CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
După ce Judecătoria Huedin l-a achitat, Curtea de Apel Cluj l-a condamnat pe un inginer silvic la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori în forma participaţiei improprii (complicitate-înlesnire). Pedeapsa a fost suspendată pe un termen de supraveghere de 3 ani, timp în care condamnatul trebuie să îndeplinească mai multe obligații. Motivarea Curții:
”Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale în materie, curtea reţine următoarele:
Instanţa de fond a făcut o analiză exhaustivă a probelor administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi cea de judecată la fond, concluzionând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de participație improprie (sub forma complicității — înlesnire) la tăiere fără drept de arbori din fondul forestier, faptă prev. și ped. de art. 52 alin. (3) Cod penal, raportat la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 deoarece inculpatul C.I. s-ar fi aflat într-o eroare de fapt obiectivată în necunoaşterea existenţei unei stări de care depinde caracterul penal al faptei, respectiv nu a avut cunoştinţă de faptul că arborii marcaţi fac parte dintr-un teren inclus în fondul forestier naţional.
Prima instanţă a reţinut că ceea ce rezultă cu certitudine este faptul că lucrările de inventariere şi marcare a arborilor au fost efectuate de inculpatul C.I.G, pe terenul de 2,0518 ha proprietatea fam. … şi pe o suprafaţă de 1,6 ha despre care fam. … a susţinut că îi aparţine în baza unei adeverinţe emise de Primăria Beliș. Însă în înscrisurile prezentate de #### #### şi #### #### #####, întreaga suprafaţă de teren avea categoria de folosinţă păşune, iar aceştia nu au inclus terenul în fondul forestier întrucât nu au solicitat întocmirea amenajamentului silvic, suprafaţa făcea parte în realitate din fondul forestier, fiind inclusă în amenajamentul silvic întocmit în anul 2008 pentru #### ########. În executarea lucrărilor de exploatare a materialului lemnos, de pe suprafaţa de teren au fost tăiaţi 33 de arbori de molid, fiind marcaţi în total pentru exploatare 165 de arbori de molid.
În continuare, a apreciat că din materialul probator nu rezultă dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul a avut reprezentarea faptului că arborii pe care i-a marcat fac parte din fondul forestier, respectiv că terenul prezentat de familia #### este în realitate o pădure în sensul art. 2 din Legea nr. 46/2008, inclusă în amenajamentul silvic de către Comuna Călăţele, subliniind că acuzaţia formulată împotriva lui C.I.G. se sprijină îndeosebi pe depoziţia martorului ##### ####### şi pe înscrisurile puse la dispoziţie de UAT Călăţele şi O.S. Beliș, probe pe care le consideră ca fiind însă insuficiente pentru a aprecia că inculpatul a avut cunoştinţă de situaţia juridică reală a terenului şi cu toate acestea a urmărit, respectiv acceptat că prin fapta sa va aduce atingere fondului forestier.
Analizând întregul probatoriu de la dosar, în parte readministrat în faza de apel (declaraţiile martorilor ##### ######, ##### #######, ##### ########, a persoanei vătămate #### ##### ####) şi completat prin înscrisurile solicitate, curtea constată următoarele:
Numiţii #### #### şi #### #### ##### au dobândit în proprietate prin uzucapiune suprafaţa de teren de 2 ha 0518 mp, situat pe raza #### #####, sat Giurcuţa de Sus, #### ####, categoria de folosinţă “păşune”, conform sentinţei civile nr. ###/26.05.2009 pronunţată de Judecătoria Huedin în dosar nr. ####/242/2008, rămasă definitivă prin nerecurare (filele 121-124 dosarul de urmărire penală). Pentru pronunţarea acestei hotărâri judecătoreşti au fost audiaţi doi martori ##### ######## şi tatăl inculpatului – numitul #### #####, cu precizarea că acesta l-a înlocuit pe martorul ##### #### (probabil tatăl martorului ##### ########), aspect care se coroborează cu declaraţiile acestui martor şi a inculpatului potrivit cărora se cunoştea din cadrul familiei şi în întreaga comunitate că respectiva suprafaţă de teren a fost folosită fără întrerupere de către familia #### (şi posesorii anteriori) până la momentul pronunţării hotărârii civile. Instanţa de control nu poate trece însă cu vederea faptul că suprafaţa de teren în litigiu este pe malul lacului de acumulare Beliș-Fântânele a cărei construcţie a început în anii 1970, iar membrii familiei #### au domiciliile în ####### #### ## # #### ######## ## ####, ante-contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat în anul 2007. Însă modalitatea de obţinere/stabilire a titlului de proprietate nu face obiectul prezentului dosar penal.
