Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Instanța i-a dat dreptate unui profesor din Cluj dat în judecată de doi părinți: ”nici cel mai mic element al săvârșirii unei fapte ilicite”

Instanța i-a dat dreptate unui profesor din Cluj dat în judecată de doi părinți: ”nici cel mai mic element al săvârșirii unei fapte ilicite”

Tribunalul Cluj a respins definitiv acțiunea judecătorească a părinților a doi elevi de la Colegiul de Muzică ”Sigismund Toduță” împotriva profesorului de geografie, pe care l-au acuzat în 2014 că le batjocorește copiii la ore. Instanța: ”din materialul administrat nu a rezultat nici măcar un element din care instanța să tragă concluzia că pârâtul a adresat o astfel de ironie copiilor sau că aceștia au fost subiectul vreunei glume.”

Cei doi părinți s-au adresat instanțelor cu o acțiune în constatare. Aceștia au pierdut procesul definitiv anul acesta, când Tribunalul Cluj le-a respins apelul împotriva primei sentințe: ”Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantii Opreanu Florin si Opreanu Anamaria-Carmen, în calitate de reprezentanti legali ai minorilor O C-A si O. F-A-F împotriva Sentintei civile nr. 12400 din data de 23.12.2015, pronuntata în dosarul nr. 20615/211/2014 al Judecatoriei Cluj-Napoca, pe care o mentine în întregime.

Obliga apelantii în solidar sa plateasca în favoarea intimatului Rusu Oliver cheltuieli de judecata în suma de 2.000 lei si în favoarea intimatului Colegiul de Muzica Sigismund Toduta cheltuieli de judecata partiale în suma de 2.000 lei. Decizia este definitiva.”

Sentința civilă nr. 12400/2015 – Judecătoria Cluj-Napoca

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Cu privire la a excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Scolar Județean Cluj instanța reține netemeinicia acesteia deoarece , sub aspectul răspunderii civile a comitentului pentru fapta prepusului , ce prezintă relevanță sunt atribuțiile de coordonare control și subordonare pe care comitentul le are asupra prepusului neprezentând importanță dacă acesta este renumerat direct sau indirect de către comitent . Având în vedere relațiile de serviciu stabilite între pârâtul Rusu Oliver și Inspectoratul Scolar Județean Cluj în cadrul cărora acesta din urmă are atribuții de control și  coordonare instanța apreciază că în cauză poate fi antrenată răspunderea comitentului pentru fapta prepusului urmând a respinge excepția ca fiind neîntemeiată.

În fapt, reclamanții invocă săvârșirea unei fapte ilicite de către pârâtul Rusu Oliver constând într-o atitudine necorespunzătoare la adresa minorilormaterializată printr-un limbaj neadecvat, violență verbală , atitudine nedemnă , aprecieri nepedagogice , evaluări fără niciun suport pedagogic.

Astfel, reclamanții invocă existența unor episoade relevante cu privire la comportamentul pârâtului , respectiv faptul că în data de 26.11.2013 minorului O. F.A i s-a dat nota doi la geografie pentru că a uitat harta acasă  , iar ulterior acestui eveniment pârâtul a început o întreagă acțiune de răzbunare asupra minorilor. Faptul că în data de 20 martie 2014 ca urmare a unei lucrări de control, pârâtul , nemulțumit fiind de nota de 10 pe care minora i-a acordat-o unui coleg , a fost agresiv verbal față de aceasta și a făcut-o mincinoasă. Faptul că minora a fost evaluată în lipsă și notată cu nota  3 și nota 5 , deși aceasta nu a mai participat la orele de geografie , faptul că sesizarea făcută de către părinți a fost citită în clasă , faptul că minora a fost ridicată în picioare în fața clasei și s-a încercat de către pârât aflarea motivelor plângerii adresate conducerii liceului.

Cu privire la cerere instanța reține următoarele :

Reclamanții își întemeiază cererea pe dispozițiile răspunderii civile delictuale .

În drept, potrivit art. 1349  C.civ. Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

    (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Potrivit art. 1357 C.civ. (1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

Astfel pentru antrenarea răspunderii delictuale  trebuie indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, respectiv: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia celui ce savarseste fapta ilicita.

Pentru a analiza conținut faptelor pârâtului și capacitatea acestora de a deveni ilicite , așa cum se invocă de către reclamanți , trebuie avută în vedere și natura raporturilor care s-au stabilit între părți .

Astfel pârâtul Rusu Oliver este profesor de geografie la Colegiul de Muzică „Sigismund Toduță” iar minorii au fost elevii săi , la data faptelor.

Faptul că profesorul folosește un limbaj în care se regăsesc anumite glume sau ironii trebuie analizat în contextul celor rezultate din probele administrate și trebuie văzut dacă acest comportament depășește limitele unui comportament firesc pe care profesorul trebuie să îl aibă în raport cu elevii săi. Pârâtul recunoaște atât în întâmpinare cât și la interogatoriu că obișnuiește să aibă un limbaj în care strecoară diverse glume sau unele ironii , dar face acest lucru ca metodă pedagogică , ca element de detensionare a atmosferei și nu urmărește punerea minorilor într-o situație dificilă sau inferioară .

De la început, instanța reține că un limbaj în care se strecoară anumite glume sau ironii nu este incompatibil cu profesia de dascăl, iar simplul fapt al folosirii unor astfel de elemente în limbaj nu este de natură a atrage răspunderea persoanei pentru săvârșirea unei fapte ilicite, ci trebuie ca natura acestor elemente să fie de o așa intensitate încât să ducă la producerea unui prejudiciu moral peroanelor cărora li se adresează .

