Motivarea încheierii penale de arestare preventivă a samsarului imobiliar Traian Floarea Ianson arată că acesta a vândut apartamente în clădire autorizată ca imobil de birouri sau la etajul 9 al unui bloc care în realitate are 8 etaje.

Cumpărătorii nu au putut să-și intabuleze locuințele. Ianson este acuzat de înșelăciune cu un prejudiciu ridicat, estimat la suma de 680.300 euro, care a cântărit la arestarea preventivă. De asemenea, judecătorul a admis propunerea parchetului ”prin prisma creşterii în intensitate a fraudelor comise de către inculpat în ultimul an, în contextul în care cazul este intens mediatizat, fiind o problemă sensibilă la nivelul Municipiului Cluj-Napoca”

Motivarea judecătorului de drepturi și libertăți de la Judecătoria Cluj-Napoca:

”Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată, în conformitate cu dispoziţiile art. 226 alin. (1) din C.p.p., că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Astfel, potrivit art. 202 alin. (1) din C.p.p., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Potrivit alin. (3) al art. 202 din C.p.p., orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

De asemenea, conform art. 223 alin. (2) din C.p.p., măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

În concret, din probele dosarului (cuprinse în următoarele mijloace de probă: procese–verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpat şi diferiţi interlocutori – vol. 2 d.u.p., înscrisuri – documentaţii de urbanism, autorizaţii de construire, extrase CF, proiecte, schiţe, etrase de cont, contracte bancare, extrase de la registrul comerţului, antecontracte de vânzare-cumpărare, răspunsuri scrise ale autorităţilor publice locale şi alte înscrisuri – vol. 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 d.u.p., declaraţii persoane vătămate, declaraţii martori) rezultă suspiciunea rezonabilă că, la încheierea antecontractelor de vânzare-cumpărare, inculpatul a indus în eroare persoanele vătămate în privinţa situaţiei juridice a terenurilor şi a construcţiilor aprobate aflate în diferite stadii de execuţie, a capacităţii financiare a inculpatului de a duce la bun sfârşit edificarea construcţiilor, în privinţa destinaţiei reale a construcţiilor sau, după caz, a capacităţii sale de a proceda la modificarea destinaţiei şi a legalităţii demersului de modificare a destinaţiei imobilelor din birouri sau spaţii comerciale în apartamente, dar mai ales, în cazul ultimelor persoane vătămate, în privinţa neîncheierii altor antecontracte de vânzare-cumpărare referitoare la acelaşi imobil promis.

Principalul obiectiv al inculpatului nu a fost să-şi îndeplinească obligaţiile asumate în contraprestaţia avansului primit, ci să obţină fondurile necesare derulării altor proiecte, cunoscând că promisiunile făcute nu puteau fi îndeplinite, mai ales că niciuna dintre construcţii nu respectau documentaţiile de urbanism aprobate şi autorizaţiile emise de autorităţile locale.

Ca urmare a inducerii în eroare, persoanele vătămate informate insuficient, fiind atrase de preţurile mult sub nivelul pieţei imobiliare din Municipiul Cluj-Napoca au acceptat ofertele inculpatului.

Observând documentaţiile urbanistice aprobate aflate la dosarul de urmărire penală (vol. 8 şi 9), judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că, la data de 06.06.2007, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca – Comisia Tehnică de Amenajare a Teritoriului de Urbanism, în urma evaluării documentaţiei depuse de către numiţii Mureşan Horaţiu şi Flipi Tiberiu, a acordat pentru lucrarea P.U.D. – trei corpuri de construcţii cu funcţiuni mixte de locuinţe şi servicii, cu S+P+8E; S+D+P+8E şi D+P+3E+M în Cluj-Napoca, str. Miko Imre şi str. ”A”, AVIZ pentru realizarea a trei clădiri, stabilind că pe Parcela 1 în suprafaţă de 3200 mp ar urma să fie amplasate două construcţii, una de birouri şi cealaltă de locuinţe, cu S+P+8E şi S+D+P+8E, având un nivel de subsol comun în care trebuiau rezolvate locurile de parcare – 89 de locuri. Ultimele etaje erau retrase. La nivelul terenului trebuiau amenajate în plus 18 locuri de parcare. Pe parcela 2 în suprafaţă de 1164 mp, trebuia amplasată o clădire D+P+3E+M cu ultimele două nivele retrase, având funcţiuni mixte servicii şi birouri.