Conform declaraţiei numitului #### #### ##### (fila 24 dosarul curţii), acesta a înştiinţat Primăria cu privire la dobândirea suprafeţei de teren, cu precizarea că este vorba de Primăria ##### şi nu de Primăria Călăţele (filele 201-238 dosarul de urmărire penală), aceasta din urmă apreciind că îi aparţine suprafaţa de teren până la momentul la care a luat la cunoştinţă despre existenţa hotărârii civile nr. 544/26.05.2009 pronunţată de Judecătoria Huedin, respectiv la data de 01.11.2016 – conform înscrisurilor depuse la filele 183-190 dosarul de urmărire penală.
Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că terenul în litigiu a fost inclus în anul 2008 în amenajamentul silvic – valabil până în anul 2027, aspect confirmat de Ordinul nr. 415/2009 şi avizul CTAS nr. 12/2009 şi de planurile parcelare (filele 105-112, 137-148, 195-200 dosarul de urmărire penală), coroborat cu răspunsul comunicat de Garda Forestieră Cluj (filele 251-252 dosarul de urmărire penală), astfel că acesta făcea parte din fondul forestier naţional la data de 10.10.2016. Că aşa stau lucrurile rezultă şi din faptul că în data de 02.11.2016 Comuna Călăţele solicită Ocolului Silvic ##### identificarea suprafeţei de teren de 2 ha 0518mp deţinută de #### #### şi #### #### ##### conform CF cu nr. cadastral 50768, 50769 şi 50770 şi scoaterea acesteia din contractul de pază şi administrare, dar şi din următorul amenajament.
Într-adevăr, în mod temeinic prima instanţă constată că nu se contestă este categoria de folosinţă – păşune – care apare înscrisă în CF-urile depuse pentru dovedirea calităţii de proprietari la încheierea contractului de prestări servicii din data de 04.10.2016 (şi nu 04.10.2015 cum apare pe înscrisul aflat la filele 179-180 dosarul de urmărire penală), însă ceea ce nu observă aceasta este faptul că din suprafaţa de 3,70 ha pentru care s-a încheiat contractul de prestaţie silvică, doar suprafaţa de 2 ha 0518 mp are categoria de folosinţă păşune/fânaţ, suprafaţa de 1,40 ha teren deţinut conform actului de proprietate nr. 2930/24.08.2016, înregistrat în registrul agricol tipul II al comunei #####, volumul XXXVI poziţia 33 – fiind teren agricol.
În primul rând curtea constată că această adeverinţă nu s-a aflat niciun moment la dosar şi nici în posesia persoanelor implicate în prezenta cauză, până la depunerea ei în faţa instanţei de control judiciar, inculpatul şi persoana vătămată #### #### ##### prevalându-se de adeverinţa nr. 4319/17.11.2016 care atestă o altă suprafaţă de teren de 1,60 ha, dar cu aceeaşi categorie de folosinţă – teren agricol, folosit de #### #### (fila 194 dosarul de urmărire penală), adeverinţă prezentată doar în faţa comisiei care s-a deplasat la faţa locului în data de 18.11.2016 (filele 150-153 dosarul de urmărire penală), ceea ce conduce la concluzia obţinerii respectivului înscris cu un anumit scop.