Din probele administrate nu a rezultat o astfel de intensitate a limbajului, chiar dacă reclamanții au avut la dispoziție posibilitatea de a proba cele susținute , nici unul dintre martorii audiați neaducând în fața instanței argumente convingătore din care să rezulte că pârâtul i-a ironizat pe minori sau le-a adresat glume de natură a îi prejudicia.

Chiar martora G. M. R invocând un oarecare limbaj ironic al pârâtului, adresat fiului său a concluzionat că acesta nu a fost de natură a-l speria pe copil.

Mai mult decât atât, din materialul administrat nu a rezultat nici măcar un element din care instanța să tragă concluzia că pârâtul a adresat o astfel de ironie copiilor sau că aceștia au fost subiectul vreunei glume.

Faptul că minorii din cauză  sunt de o sensibilitate ridicată , iar orice elemente exterioare sunt de natură a le influența trăirile nu este un lucru ce poate fi negat , dar acest fapt nu atrage după sine și aprecierea ca fiind ilicită a oricăror fapte de o asemenea natură.

Cu privire la celelalte elemente materiale ,  ce au fost invocate,  instanța reține următoarele :

Privitor la nota 2 acordată minorului O. F. A. F instanța reține că acțiunea în sine nu poate constitui o faptă ilicită atât timp cât profesorul este suveranul orelor sale alegând metodele pe care le aplică la oră și rezultatele pe care le urmărește . Mai mult decât atât instanța nu poate fi chemată să analizeze aceste metode deoarece nu este un organ de jurisdicție disciplinară , acest atribut revenindu-le organelor disciplinare formate la nivelul școlii și al inspectoratului de învățământ și cu  atât mai puțin nu este un organ de evaluare a competențelor profesionale  , această obligație revenindu-le organelor formate în acest scop.

Atât timp cât profesorul a fost evaluat profesional la admiterea în profesie precum și pe parcursul acesteia instanța instituie o prezumție în sensul că acesta corespunde profesional , iar această prezumție nu a fost răsturnată prin probele administrate .

Astfel, martorii S. G și S.P au arătat în fața instanței că pârâtul este apreciat profesional atât de colegi cât și de elevi , precum și faptul că aceștia din urmă sunt apropiați de profesorul lor.

Cu privire la justețea măsurii luate instanța reține că aceasta a avut un fundament , necombătut nici de către reclamanți , respectiv faptul că elevul nu a avut harta la ora de geografie, iar duritatea măsurii nu poate fi evaluată fără a se încălca în acest fel libertatea de apreciere a profesorului , care așa cum am mai arătat deține o marjă generoasă , aproape suverană de apreciere.

Cu privire la nota 3 aplicată minorei O.C.A instanța reține aceleași argumente expuse anterior referitoare la posibilitatea limitată de analiză a severității măsurii dar , în același timp, din elementele pe care le are la dispoziție ajunge la concluzia că măsura nu a fost luată fără o analiză și o bază solidă.

Astfel, elevii din clasă , printre care și minora O.C.A au fost supuși unui test la geografie pentru evaluarea cunoștințelor dobândite iar corectarea testului s-a făcut încrucișat , chiar de către elevi , profesorul urmărind astfel și nivelul de pregătire al elevului corector.  În cadrul notării minora O.C.A și celălalt elev cu care lucra în pereche s-au notat reciproc cu nota 10 deși lucrările nu îndeplineau condițiile pentru a fi notate cu o astfel de notă iar pârâtul le-a acordat elevilor nota 3 .

Din comportamentul pârâtului instanța nu poate extrage nici cel mai mic element al săvârșirii unei fapte ilicite deoarece, așa cum a  rezultat din probele administrate, notarea sa nu a fost lipsită de fundament ci a fost în concordanță cu nivelul de pregătire al elevilor .

Faptul că minora  a suferit , urmare a acestui eveniment , nu poate duce la concluzia că fapta profesorului este ilicită ci cel mult la concluzia că aceasta prezintă o sensibilitate ridicată , sensibilitate care nu se datorează faptelor pârâtului .

Cu privire la declarațiile martorului T. T  instanța reține o totală subiectivitate a declarațiilor sale , pe fondul unui conflict recunoscut cu pârâtul , deoarece declarațiile martorului nu se coroborează cu niciuna dintre declarațiile celorlalți martori audiați în cauză .

În consecință instanța reține lipsa unei fapte ilicite , element fundamenta al răspunderii delictuale fapt ce determină neanalizarea celorlalte elemente ale răspunderii delictuale deoarece această analiză nu mai prezintă niciun interes în cauză.

În același timp , cu privire la răspunderea Colegiul de Muzică „Sigismund Toduță” Cluj-Napoca și Inspectoratul Scolar Județean Cluj instanța reține că în cauza acestora s-a invocat răspunderea comitentului pentru fapta prepusului său .

Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului se grevează pe răspunderea personală a prepusului, neputând să existe fără a fi îndeplinite condițiile răspunderii delictuale pentru fapta proprie a acestuia , iar reținerea inexitenței unei răspunderi pentru fapta proprie a pârâtului Rusu Oliver determină inexistența unei răspunderi a comitentului .

Pentru aceste motive instanța urmează a respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții Opreanu Florin si Opreanu Anamaria-Carmen, reprezentanți legali ai minorilor O.C. A si O. F.A F. în contradictoriu cu pârâții Rusu Oliver, Colegiul de Muzică „Sigismund Toduță” Cluj-Napoca și Inspectoratul Scolar Județean Cluj ca fiind neîntemeiată.

În temeiul art. 453 C.p.civ. instanța va obliga reclamanții, în solidar, să achite pârâtului Rusu Oliver suma de 2000  lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și   să achite pârâtului Colegiul de Muzică „Sigismund Toduță” Cluj-Napoca suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați!