Sentință importantă pentru toți cei care protestează împotriva unor instituții publice. Instanța a anulat amenda de 2.000 lei aplicată unui cunoscut protestatar #REZIST de către Jandarmerie. Judecătorul a constatat că protestatarului i-a fost încălcată libertatea de exprimare și că ”nu trebuie declarate în prealabil adunările ce se desfășoară în exteriorul sediilor persoanelor juridice de interes public sau privat” dacă au legătură cu activitatea respectivei instituții.

Cel care a fost amendat este Marian Moroșanu (foto), cunoscut ca Marian Ceaușescu după ce l-a imitat pe fostul dictator. Acesta participă constant la protestele începute după celebra Ordonanță 13 de anul trecut.

Protestatarul a primit amenda în 6 iulie 2017 pentru că ar fi organizat adunarea din 2 iulie din fața Guvernului și pentru că nu a intervenit când oamenii au blocat traficul pe traseul spre Piața Romană. În acea lună, Marian ”Ceaușescu” a spus într-un interviu că a fost amenințat cu bătaia la Jandarmerie.

Amenda a fost constatată la Judecătoria Sectorului 1 București, care i-a dat dreptate lui Moroșanu și a anulat sancțiunea.

Recent, judecătorul a motivat sentința. Aceasta mai poate fi atacată cu apel, dar la câtă jurisprudență CEDO conține, e greu de crezut că poate fi întoarsă hotărârea.

”Având în vedere locul desfășurării adunării, respectiv în fața Guvernului României, aspect care reiese și din înregistrarea video depusă de către intimată, instanța reține că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 3 din Legea nr. 60/1991, potrivit cărora nu trebuie declarate în prealabil adunările ce se desfășoară în exteriorul sediilor persoanelor juridice de interes public sau privat. Interpretarea larg acceptată în practica judiciară actuală este aceea că adunările publice trebuie să fie în legătură cu activitatea acelei instituții publice, or, în speță, este necontestat faptul că adunarea din data de 02.07.2017, organizată în fața Guvernului României avea drept scop manifestarea împotriva reprezentanților instituției și a măsurilor adoptate de aceștia.

Este adevărat că regula este aceea că adunările publice trebuie declarate în prealabil. Cu toate acestea, art. 3 din legea nr. 60/1991 consacră o serie de excepții generate de necesitatea de a asigura un echilibru între măsurile rezonabile și adecvate pentru a asigura desfășurarea pașnică a manifestațiilor licite ale cetățenilor și dezideratul ca pentru întrunirile ce au loc pe căile publice să nu fie exagerată impunerea obligației de a se obține o autorizație prealabilă.”, se arată în motivarea sentinței pe care o puteți citi integral mai jos.

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9251/2017  – JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI – SECȚIA A-II-A CIVILĂ

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 09.08.2017, sub nr. …, petentul Marian Moroșanu Tivilic, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE JANDARMERIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției  nr. JO 1660227/06.07.2017, exonerarea petentului de la plata amenzii. În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului. Cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că prin procesul-verbal de contravenție, nr. JO 1660227/06.07.2017, a fost sancționat contravențional cu sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 2000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 60/1991, precum și a faptei prevăzute și sancționate de art. 26 alin. 1 lit. c din Legea nr. 60/1991. S-a reținut că petentul a condus și organizat o adunare publică nedeclarată și neînregistrată și nu a luat măsuri de întrerupere a acesteia, când a constatat că au intervenit fapte de natura celor prevăzute în articolul 2 (n.red: Art. 2 Legea 60/1991 – Adunarile publice trebuie sa se desfasoare in mod pasnic si civilizat, cu protectia participantilor si a mediului ambiant, fara sa stanjeneasca folosirea normala a drumurilor publice, a transportului in comun, cu exceptia celor autorizate, functionarea institutiilor publice sau private, a celor de invatamant, cultura si sanatate, a unitatilor economice ori sa degenereze in actiuni turbulente de natura a pune in primejdie ordinea si linistea publica, siguranta persoanelor, integritatea corporala, viata sau bunurile acestora ori ale domeniului public, si nu pot fi continuate dupa ora 23,00, caz in care intra sub incidenta dispozitiilor Legii nr. 61/1991)

A menționat că, în lumina Legii nr. 60/1991 republicată este evident că situația de fapt este un exemplu de întrunire perfect legală fiind încadrată în dispozițiile art. 3 din Legea nr. 60/1991, întrunire la care petentul nu neagă că a participat și a vorbit la portavoce, nefiind însă singura persoană care a făcut asta și neavând un rol organizatoric, așa cum greșit pretinde intimata. A precizat că, reuniunea care a avut loc la data de 02.07.2017, orele 20:25-20:30, în scuarul din fața sediului Guvernului României reprezintă un caz tipic pentru art. 3 din Legea nr. 60/1991, întrucât adunarea avea loc chiar în dreptul Palatului Victoriei, sediul Guvernului, iar protestul se adresa în principal acestuia, ca inițiator al modificărilor legislației penale și procesual penale de natură să stopeze campania anticorupție.