Prin urmare, suprafaţa de teren de 3,70 ha menţionată în contractul de prestaţie silvică, în actul de punere în valoare şi în autorizaţia de exploatare nu este dovedită prin actele de proprietate/posesie depuse pentru întocmirea lor de numiţii #### #### şi #### #### ##### nici în ceea ce priveşte suprafaţa totală (2 ha 0518 mp + 1,40 ha), nici în ceea ce priveşte categoria de folosinţă – aşa cum am arătat în alineatele anterioare (păşune + teren agricol). Interesant de observat este faptul că suprafaţa de teren înscrisă în CF-urile depuse de familia #### pentru dovedirea dreptului de proprietate este de 2 ha 0517,99 mp şi nu de 2,51799 ha cum apare menţionat în contractul de prestaţie silvică aflat la fila 179 dosarul de urmărire penală, iar în adeverinţa nr. 2930/24.08.2016 categoria inserată este de teren agricol şi nu de fânaţ, fără a mai sublinia deosebirea dintre noţiunea de „act de proprietate” şi „adeverinţă eliberată cu privire la suprafaţa de teren înregistrată în Registrul Agricol”.
Fără a trece cu vederea faptul că toate actele întocmite în numele Ocolului Silvic Valea Ierii care fac obiectul prezentului dosar penal au fost semnate doar de inculpatul C.I.G (atât în nume propriu, cât şi în locul şefului de ocol Holonec ##### – filele 181, 256, 257 dosarul de urmărire penală), curtea constată că încă din acel moment inculpatul – în virtutea atribuţiilor prevăzute la punctele 1, 4 şi 8 din fişa postului aflată la fila 94 dosarul de urmărire penală – ar fi trebuit să facă verificări corespunzătoare cu privire la cele solicitate de numiţii #### #### şi #### #### #####, atât în ceea ce priveşte suprafaţa de teren deţinută, categoria de folosinţă şi includerea într-un amenajament silvic.
În plus faţă de aceste neconcordanţe scriptice, important de menţionat este că din actele depuse la dosar rezultă fără tăgadă că suprafeţele de teren în litigiu au ca limite la Sud – lacul de acumulare, iar la ####, Est şi Vest – pădure. Acest aspect ar fi trebuit să fie remarcat de către inculpat dacă nu din înscrisurile care au stat la baza documentaţiei întocmite (a avut la dispoziţie expertiza întocmită de ing. #### ##### – conform schiţei inserată în procesul verbal de predare-primire a parchetului aflată la fila 169 dosarul de urmărire penală), cel târziu la momentul deplasării la faţa locului – aşa cum rezultă cu puterea evidenţei din foto 1, fila 55 dosarul de urmărire penală -, dar şi din declaraţia martorului ##### ####### care precizează că „###### #### ar fi trebuit să-şi dea seama că acolo era o pădure pentru că făcea parte dintr-un trup foarte mare de pădure” – fila 35 verso dosarul instanţei de fond.
Aceste constatări se completează cu declaraţiile inculpatului care a precizat că „Pe suprafaţa proprietăţii se aflau arbori de diametre şi înălţimi diferite, diametre cuprinse între 4 cm şi 70-80 cm şi înălţimi între 1 m şi 30 m, iar consistenţa pădurii de pe suprafaţa în cauză era de aproximativ 0,8. (…) Menţionez că panta terenului respectiv este sub 20 grade şi consistenţa rezultată în urma exploatării ar fi fost de peste 0,4….” (filele 66 verso-67 dosarul de urmărire penală), cu menţiunile din actul de punere în valoare cu privire la vârsta arborilor – 130 ani (fila 165 dosarul de urmărire penală), dar şi cu toate înscrisurile depuse la dosar cu privire la amenajamentul silvic (filele 108-112 dosarul de urmărire penală).