La data de 09.07.2007, prin cererea înregistrată la Primăria Municipiului Cluj-Napoca sub nr. 56566/43, numitul Mureşan Horaţiu şi Flipi Tiberiu au solicitat promovarea pentru aprobare în Consiliul Local a documentaţiei de urbanism P.U.D. (Plan Urbanistic de Detaliu) pentru trei corpuri de construcţii cu funcţiuni mixte de locuinţe şi servicii, cu S+P+8E; S+D+P+8E şi D+P+3E+M în Cluj-Napoca, str. Miko Imre şi str. ”A”. (foto)

Prin HCL nr. 452 din 17.07.2007 a fost aprobat Planul Urbanistic de Detaliu (P.U.D.) pentru trei corpuri de construcţii cu funcţiuni mixte de locuinţe şi servicii, cu S+P+8E; S+D+P+8E şi D+P+3E+M în Cluj-Napoca, str. Miko Imre şi str. ”A”, beneficiari Mureşan Horaţiu şi Flipi Tiberiu, prin care s-au stabilit reglementările urbanistice privind regimul de înălţime, amplasare, accesul, parcarea auto, ocuparea terenului P.O.T.(procent de ocupare a ternului) = 27,5%, CUT = 2,45 ADC (arie desfăşurată construită)/mp. teren pentru birouri şi locuinţe pe parcela 1.

Prin autorizaţia de construire nr. 2291 din 11.01.2008 a fost autorizată executarea lucrărilor de construire pentru imobil de birouri (COPR 1 conform P.U.D.) cu regim de înălţime S+D+P+8E în Cluj-Napoca, str. Miko Imre. Conform planului de situaţie parte din DTAC (documentaţia tehnică autorizaţie de construire) s-a stabilit ca suprafaţa construită Corp 1: 468 mp, suprafaţă desfăşurată C1: 3879 mp, un .P.O.T. pentru Corp 1 = 14.6% şi C.U.T. pentru C1 = 1.21. Necesar parcări birouri – C1 conf. P.U.D. = 53, total parcări birouri – C1 = 15+20+20 = 55, beneficiar Mureşan Horaţiu Sebastian.

Prin autorizaţia de construire nr. 2292 din 11.01.2008 s-a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru imobil de locuinţe colective (COPR 2 conform P.U.D.) cu regim de înălţime S+P+8E., în Cluj-Napoca, str. Miko Imre. Conform planului de situaţie parte din DTAC (documentaţia tehnică autorizaţie de construire) s-a stabilit ca suprafaţa construită Corp 2: 412 mp, suprafaţă desfăşurată C2: 3445 mp, un .P.O.T. pentru Corp 2 = 12.8% şi C.U.T. pentru C2 = 1.076 . Apartamente cu 1, 2 şi 3 camere – C2 = 47; necesar parcări locuinţe – C2 conf. PUD = 54, beneficiar Mureşan Horaţiu Sebastian.

Prin autorizaţia de construire nr. 38 din 16.01.2009 s-a autorizat construirea unui imobil de birouri şi spaţii comerciale S+P+3E+E4 retras, în Cluj-Napoca, str. Fabricii, nr. 65-57, beneficiar SC Sturz Construct SRL prin reprezentant Sturz Florin.

Tot din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese că, la data de 05.01.2009, beneficiarul Mureşan Horaţiu Sebastian, a informat Primăria Municipiului Cluj-Napoca cu privire la faptul că, la data de 05.01.2009, urmau să înceapă lucrările de construcţie pentru AC nr. 2292/11.01.2008, respectiv pentru AC nr. 2291/11.01.2008, autorizaţiile de construire fiind valabile 36 de luni calculate de la data începerii efective a lucrărilor.

La data de 06.07.2009, la Cabinetul av. Rareş Trif, s-a încheiat între inculpatul Floarea Ianson Traian, în calitate de vânzător, şi Konya Zoltan şi Konya Matilda, în calitate de cumpărători, un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea următoarelor apartamente din construcţia ce urma a se edifica pe terenul în suprafaţă de 32.000 mp, identificat administrativ ca teren în str. Miko Imre, FN, în favoarea cumpărătorilor de mai sus, situate în imobilul C2. (6 apartamente cu 1,2 camere plus parcare pentru fiecare, situate la parter în corp 2; 6 apartamente cu 1,2 camere plus parcare pentru fiecare, situate la etaj 1 în corp 2; 6 apartamente cu 1,2 camere plus parcare pentru fiecare, situate la etaj 2 în corp 2). Preţul total fiind stabilit la suma de 600.000 euro, care urma să fie achitată la momentul predării apartamentelor.