A susținut că nu a avut rolul organizatoric pe care i-l atribuie pârâta, adunarea din 02.07.2017 a făcut parte din seria de adunări ce au loc zilnic în Piața Victoriei, începând cu data de 31 ianuarie 2017, sub imperiul impresiei produse de scandalul emiterii Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 13/2017, ulterior abrogată sub presiunea străzii. A precizat că, mesajul original nu a plecat de la acesta și nu ar putea preciza cine l-a difuzat prima dată, motiv pentru care participarea sa nu este superioară nimănui altcuiva dintre sutele de participanți. În ceea ce privește faptul că a vorbit la portavoce, nu înseamnă nici că a condus acțiunile, nici că a dirijat scandările sau acțiunile participanților, ci și-a exprimat opiniile, ca un cetățean liber într-o țară liberă și a scandat alături de ceilalți, de multe ori preluând ceea ce strigau cei fără portavoce.

Petentul a arătat că insistă asupra modului în care s-a încheiat procesul-verbal atacat, în lipsa acestuia, la 3 zile după presupusa comitere a faptelor pentru care a fost sancționat, fără ca agentul constatator să facă vreo mențiune despre împrejurările care au determinat încheierea procesului-verbal de contravenție în absența sa, ci doar a indicat un martor asistent, care a fost de față la încheierea procesului-verbal, motiv pentru care acesta apreciază că se află în fața unui abuz și  unei încercări de intimidare a cetățenilor care doresc să-și exercite drepturile constituționale la libertatea de întrunire și la libertatea de expresie.

În drept, petentul a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, ale Legii nr. 60/1991 și art. 37 din Legea nr. 550/2004.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse și a probei testimoniale cu martorul C.-M D.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform art 19 din OUG nr. 80/2013 (f. 1).

La data de 19.09.2017, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat, în esență, că la data de 02.07.2017 petentul a organizat și a condus o adunare publică nedeclarată și neînregistrată pentru exprimarea nemulțumirilor față de clasa politică și nu a luat măsura întreruperii acesteia. A învederat că, fapta a fost percepută nemijlocit de către agentul constatator, în calitatea sa de element de dispozitiv pentru asigurarea măsurilor de ordine și siguranță publică cu ocazia manifestărilor publice desfășurate în acea perioadă, percepția acestuia fiind suficientă pentru asigurarea temeiniciei procesului-verbal contestat, existând și o înregistrare video depusă la dosar.

Intimata apreciază că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 3 din Legea nr. 60/1991, având în vedere prevederile art. 189 și art. 191 Cod civil și jurisprudenței în materie, potrivit cărora persoana juridică de interes public este acea persoană juridică de drept privat, autorizată de o autoritate publică să desfășoare un serviciu public, aflându-se sub supravegherea și controlul unei autorități publice. Așadar sediile Parlamentului, Guvernului, Ministerelor și altor instituții publice nu reprezintă sedii ale unor persoane juridice de interes public, ci al unor persoane juridice de drept public.

În drept, intimata a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001  și art. 205 și următoarele Cod procedură civilă.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse și a probei cu înregistrarea video. A solicitat respingerea probei testimoniale solicitate de către petent.

Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu înregistrarea video și proba testimonială pentru petent cu martorul D.M.C, acesta fiind audiat la termenul din 29.11.2017, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma probelor administrate instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție nr. JO 166022706.07.2017, petentul a fost sancționat contravențional cu sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 60/1991 (1000 lei), precum și a faptei prevăzute și sancționate de art. 26 alin. 1 lit. c din Legea nr. 60/1991 (1000 lei). Astfel, s-a reținut că în data de 02.07.2017, în Piața Victoriei, petentul a condus și organizat o adunare publică nedeclarată și neînregistrată, ce a avut ca scop expunerea nemulțumirilor față de clasa politică și nu a luat măsuri de întrerupere a acesteia în jurul orei 20:30, când participanții au ocupat drumul public, blocând traficul rutier și transportul în comun pe bulevardul Lascăr Catargiu spre Piața Romană, fără a avea autorizație în acest sens.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 60/1991: ” Libertatea cetățenilor de a-și exprima opiniile politice, sociale sau de alta natura, de a organiza mitinguri, demonstrații, manifestații, procesiuni si orice alte întruniri si de a participa la acestea este garantata prin lege. 
Asemenea activități se pot realiza numai pașnic si fără nici un fel de arme.”