Drept urmare, curtea apreciază că existau suficiente elemente pentru ca inculpatul C.I.G să sesizeze neconcordanţele din documentele depuse de către #### #### şi #### #### ##### atât cu privire la suprafaţa de teren, cât şi cu privire la categoria de folosinţă a acestuia, fiind evident pentru o persoană cu o experienţă profesională vastă în domeniu ca şi aceea a inculpatului că terenul pe care a efectuat actele de punere în valoare era în realitate o pădure în sensul art. 2 din Legea nr. 46/2008.
Drept urmare, curtea va înlătura declaraţiile date în acest sens de martori ##### ###### şi ##### ########, apreciind că acestea nu corespund adevărului. Important de menţionat este faptul că ##### ###### a arătat că „nu pot preciza cu exactitate dacă era păşune sau pădure, deoarece am parcurs doar o parte din acea suprafaţă, care se afla pe malul lacului de acumulare”, iar ##### ######## este considerat un martor cu interes în cauză raportat la neconcordanţele sesizate cu privire la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a materialului lemnos, la calitatea în care a participat la punerea în valoare a materialului lemnos, la obţinerea adeverinţei nr. 2930/24.08.2016 (filele 87 vol. I dosarul curţii, 16 vol. II dosarul curţii).
Un alt aspect important la stabilirea vinovăţiei inculpatului C.I.G este reprezentat de neconcordanţele dintre declaraţiile acestuia, ale martorilor ##### ###### şi ##### ######## faţă de celelalte probe administrate cu privire la numărul arborilor marcaţi şi la natura/calitatea acestora. Astfel, din declaraţia martorului ##### ####### rezultă că în anul 2016 a fost delegat de ##### Forestieră pentru a efectua un control în cantonul UBII ua 8A Călăţele aflat în paza Ocolului Silvic #####, iar la faţa locului a găsit o suprafaţă de 1,5 ha, care conţinea un arboret pur de molid în vârstă de aproximativ 100 de ani pe care era constituită o partidă de exploatare a materialului lemnos. Din arborii găsiţi pe teren un număr de 80% prezentau marcă silvică, aceştia „făcând parte din categoria celor mai frumoase exemplare din zona respectivă”, aspect evidenţiat şi prin planşele fotografice depuse la dosar la filele 55-65 dosarul de urmărire penală, dar în acelaşi timp în contradicţie cu afirmaţiile inculpatului şi ale martorilor ##### ###### şi ##### ######## potrivit cărora ar fi fost vizaţi doar „arborii bolnavi şi care vegetează lânced” (fila 56 verso dosarul de urmărire penală).
Curtea nu va relua analiza elementelor de tipicitate obiectivă, aceasta fiind făcută în mod exhaustiv şi corect de către instanţa de fond care a constatat că terenul în litigiu a fost inclus în anul 2008 în amenajamentul silvic – valabil până în anul 2027, aspect confirmat de Ordinul nr. 415/2009 şi avizul CTAS nr. 12/2009 şi de planurile parcelare, coroborat cu răspunsul comunicat de ##### Forestieră #### (f.251-252 dosar u.p.), astfel că acesta făcea parte din fondul forestier naţional la data la care inculpatul a efectuat lucrările de marcare.
Instanţa de fond a mai reţinut că pentru ca terenul să fie scos din fondul forestier, proprietarii tabulari #### #### şi #### #### ##### trebuiau să urmeze procedura prevăzută de art. 36 – 38 din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, la dosar neexistând niciun început de dovadă în acest sens.
De asemenea, s-a constatat a fi îndeplinită şi cerinţa ca arborii să fie tăiaţi fără drept în condiţiile în care la data la care au avut loc operaţiunile de marcare şi s-a constituit partida, terenul era inclus în fondul forestier, astfel că singurele lucrări permise erau cele menţionate în amenajamentul silvic, în acord cu dispoziţiile art.62 din Legea nr. 46/2008.
De asemenea este îndeplinită şi condiţia prejudiciului întrucât potrivit notei de constatare întocmite de martorul ##### #######, prejudiciu depăşeşte cu 257,22 ori preţul unui metru cub de material lemnos pe picior.
