fbpx

Instanța menține o amendă primită de eMAG de la Protecția Consumatorilor pentru practică înșelătoare

În caz că ați comandat produse de Black Friday, e bine să citiți acest articol. Judecătoria Sectorului 6 București a menținut o amendă de 7.000 lei primită de Dante International SA (eMAG) de la Protecția Consumatorilor pentru o practică comercială înșelătoare: întârzieri la livrări și la returnarea banilor. Procesul este în apel la Tribunalul București.

Prin procesul verbal sena întocmit de către Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatgorilor  (CJPC) Prahova, societatea Dante International SA a fost sancționată cu amendă în cuantum de 7.000 de lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 6 lit. b din Legea nr.363/2007. Potrivit acestui text de lege „o practică comercială este considerată ca fiind acțiune înșelătoare dacă aceasta conține informații false sau, în orice situație, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informațiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre următoarele elemente:

– principalele caracteristici ale produsului cum ar fi: disponibilitatea, avantajele, riscurile, fabricarea, accesoriile, asistența acordată după vânzare și instrumentarea reclamațiilor, modul și data fabricației sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea, specificațiile, originea geografică sau comercială, rezultatele care se pot obține din utilizarea sa, rezultatele și caracteristicile esențiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului”.

Prin procesul-verbal s-a reținut faptul că la data efectuării controlului (18.12.2018), s-a constatat prin raportare la reclamațiile clienților nr.7515/10.12.2018, nr.3489/12.12.2018, nr.7606/12.12.2018, nr.7598/12.12.2018, nr.7623/12.12.2018, nr.7535/10.12.2018 și nr.3538/12.12.2018, că societatea a încălcat drepturile consumatorilor, respectiv livrarea produselor comandate și returnarea sumelor de bani în cazul produselor returnate nu respectă termenele specificate de societate pe site, având întârzieri foarte mari, aceste informații false inducând în eroare/făcând posibilă inducerea în eroare a consumatorilor.

Firma care oprerează sub brandul eMAG a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, prin care a solicitat instanței admiterea plângerii, anularea procesului verbal și, pe cale de consecință, înlăturarea sancțiunii contravenționale și a măsurilor aplicate.

Cu privire la situația de fapt, reprezentanții Dante International au arătat: ”În primul rând, practicile comerciale sunt analizate în funcție de efectul pe care-l au sau îl pot avea asupra consumatorului mediu. Chiar dacă nu există o definiție a ceea ce însemna „consumator mediu”, în jurisprudența Curții Europene de Justiție există referiri la noțiunea consumator mediu, prezentat ca o „persoana cu nivel de informare rezonabil, care este rezonabil de atentă și circumspectă”.

Așadar, în accepțiunea Curții Europene de Justiție, pentru a putea aprecia caracterul înșelător sau nu al unei practici comerciale, trebuie analizată în ce măsură acțiunea unui agent economic determină, sau este aptă să determine o persoană cu nivel de informare rezonabil și care este rezonabil de atentă și circumspectă, să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o.

Inclusiv Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, în cadrul expunerii de motive privind adoptarea Directivei nr.2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori, stabilește că „pentru a permite aplicarea efectivă a măsurilor de protecție ce decurg din directivă, se ia ca și criteriu de evaluare consumatorul mediu care este suficient de bine informat și de atent, ținând seama de factori sociali, culturali și lingvistici”.

În al doilea rând, contestatoarea a apreciat că fapta considerată ca fiind încălcată de către societate nu poate fi încadrată la art.6 lit. b din Legea nr.363/2007, motiv pentru care se impune anularea procesului verbal de constatare a contravenției, având în vedere că Societatea nu se face vinovată de fapta reținută în sarcina acesteia.

Contestatoarea a considerat că, raportat la situația de fapt, agentul constatator a interpretat în mod total greșit articolul în baza căruia Societatea a fost sancționată. Eventual, având în vedere situația descrisă, agentul constatator putea considera că petenta a încălcat prevederile art.13 alin. 1 și art. 18 alin.1 din OUG nr.34/2014, potrivit cărora sunt instituite 2 termene: un termen de 14 zile pentru rambursarea sumelor primite drept plată de la consumator, în cazul exercitării de către acesta a dreptului de retragere; un termen de 30 de zile pentru livrarea produselor achiziționate.

Există diferențe majore, inclusiv în ceea ce privește limitele amenzilor ce pot fi acordate unui profesionist pentru nerespectarea dispozițiilor legale. Așadar, în timp ce limitele de amendă pentru nerespectarea dispozițiilor art.6 lit. b din Legea nr.363/2007 sunt, potrivit art. 17 alin. 2 lit. c din același act normativ, de la 7.000 la 100.000 de lei, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 13 alin.1 din OUG nr.34/2014 sunt de la 2.000 la 5.000 de lei, iar pentru nerespectarea dispozițiilor art. 18 alin. 1 din OUG nr.34/2014 sunt de la 1.000 la 4.000 de lei.

Se poate observa că, prin încadrarea eronată a faptelor, Societatea a fost prejudiciată prin faptul că, în loc să plătească 1.500 de lei cât ar fi însemnat jumătate din limitele sancțiunilor din OUG nr.34/2014, a fost obligată la plata sumei de 3.500 de lei, jumătate din minimul prevăzut de art.17 alin. 2 lit. c din Legea nr.363/2007.”

În subsidiar, firma a solicitat instanței de judecată să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul și/sau anularea măsurii reținută în sarcina acesteia.

Comisariatul pentru Protecția Consumatorilor a cerut instanței, prin întâmpinare, să dispună respingerea plângerii petentei Dante International, ca fiind vădit neîntemeiată și menținerea ca legal si temeinic a procesului verbal de constatare a contravenției.