Potrivit art. 3 din Legea nr. 60/1991: „Nu trebuie declarate în prealabil adunările publice al căror scop îl constituie manifestările cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale, precum și cele care se desfășoară în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat. În cazul în care organizatorii adunărilor publice nesupuse declarării prealabile dețin indicii sau date că desfășurarea lor s-ar putea solda cu acte de dezordine ori că ar putea să ducă la manifestări violente, au obligația să solicite din timp primarilor, unităților de jandarmi competente teritorial și poliției locale sprijin de specialitate.”

Conform art. 26 din același act normativ: „(1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să întrunească elementele constitutive ale unor infracțiuni: 

   a) organizarea și desfășurarea de adunări publice nedeclarate, neînregistrate sau interzise; 

   c) neluarea de către organizatori a măsurilor de întrerupere a adunării publice, când constată că au intervenit fapte de natura celor prevăzute în art. 2;”

Articolul 39 din Constituția României reglementează libertatea întrunirilor, astfel cum este reglementată și în art. 11 din Convenția Europeană a drepturilor omului, menționând faptul că mitingurile, demonstrațiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere și se pot organiza și desfășura numai în mod pașnic, fără niciun fel de arme.

Articolul 30 din Constituția României reglementează libertatea de exprimare, astfel cum este reglementată și în art. 10 din Convenția Europeană a drepturilor omului, menționând că sun inviolabile libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel. Cenzura de orice fel este interzisă.

Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din aceeași ordonanță și la analizarea temeiniciei și legalității procesului-verbal.

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de art. 16 și art. 7 din OG 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției legal încheiat, se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie (astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Anghel c. României și Salabiaku c. Franței), a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional (astfel cum a statuat Curtea în cauzele Engel c. Olandei și Campbell c. Marii Britanii), aspect care rezultă și din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.

Deși în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, în practica judiciară internă se reține în mod constant că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor. Este adevărat că nu se poate nega forța probatorie a procesului-verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind totuși un act întocmit de către un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, contravențiile sunt încadrate, în general, în sfera ”acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: norma juridică ce sancționează aceste fapte are caracter general, iar sancțiunea contravențională aplicabilă, amenda, urmărește un scop preventiv și represiv. În hotărârea din 21.09.2006, în cauza Maszini c. României, CEDO a considerat că aceste criterii, a căror îndeplinire este necesară în mod alternativ și nu cumulativ, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art.6 din convenție, caracter penal. Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală, printre care și prezumția de nevinovăție.

Astfel, în situația din speța dedusă judecății, procesul-verbal trebuie să fie susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, respectiv raportul întocmit de agentul constatator, înregistrarea video și de dovezile care i-au creat convingerea agentului constatator asupra faptului că petentul este cel care a organizat și desfășurat (condiții cumulative) adunarea publică nedeclarată, neînregistrată sau interzisă.

Instanța constată că în speță, petentul nu neagă faptul că, în data de 02.07.2017, a participat la o adunare în Piața Victoriei, mai exact în fața Guvernului României, adunare în care participanții își exprimau dezacordul cu privire la măsuri ale Guvernului României, măsuri care nu vor fi analizate de către instanță în prezentul dosar, instanța limitându-se la a analiza dacă libertatea de exprimare și de întrunire a petentului au fost respectate în cauză. 

Având în vedere locul desfășurării adunării, respectiv în fața Guvernului României, aspect care reiese și din înregistrarea video depusă de către intimată, instanța reține că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 3 din Legea nr. 60/1991, potrivit cărora nu trebuie declarate în prealabil adunările ce se desfășoară în exteriorul sediilor persoanelor juridice de interes public sau privat. Interpretarea larg acceptată în practica judiciară actuală este aceea că adunările publice trebuie să fie în legătură cu activitatea acelei instituții publice, or, în speță, este necontestat faptul că adunarea din data de 02.07.2017, organizată în fața Guvernului României avea drept scop manifestarea împotriva reprezentanților instituției și a măsurilor adoptate de aceștia.

Este adevărat că regula este aceea că adunările publice trebuie declarate în prealabil. Cu toate acestea, art. 3 din legea nr. 60/1991 consacră o serie de excepții generate de necesitatea de a asigura un echilibru între măsurile rezonabile și adecvate pentru a asigura desfășurarea pașnică a manifestațiilor licite ale cetățenilor și dezideratul ca pentru întrunirile ce au loc pe căile publice să nu fie exagerată impunerea obligației de a se obține o autorizație prealabilă.