Urmarea imediată a infracţiunii constă în scoaterea din fondul forestier naţional a unui număr de 33 arbori de molid, creându-se un prejudiciu de 45.137,18 lei, ce depăşeşte de 275,22 ori valoarea unui metru cub masă lemnoasă pe picior, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.
Contrar aprecierii instanţei de fond în ceea ce priveşte existenţa unei erori de fapt invincibile, curtea constată că inculpatul avea toate motivele pentru a considera că informaţiile prezentate de #### #### şi #### #### ##### sau o parte din acestea pot fi eronate şi că se impune efectuarea unor verificări suplimentare. De altfel, chiar în sentinţa apelată se subliniază importanţa punerii la dispoziţia inginerului silvic a înscrisurilor cu privire la suprafaţa de teren şi la calitatea de proprietar a persoanei solicitante, fiind necesară studierea lor atentă, iar în cazul identificării vreunei neconcordanţe impunându-se efectuarea de verificări suplimentare.
Drept urmare, inculpatul C.I.G nu îşi poate invoca propria culpă cu privire la faptul că nu a manifestat scrupulozitate în verificarea scriptelor care au stat la baza contractului de prestaţie silvică şi a documentaţiei silvice, că nu a identificat problemele privind suprafaţa de teren şi categoria de folosinţă, că nu a apreciat în mod corespunzător categoria de folosinţă a terenului prezentat de familia ####, nici măcar la momentul deplasării la faţa locului.
Raportat la lipsa dovezilor de delegare a inculpatului de către şeful Ocolului Silvic Valea Ierii, dar şi de cunoaştere de către acesta a demersurilor efectuate de către C.I.G – aşa cum s-a precizat anterior nu există nicio semnătură a lui Holonec ##### pe documentele de interes în prezenta cauză -, nu poate fi reţinută nici incidenţa dispoziţiilor art. 11 din H.G. nr. 997/1999 pentru aprobarea Regulamentului privind constituirea, organizarea şi funcţionarea structurilor silvice proprii, necesare pentru gospodărirea pădurilor proprietate publică aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale şi a celor proprietate privată
Sub aspectul laturii subiective curtea reţine – contrar susţinerilor inculpatului – că în cuprinsul rechizitoriului la secţiunea „În drept” este precizată forma de vinovăţie imputată („intenţie directă aşa cum este ea definită de art. 16 alin. 3 lit a din Codul penal” – fila 7 rechizitoriu) şi analizată în mod exhausiv forma de participaţie – improprie, sub forma complicităţii – înlesnire la tăiere fără drept de arbori din fondul forestier. Corespunde adevărului că prin motivele de apel depuse la dosar reprezentantul Ministerului ###### îşi reconsideră poziţia şi apreciază că forma de vinovăţie cu care inculpatul a comis infracţiunea este cea a intenţiei indirecte, însă această modificare nu influenţează aprecierea instanţei de control judiciar privind întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv sub aspectul tipicităţii subiective în condiţiile în care dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 46/2008 incriminează comiterea „fără drept” a acţiunii de tăiere a arborilor din fondul forestier naţional (deci atât cu intenţie directă, cât şi cu intenţie indirectă).
Având în vedere elementele de fapt precizate şi analizate anterior, instanţa de control judiciar apreciază că inculpatul C.I.G a cunoscut problemele/neconcordanţele cu privire la suprafaţa de teren şi la categoria lui de folosinţă la data de 10.10.2016, când a marcat spre tăiere un număr de 165 de arbori şi a înlesnit, astfel, tăierea fără drept a unui număr de 33 de arbori din specia molid, în volum de 70,93 mc, provocând un prejudiciu de 45.137,18 lei, care depăşeşte de 275,22 ori preţul unui metru cub de material lemnos pe picior. Drept urmare, cunoscând dispoziţiile legale privind încadrarea în categoria de folosinţă a terenului, precum şi cele privind tipul de lucrări permise pe suprafeţele de teren de natura celei pe care a efectuat actele de punere în valoare, cu intenţie a acţionat contrar atribuţiilor prevăzute în fişa postului, prevăzând şi acceptând producerea rezultatului, nefiind în prezenţa vreunei erori (vincibile sau invincibile, de fapt sau de drept, cu privire la tipicitate sau la antijuridicitate).