”Cu privire la aspectele de fond, intimatul a precizat că petenta nu a reușit să facă proba contrară împotriva constatărilor din procesul verbal de constatare a contravenției, respectiv că nu a reușit să probeze faptul că nu ar fi săvârșit o practică comercială incorectă, constând în:

– nerespectarea termenelor de livrare a produselor către consumatorii care le-au comandat,

– precum și în nereturnarea sumelor (contravalorii) produselor returnate de către consumatori, în termenele la care societatea contravenientă s-a obligat prin anunțurile sale de pe site. Aceste returnări de sume se fac cu întârzieri foarte mari.

Fapta de mai sus, menționată în procesul verbal de constatare a contravenției, îl determină sau este susceptibilă de a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel, nu ar fi luat-o.

Fapta descrisă reprezintă o practică comercială incorectă, prevăzută de Legea nr.363/2007, operatorul economic fiind sancționat în mod legal și corect pentru nerespectarea prevederilor art.6 alin. 1 lit. b din Legea nr. 363/2007.”, se arată în întâmpinare.

Judecătoria Sectorului 6 București a respins plângerea eMAG ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Contrar susținerilor contestatoarei, instanța constată că în cuprinsul actului sancționator sunt menționate reclamațiile clienților adresate intimatei în raport de care s-a efectuat controlul, sesizările fiind din 4, 10, 11 și 12 decembrie 2018 (conform înscrisurilor anexate la filele 43-74), pentru neexecutarea livrărilor de produse/returnărilor de sume de bani  în termenele specificate de petentă pe site-ul de promovare a produselor. Întrucât obligațiile asumate de contestatoare nu erau îndeplinite nici la data încheierii procesului-verbal (nu au fost combătute constatările organului de control cu niciun mijloc de probă de către persoana juridică sancționată) , instanța reține că faptele continuau să se producă/să existe și la data constatării lor de către intimată, astfel că mențiunile din actul contestat cu privire la fapte și la data săvârșirii lor sunt complete și concordă cu realitatea.

 Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza C.E.D.O Bosoni v. Franța ).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional

 În cauza de față, analizând fapta constatată in procesul-verbal de contravenție prin raportare la prevederile legale invocate în cuprinsul actului sancționator, instanța apreciază că în mod corect s-a reținut săvârșirea contravenției.

Astfel, conform art. 6 (1) din Legea nr.363/2007 o practică comercială este considerată ca fiind acțiune înșelătoare dacă aceasta conține informații false sau, in orice situație, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă in eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informațiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre următoarele elemente: b) principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: disponibilitatea, avantajele, riscurile, fabricarea, compoziția, accesoriile, asistența acordată după vânzare și instrumentarea reclamațiilor, modul și data fabricației sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea, specificațiile, originea geografică sau comercială, rezultatele care se pot obține din utilizarea sa, rezultatele și caracteristicile esențiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului .

Din interpretarea normelor juridice în materie rezultă că informațiile oferite de profesionist trebuie să fie corecte, clare, precise și reale, în măsură să ajute la o evaluare corespunzătoare, în deplină cunoștință de cauză a avantajelor oferite, legislația în domeniul protecției consumatorilor, pledând pentru asigurarea unei informări complete si corecte în vederea protejării drepturilor si intereselor legitime ale consumatorilor împotriva unor practici abuzive.

 În apărare, petenta susține că nu este aplicabil art.6 lit. b din Legea nr.363/2007, ci eventual, având în vedere situația descrisă, s-ar putea considera că a încălcat prevederile art.13 alin. 1 și art. 18 alin.1 din OUG nr.34/2014. Instanța reține ca neîntemeiată această critică, apreciind că în speță este vorba despre o practică comercială incorectă, înșelătoare atât timp cât societatea promite în mod repetat anumite termene de executare a obligațiilor sale pe care nu le respectă , ofertele/serviciile fiind prezentate într-un mod cât mai atractiv sub aspectul disponibilității de livrare/restituire contravaloare produse, astfel încât să stimuleze interesul clienților de a cumpăra produse pe care este posibil să nu le fi achiziționat în absența unei publicități în acest sens. Fiecare faptă privită separat poate determina sancționarea contravenientei conform art.13 alin. 1 și art. 18 alin.1 din OUG nr.34/2014, însă frecvența, caracterul repetat al faptelor conduce la concluzia unei practici incorecte, înșelătoare, numărul mare al obligațiilor neexecutate corespunzător reprezintă o conduită nelegală, ce se circumscrie în ansamblul său art.6 lit. b) din Legea nr.363/2007.

Pe cale de consecință, instanța constată că din dovezile administrate în cauză nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că în mod corect a fost reținută în sarcina contestatoarei săvârșirea contravenției prevăzute de art.6 lit. b) din Legea nr.363/2007, fără ca acesta să combată teza probatorie susținută de intimată.

În ceea ce privește legalitatea sancțiunii , instanța apreciază că amenda contravențională aplicată respectă dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

La analiza proporționalității sancțiunii, instanța apreciază că trebuie asigurată cu mai multă rigoare o disciplină comercială de către operatorii economici, iar respectarea prevederilor legale nu este o opțiune, ci o obligație în sarcina subiecților de drept vizați prin aceste norme, cu consecințele prevăzute in mod clar si neechivoc de lege.

Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.”, se arată în motivarea sentinței pronunțate în august 2002.

Dante International SA a atacat sentința cu apel, care se judecă la Tribunalul București

Comments

comentarii

Lasă un răspuns