Instanța va respinge apărările intimatei, referitoare la interpretarea articolului 3 din Legea nr. 60/1991, în sensul că face referire doar la persoanele juridice de interes public, nu si cele de drept public, cum este în cazul de față, deoarece Guvernul deservește interesul public al cetățenilor și în niciun caz nu se poate stabili că sediul acestuia este exceptat din cadrul persoanelor juridice indicate în cadrul art. 3 din Legea nr. 60/1991.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut locul preeminent pe care-l are libertatea de întrunire pașnică într-o societate democratică, evidențiind strânsa legătură între acest drept și libertatea de exprimare, deoarece protejarea opiniilor personale avută în vedere de art. 10 CEDO, constituie unul din obiectivele pentru care sunt ocrotite libertatea de întrunire și cea de asociere prin art. 11 CEDO (cauza Vogt contra Germaniei, Partidul Popular Democratic-Creștin contra Moldovei). Curtea a mai statuat că, statele nu au numai obligația de a proteja dreptul la întrunire pașnică, dar și pe aceea de a se abține să aducă restrângeri indirecte, abuzive exercițiului acestui drept; iar dacă, în esență, art. 11 are ca scop să apere individul împotriva ingerințelor arbitrare, textul poate impune statelor și obligații pozitive, de natură a asigura efectivitatea acestor libertăți. Coordonatele enunțate au determinat întotdeauna instanța europeană să efectueze un examen deosebit de riguros al restricțiilor ce pot fi aduse libertății de întrunire pașnică (Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Corneliu Bîrsan, Comentarii pe articole, 2010).

Instanța europeană a decis că aceste principii sunt aplicabile și în privința manifestațiilor și defilărilor organizate în locuri publice. Astfel, în cauza Stankov şi Uniunea macedonienilor Unis Ilinden c/Bulgarie, după ce a reamintit că una dintre principalele caracteristici ale democrației rezidă în posibilitatea pe care o oferă de a rezolva prin dialog și fără recurgere la violență problemele pe care le are o țară, chiar și când acestea sunt dificile, Curtea a decis că numai un risc real și previzibil de acțiune violentă și de incitare la violență sau de nerecunoaștere a principiilor democratice de către organizatorii unei manifestații poate justifica interzicerea ei (Bukta și alții contra Ungariei).

Revenind la situația din speță, instanța reține că, din cuprinsul înregistrării video depuse la dosar, unde este surprins petentul în cadrul adunării publice la care a participat, nu rezultă fără putință de tăgadă faptul că acesta a fost organizatorul, ci doar împrejurarea că a participat activ la respectiva adunare. Or, în această situație nu reiese cu certitudine că lui îi revenea obligația de a obține autorizația întrunirii persoanelor înregistrate, chiar și în situația în care s-ar admite interpretarea că aceasta era necesară.

În ceea ce privește fapta de a nu a lua măsuri de întrerupere a adunării publice, când grupul de manifestanți a blocat căile de comunicații, instanța constată că se mențin aceleași considerente deja reținute, în sensul că nu este cert că îi revenea petentului obligația de a lua aceste măsuri, în calitate de organizator, în condițiile în care nu s-a putut stabili calitatea acestuia de organizator al adunării.

De asemenea, în declarația sa, martorul C.M.D a arătat că: ” Nu există în Piața Victoriei organizatori, protestele se promovează pe Facebook, iar deciziile se iau pe loc între cele 20-30 de persoane prezente.” A mai precizat că, într-un final Jandarmeria le-a permis accesul din Piața Victoriei pe carosabil, ulterior aceștia fiind îndreptați spre trotuar, neexistând niciodată violențe.

Având în vedere faptul că aceste manifestații sunt pașnice, în lumina jurisprudenței CEDO, instanța apreciază că interzicerea acestora este de natură a aduce atingere libertății de exprimare și a libertății de întrunire garantate în primul rând prin Constituția României. O astfel de ingerință a autorităților nu este prevăzută de lege, în condițiile în care art. 3 din Legea nr. 60/1991 prevede în mod clar faptul că nu este necesară declararea adunărilor în fața persoanelor juridice de interes public sau privat. Chiar dacă ar fi prevăzută de lege, o astfel de ingerință ar trebui să urmărească un scop legitim și să fie proporțională și necesară într-un stat democratic, verificare pe care instanța nu o va mai efectua în condițiile în care nu este îndeplinită prima condiție a ingerinței, aceea de a fi prevăzută de lege.

Pentru toate aceste motive, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție nr JO 1660227/06.07.2017 încheiat de agentul constatator din cadrul intimatei, este netemeinic, motiv pentru care, instanța va admite plângerea formulată de petentul Marian Moroșanu Tivilic și, în consecință, va anula procesul-verbal de contravenție nr. JO 1660227/06.07.2017 și va dispune exonerarea petentului de la plata amenzii.

Comments

comentarii