Având în vedere data săvârşirii faptei – 10.10.2016 – şi limitele de pedeapsă aplicabile în prezenta cauză potrivit art. 107 alin. 1 lit. d din Legea nr. 46/2008 (de la 2 la 7 ani închisoare), curtea constată că termenul de prescripţie generală a răspunderii penale este de 8 ani, nefiind împlinit la data pronunţării prezentei decizii.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina lui C.I.G, instanţa de control judiciar constată că acesta a fost cercetat şi judecat pentru comiterea infracţiunii de participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori din fondul forestier, faptă prevăzută de art. 52 alin. 3 din Codul penal raportat la art. 107 alin. 1 lit. d din Legea nr. 46/2008, cu toate că din întregul dosar rezultă că acesta a acţionat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, având calitatea de inginer silvic în cadrul ######## ###### ##### ##### SRL, ceea ce ar fi atras şi reţinerea dispoziţiilor art. 107 alin. 2 lit. d din Legea nr. 46/2008 şi, implicit, majorarea cu jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege (noile limite fiind cuprinse între 3 ani închisoare şi 10 ani 6 luni închisoare).
Cu toate acestea, având în vedere limitele cu care a fost investită prin apelul formulat de Ministerul Mediului – exclusiv cu privire la temeinicia soluţiei pronunţate de prima instanţă -, fără a fi formulate critici cu privire la încadrarea juridică sau la analiza legii penale mai favorabile reţinută în cauză, dar şi pentru a da eficienţă dispoziţiilor privind dreptul la un proces echitabil (componenta specifică dreptului la apărare prin cunoaşterea acuzaţiilor formulate şi posibilitatea realizării unei apărări complete şi efective pe tot parcursul procesului penal), curtea nu va reţine circumstanţa agravantă legală prevăzută de alin. 2 al art. 107 din Legea nr. 46/2008.
În continuare, curtea constată că instanţa de fond a analizat dispoziţiile legale aplicabile în cauză, având în vedere că Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic a suferit modificări de la 10.10.2016 şi până în prezent, concluzionând ca fiind aplicabile dispoziţiile legale în vigoare la data comiterii faptei. Această analiză şi concluzie îşi menţin aplicabilitatea şi în condiţiile în care instanţa de control a reţinut vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptei şi, implicit, în producerea prejudiciului, modul de calcul a acestuia fiind realizat conform dispoziţiilor art. 105 alin. 2 din Legea nr. 46/2008, prin valorificarea încadrării pădurii în grupa I funcţională (multiplicarea de 2 ori a sumei de 22.568,58 lei cu TVA).
În continuare, la individualizarea judiciară a pedepsei care urmează a fi aplicată inculpatului C.I.G pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, curtea va valorifica criteriile prevăzute de art. 74 din Codul penal, reţinând că gravitatea infracţiunii săvârşite este una medie raportat la calitatea avută de inculpat (inginer silvic, persoană cu atribuţii în apărarea fondului forestier naţional şi în vegherea respectării dispoziţiilor Codului silvic), la împrejurările şi modul de comitere a faptei (profitând de neconcordanţele din actele depuse de #### #### şi #### #### ##### atât cu privire la suprafaţa de teren, la categoria acestuia şi invocându-şi propria culpă în neluarea măsurilor necesare pentru a verifica veridicitatea celor expuse), la starea de pericol creată (concretizată în tăierea unui număr de 33 de arbori), dar şi la natura şi gravitatea rezultatului produs (crearea unui prejudiciu de 45.137,18 lei).