Prin acelaşi contract în cap. 2, secţiunea 2.5, părţile au convenit la compensarea obligaţiilor de plată reciproce. Astfel, suma de 600.000 euro pe care Floarea Ianson Traian o datora celor doi promitenţi-cumpărători, Konya Zoltan şi Konya Matilda, reprezentând contravaloarea diferenţei de preţ a cotei de 1/2 parte din terenul înscris în CF 143754 Cluj şi a documentaţiei tehnice şi a autorizaţiilor de construire aferente proiectului, urma să fie compensată cu suma de 600.000 euro pe care Konya Zoltan şi Konya Matilda o datorau inculpatului, reprezentând contravaloarea apartamentelor descrise anterior.

La data de 22.07.2009, la BNP Popa Ionuţ Florin, între numiţii Mureşan Horaţiu Sebastian, Mureşan Anca Angela, Konya Zoltan şi Konya Matilda, în calitate de proprietari, şi inculpat, în calitate de constructor, a fost autentificat un contract privind constituirea unui drept de superficie prin care proprietarii constituiau în favoarea constructorului un drept de superficie asupra imobilului teren situat administrativ în Cluj-Napoca, str. Calea Turzii, FN, înscris în CF nr. 250939 Cluj-Napoca, teren în suprafaţă de 3.200 mp, teren aferent construcţiei imobil de locuinţe colective (corp 2), cu regim de înălţime S+P+8E, construcţie în curs de edificare, conform AC nr. 2292/11.01.2008, respectiv teren aferent construcţiei imobil de locuinţe colective (corp 1 ) cu regim de înălţime S+D+P+8E, construcţie în curs de edificare, conform AC nr. 1080/16.07.2008.

La data de 11.11.2009, la Cabinetul av. Raluca M. Vescan, s-a încheiat între Floarea Ianson Traian, în calitate de vânzător, şi Konya Zoltan şi Konya Matilda, în calitate de cumpărători, un act adiţional la antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 06.07.2009, prin care se modifica obiectul contractului, după cum urmează: 6 apartamente de câte 1,2 camere la etajul 1 în Corp C2; 6 apartamente de câte 1,2 camere la etajul 2 în Corp C2 şi 4 apartamente de câte 1.2 camere la etajul 4 în Corp C1, fiecare din apartamente cu parcarea aferentă.

La data de 02.11.2010, între SC Sturz Construct SRL, reprezentată de Sturz Florin Samson, şi inculpatul Floarea Ianson Traian, s-a încheiat un contractul de asociere în participaţiune. Obiectul contractului îl constituia asocierea în cote distincte a celor 2 părţi, în vederea construirii şi dezvoltării unui PROIECT imobiliar compus, în principal, dintr-un imobil S+P+3E+E4, retras conform AC nr. 38/16.01.2009.

Principale obligaţii ale asociatului-constructor Floarea Ianson Traian erau să efectueze întreaga procedură administrativă, tehnică şi logistică necesară executării contractului, să suporte costurile necesare realizării proiectului, să respecte întocmai proiectul autorizat, să efectueze toate procedurile tehnice, legale şi administrative necesare autorizării şi finalizării proiectului, să depună toate diligenţele în vederea finalizării proiectului în termen de 36 de luni de la data semnării convenţiei. În capitolul 4 din contract s-a stipulat că asociatul proprietar (Sturz Florin) are dreptul la apartamente în imobilul ce face obiectul proiectului, apartamente care împreună însumau cca. 214 mp utili, situate la etajul 2 cu vedere înspre stradă.

La data de 07.12.2011, a fost prelungită valabilitatea A.C. nr. 2291/11.01.2008 de la data de 05.01.2012 până la data de 05.01.2013. La data de 14.12.2011, a fost prelungită valabilitatea A.C. nr. 38/116.01.2009 de la data de 16.01.2012 până la data de 16.01.2013. La data de 21.12.2011, a fost prelungită valabilitatea A.C. nr. 2292/11.01.2008 de la data de 05.01.2012 până la data de 05.01.2013.

La data de 24.11.2012, a fost emisă autorizaţia de construire nr. 1355/24.11.2012 prin care s-a autorizat continuarea de lucrări fără modificare de soluţie la imobil de birouri şi spaţii comerciale S+P+3E+E4 retras, în Cluj-Napoca, str. Fabricii, nr. 65-57.

