarea acestei aptitudini l-a avut formarea mea în domeniul ştiinţelor exacte din timpul studiilor liceale.

Din sfera motivaţiei mele profesionale face parte şi dobândirea capacităţii de a deţine o perspectivă echilibrată asupra unei situaţii juridice. În calitate de judecător, îţi incumbă obligaţia de a căuta sau, cel puţin, de a recunoaşte toate aspectele relevante ale unei probleme, fără a te limita la o viziune unilaterală asupra acesteia.

În acest context, aş menţiona şi responsabilizarea socială pe care o conferă această profesie. Încă din timpul liceului ştiam că profesia pe care urma să o aleg va impune depunerea unui efort pentru oameni şi alături de oameni; fie profesor de literatură, psiholog sau jurist, obiectivul final al demersului meu profesional se concentra în interacţiunile sociale productive cu cei din jur. După părerea mea, judecătorul îndeplineşte prin munca sa un astfel de obiectiv, contribuind în mod esenţial la oferirea unui serviciu public de calitate în comunitatea din care face parte.

Se spune că de obicei profesia de judecător sau avocat merge în familie, părinţii tăi au legătură cu sistemul?

Nu, părinţii mei au o profesie diferită. Tatăl meu a absolvit la rândul lui Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, însă nu profesează în acest domeniu.

Pe parcursul facultăţii, a existat un moment care ţi-a schimbat gândirea, perspectiva? Dacă da, care?

Nu am avut parte de experienţe care să reprezinte puncte de cotitură sub acest aspect, însă pot spune că unele activităţi de practică profesională mi-au îmbogăţit perspectiva asupra mediului juridic. Lucrând alături de avocaţi, am învăţat modul în care funcţionează colaborarea permanentă dintre reprezentanţii profesiilor juridice, am avut timpul necesar să observ dinamica raporturilor dintre aceştia şi oamenii pe care îi reprezintă, am înţeles prin experienţă nemijlocită rolul esenţial al apărătorului în desfăşurarea actului de justiţie.

Ce materie ţi-a plăcut mai mult? Tu mergi pe penal sau civil?

Sfera mea de interes profesional vizează cu precădere domeniul vast al dreptului civil, în special materia obligaţiilor şi a succesiunilor. Cu toate acestea, desluşirea aspectelor teoretice ale dreptului penal a reprezentat în timpul facultăţii o activitate nu mai puţin interesantă, iar aceasta se datorează în primul rând profesorilor mei.

Cum este să ştii că din 304 candidaţi ajunşi la proba eliminatorie ai fost prima admisă la INM?

În primul rând, reuşita admiterii la INM a reprezentat încununarea efortului depus în ultimii patru ani de studiu în domeniul juridic şi, totodată, îndeplinirea unui obiectiv stabilit şi urmărit cu consecvenţă într-un interval îndelungat de timp. Cât priveşte poziţia ocupată în clasament, aş spune că a fost o surpriză plăcută, în completarea satisfacţiei de a avea şansa să urmez această specializare. În plus, acest rezultat reprezintă în egală măsură confirmarea valorii procesului educaţional întreprins cu seriozitate, profesionalism şi dedicare de către profesorii Facultăţii de Drept din Cluj-Napoca.

Cat de greu a fost examenul per total? De care probă te-ai temut?

Concursul de admitere a fost unul solicitant, privit în ansamblu. În pofida dobândirii unei bune rezistenţe la efort prelungit, exersate în cursul examenelor susţinute la facultate, cele două luni anterioare primei probe din cadrul concursului au reprezentat un real test atât pentru organizarea timpului de lucru, cât şi pentru asimilarea şi recapitularea eficientă a informaţiilor. Vorbesc despre asimilarea informaţiilor din perspectiva intrării în vigoare a noilor coduri în materie penală şi procesual penală, schimbare care ne-a impus să aplicăm încă de pe acum sfatul primit de orice jurist în devenire: necesitatea de a ne adapta continuu la modificările legislative survenite, în baza principiilor de drept învăţate şi înţelese în cursul facultăţii.

Dacă ar fi să aleg o anumită probă care să îmi fi ridicat probleme deosebite, m-aş opri asupra interviului. Aceasta nu datorită caracterului facil al celorlalte două, ci pentru că ultima probă aduce cu sine un element suplimentar, deosebit de valoros pentru reuşita finală. Mă refer aici la autocunoaştere şi modalitatea în care transmiţi comisiei o imagine sinceră şi realistă a propriei persoane, care să îi permită o evaluare cât mai precisă asupra aptitudinii de a deveni un bun magistrat. Astfel, în săptămânile care au precedat interviului, conturarea motivaţiei personale în alegerea profesiei de magistrat, interogaţii privind propria adecvare la această profesie, recunoaşterea abilităţilor şi a punctelor slabe, deopotrivă, au constituit teme centrale ale pregătirii pentru ultima probă.

Cheia succesului: seriozitate și onestitate

Cum te-ai pregătit pentru INM?

Pregătirea pentru INM începe, din experienţa mea, încă din primul an de facultate. Cred că aceasta este una dintre căile aproape sigure pentru a accede în profesia de magistrat, luând în considerare pregătirea temeinică dezvoltată individual şi alături de colectivul didactic în cei patru ani de facultate. Dacă este să mă refer acum la pregătirea imediat anterioară concursului, eu am ales să învăţ în acelaşi mod în care am făcut-o pe parcursul facultăţii, în mod individual, în principal în baza cunoştinţelor asimilate şi aprofundate până la acel moment. Un alt tip de pregătire necesară a fost, după părerea mea, dezvoltarea capacităţii de autocontrol; un astfel de concurs presupune, având în vedere perioada îndelungată de efort intelectual intens, depăşirea propriilor incertitudini survenite în mod inevitabil.

Hobby-uri, pasiuni?

Nu atât un hobby, cât o pasiune, lectura a reprezentat dintotdeauna activitatea mea preferată de petrecere a timpului liber. În timp ce în anii liceului obişnuiam să dezvolt această pasiune prin intermediul beletristicii, acum mă orientez spre scrieri care surprind procesul de dezvoltare personală.

Ce calităţi crezi că te recomandă ca judecător?

Onestitatea cred că este principala trăsătură de caracter care îmi va permite să exercit în mod responsabil această profesie. De asemenea, perseverenţa şi capacitatea de a investi timp şi efort pentru atingerea unor obiective îndepartate sunt atribute necesare formării mele profesionale în această direcţie. Acestea s-ar putea traduce în dorinţa mea de a învăţa continuu, de a păstra contactul cu mediul academic.

Ce principiu te ghidează în viaţă?

Cred că setul de valori cu rol de principii care guvernează în ansamblu activităţile pe care le întreprind se pot rezuma la seriozitatea cu care îmi îndeplinesc angajamentele asumate. Astfel, odată ce hotărăsc să iniţiez un anumit demers, am întotdeauna grijă ca acela să fie dus la bun sfârşit în cele mai bune condiţii, în măsura în care acestea depind de efortul pe care eu îl depun. Cu alte cuvinte, cred că este indicat să devii propriul tău judecător în mod cât se poate de obiectiv mai înainte de a decide asupra sorţii altora.

Ce sfat le dai tinerilor din primul an de la Drept?

Celor din anul întâi nu le pot da decât sfatul primit la rândul meu de la profesorii care m-au format, respectiv cel de a învăţa cu o motivaţie suficient de puternică pentru a înţelege resorturile comunităţii în care vor munci. De altfel, acesta este acelaşi sfat pe care îmi propun să îl urmez în viitoarea carieră juridică.

Comments

comentarii