Reţinând şi aspectele pozitive care caracterizează persoana lui C.I.G, respectiv lipsa antecedentelor penale, faptul că este bine integrat în comunitate şi apreciat de cei care îl cunosc, curtea apreciază că pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori în forma participaţiei improprii (complicitate) prevăzută de art. 52 alin. 3 din Codul penal raportat la art. 107 alin. 1 lit. d din Legea nr. 46/2008 în vigoare la data de 10.10.2016 este aptă să asigure atât sancţionarea, cât şi realizarea scopului educativ al pedepsei.
La individualizarea modalităţii de executare a pedepsei, instanţa de control judiciar va lua în calcul şi durata relativ mare cuprinsă între data comiterii faptei (10.10.2016) şi rămânerea definitivă a sentinţei penale apelate, apreciind că nu se impune executarea efectivă a acesteia, fiind suficientă suspendarea executării sub supraveghere.
O altă modalitate mai uşoară de individualizare a pedepsei nu poate fi aplicabilă în cauză raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 2 la 7 ani închisoare), nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 alin. 2 din Codul penal.
Drept urmare, în temeiul art. 91 din Codul penal va dispune suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta decizie, iar în temeiul art. 92 din Codul penal va stabili durata de 3 ani a termenului de supraveghere.
În temeiul art. 93 alin. 1 din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Cluj, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, va obliga inculpatul să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. 3 din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, va obliga inculpatul să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei Beliș sau al unui locaş de cult/organizaţie de binefacere din aceeaşi localitate.
În temeiul art. 404 alin. 2 din Codul de procedură penală raportat la art. 96 alin.1 şi 4 din Codul penal va pune în vedere inculpatului care sunt consecinţele nerespectării măsurilor şi a obligaţiilor prevăzute la art. 93 alin.1, 2 şi 3 din Codul penal şi/sau a săvârşirii de noi infracţiuni, respectiv revocarea suspendării sub supraveghere şi executarea pedepsei închisorii.
Pe latură civilă, curtea constată că prin adresa nr. 5661/09.04.2021 s-a constituit parte civilă în cauză Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor prin Garda Forestieră Cluj (fila 16 dosarul instanţei de fond), fiind aduse completări/precizări cu privire la modul de calcul al prejudiciului prin înscrisurile depuse la dosar la filele 29-32 dosarul instanţei de fond. Din înscrisurile depuse în acest sens reiese o combinare a dispoziţiilor legale, respectiv a modului de calcul prin multiplicarea de două ori a valorii obţinute potrivit legii (art. 105 alin. 2 Legea nr. 46/2008 în vigoare la 10.10.2016) cu precizarea sumei cu care se constituie parte civilă în cauză (art. 105 alin. 22 din Legea nr. 46/2008 modificată prin Legea nr. 175/2017), având drept efect realizarea unei lex terţia.
În mod corect prima instanţă a avut în vedere forma dispoziţiilor art. 105 alin. 2 din Legea nr. 46/2008 de la data faptei, aşadar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 175/2017, ţinând seama, pe de o parte, de faptul că s-a stabilit că aceasta este legea mai favorabilă în cauză, dar şi de dispoziţiile art. 19 alin. 5 Cod procedură penală. Or, potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil „Obligaţiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârşirii lor”, aceste dispoziţii fiind garantate de cele ale art. 15 alin. 2 din Constituţia României şi de considerentele Deciziei nr. ###/2006 a Curţii Constituţionale.
Astfel, prejudiciul stabilit în cauză la suma de 45.137,18 lei a fost calculat în mod legal şi temeinic de organele silvice conform OUG 85/2006, care stipulează la art. 3 că acesta se calculează folosind factorul “k” prevăzută în anexa nr. 1. corespunzător categoriei de diametre în care se încadrează diametrul determinat pentru arborele afectat/prejudiciat/tăiat şi pentru specia sau grupa de specii a acestuia.
Raportat la dispoziţiile legale reţinute în cauză, prima instanţă a apreciat că nu există un temei legal pentru acordarea prejudiciului solicitat de partea civilă şi nici criterii de determinare a acestuia, în acord cu dispoziţiile art. 397 alin. 1 Cod proc.pen. rap. la art. 1357 şi urm. Cod civil, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de Statul Român prin Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor – Garda Forestieră Cluj.
Având în vedere însă modificările aduse pe latură penală sentinţei atacate în ceea ce priveşte reţinerea vinovăţiei inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori în forma participaţiei improprii (complicitate – înlesnire), curtea constată că sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. 85/2006, privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, dar şi în ceea ce priveşte destinaţia acestor sume.
Potrivit art. 8 alin. 1 lit. „a” şi „b” şi alin. 2 lit. a şi b şi alin. 4 din O.U.G. 85/2006, privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, contravaloarea pagubelor evaluate în condiţiile art. 7 se încasează după cum urmează:
a) de către persoana juridică care realizează paza pădurii, dacă paza nu este asigurată printr-un ocol silvic;
b) de către ocolul silvic care asigură administrarea sau serviciile silvice, dacă acesta asigură şi paza pădurii.
Sumele încasate cu titlu de despăgubiri în conformitate cu prevederile alin. (1) au următoarele destinaţii:
a) se fac integral venit la fondul de conservare şi regenerare a pădurilor, constituit în conformitate cu prevederile art. 63 din Legea nr. ####### Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 8^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul despăgubirilor pentru pagubele produse pădurilor proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, după caz;
b) se fac venit în cuantum de 50% la fondul de conservare şi regenerare a pădurilor, constituit în conformitate cu prevederile art. 8^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru pădurile proprietate privată; restul de 50% se acordă proprietarului pădurii în care s-a produs paguba, dacă acesta are asigurate serviciile silvice/administrarea pădurii în condiţiile legii.
În situaţia în care se constată, de către personalul silvic cu atribuţii de control din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, pagube în păduri sau în vegetaţia forestieră pentru care nu este asigurată/nu sunt asigurate administrarea/serviciile silvice în condiţiile legii, sumele care se determină ca despăgubiri se fac venit la fondul de ameliorare a fondului funciar, constituit în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi se virează ocolului silvic cu care proprietarul încheie ulterior contract de administrare/servicii silvice.
În continuare, curtea nu poate omite faptul că valoarea prejudiciului cauzat prin tăierea celor 33 arbori de esență rășinoasă rezultând un volum total de 70,926 mc este de 22.568,58 lei*2 cu TVA conform fișei calculului valorii pagubelor produse (fila 33 dosarul instanţei de fond), nici faptul că o parte din cantitatea de material lemnos a fost indisponibilizat, respectiv 29,88 mc, fiind predat în custodie martorului ##### ########, conform procesului verbal aflat la fila 53 dosarul de urmărire penală.
Potrivit art. 9 din OUG 85/2006 „În cazul recuperării, în condițiile legii, de materiale lemnoase obținute prin producerea de pagube, răspunderea patrimonială este limitată la diferența dintre valoarea pagubelor stabilită în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență şi valoarea încasată prin comercializarea materialelor lemnoase recuperate”.
Astfel, având în vedere că o parte a materialului lemnos – 29,88 mc – rezultat în urma tăierii ilegale de arbori de 70,926 mc a fost indisponibilizat, valoarea acestuia va fi scăzută din cea a prejudiciului de 45.137,18 lei calculat în prezenta cauză, inculpatul C.I.G urmând a fi obligat la plata diferenţei rezultate, care urmează a fi distribuită potrivit art. 8 alin. 4 din OUG nr. 85/2006.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală va admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin împotriva sentinţei penale nr. ###/01.09.2022 a Judecătoriei Huedin, pe care o va desfiinţa în întregime, conform celor expuse anterior.”