La data de 03.01.2013, a fost emisă autorizaţia de construire nr. 11/03.01.2013 prin care s-a autorizat continuarea de lucrări fără modificare de soluţie la imobil de birouri (COPR 1 conform P.U.D.) cu regim de înălţime S+D+P+8E, în Cluj-Napoca, str. Miko Imre. La data de 01.02.2013, a fost emisă autorizaţia de construire nr. 122/01.02.2013 prin care s-a autorizat continuarea de lucrări fără modificare de soluţie la imobil de locuinţe colective (COPR 2 conform P.U.D.) cu regim de înălţime S+P+8E, în Cluj-Napoca, str. Miko Imre.

La data de 11.12.2013, beneficiarul Mureşan Horaţiu Sebastian a informat Primăria Municipiului Cluj-Napoca cu privire la faptul că, la data de 12.12.2013, vor începe lucrările de construcţie pentru AC nr. 11/03.01.2013, autorizaţia de construire fiind valabilă 36 de luni calculate de la data începerii efective a lucrărilor.

La data de 11.12.2013, beneficiarul Mureşan Horaţiu Sebastian, a informat că Primăria Municipiului Cluj-Napoca cu privire la faptul că, la data de 15.01.2014, va începe lucrările de construcţie pentru AC nr. 122/01.02.2013, autorizaţia de construire fiind valabilă 36 de luni calculate de la data începerii efective a lucrărilor.

La data de 16.01.2015, între SC Sturz Construct SRL, reprezentată de Sturz Florin Samson şi inculpatul Floarea Ianson Traian, s-a încheiat un alt contract de asociere în participaţiune. Obiectul contractului îl constituie asocierea în cote distincte a celor 2 părţi, în vederea construirii şi dezvoltării unui proiect imobiliar compus, în principal, dintr-un imobil S+P+3E+E4 retras conform AC nr. 1355/24.10.2012. S-a stabilit ca obligaţie a asociatului constructor Floarea Ianson Traian, finalizarea proiectului în cel mult 24 de luni şi achitarea către asociatul proprietar a sumei de 25.000 euro. În capitolul 4 părţile au stipulat că asociatul proprietar Sturz Florin Samson putea încheia oricând acte de dispoziţie sau promisiuni de vânzare-cumpărare, având ca obiect suprafaţa de aproximativ 400 mp care îi revine, din care aprox. 200 mp utili la etajul 2, iar restul oriunde în imobil între etajele parter şi 4.

Inculpatul Floarea Ianson Traian, în calitate de constructor, a început campania de informare şi aducere la cunoştinţa populaţiei despre construirea imobilelor şi vânzarea de apartamente, încă din anul 2009, deşi la aceea vreme, niciunul dintre imobile nu exista efectiv. Modalitatea de publicitate a fost realizată prin Ziarul Piaţa de la A la Z, respectiv prin intermediul internetului.

Conform actelor enumerate mai sus, în str. Miko Imre, pe parcela nr. 1 este edificat un Corp 1 – autorizat ca imobil de birouri cu regim de înălţime S+D+P+8E – şi un Corp 2 – autorizat ca imobil de locuinţe colective cu regim de înălţime S+P+8E.

Conform contractului de vânzare-cumpărare şi a actului adiţional încheiat între Floarea Ianson Traian, în calitate de vânzător, şi Konya Zoltan şi Konya Matilda, în calitate de cumpărători, 12 (douăsprezece) apartamente din Corpul C2, din totalul de 47 de apartamente, au fost vândute către aceştia din urmă încă din anul 2009.

În ceea ce priveşte imobilul din str. Fabricii nr. 65-67, autorizat ca imobil de spaţii comerciale şi birouri cu regim de înălţime S+P+3E+E4, conform contractului de asociere în participaţiune încheiat între SC Sturz Construct SRL reprezentată de Sturz Florin Samson şi Floarea Ianson Traian, aprox. 400 mp utili revin proprietarului Sturz Florin, din care aprox. 200 mp utili la etajul 2, iar restul oriunde în imobil între etajele parter şi 4.

În continuare, judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că, în esenţă, din antecontractele de vânzare-cumpărare intervenite între inculpat şi persoanele vătămate rezultă că s-au promis spre vânzare apartamente de locuit situate în Corpul C1- Miko Imre, deşi acesta a fost avizat ca imobil de birouri. Totodată, s-au promis spre vânzare apartamente situate în Corpul C2 – Miko Imre, la etajul 9, deşi acesta a fost avizat doar pentru 8 etaje. Totodată, Floarea Ianson Traian a tranzacţionat un număr semnificativ de apartamente din imobilul situat în str. Fabricii nr. 65-67, deşi acesta a fost avizat ca imobil de spaţii comerciale şi birouri. În plus, inculpatul a promis spre vânzare apartamente situate la etajul 5, deşi imobilul din str. Fabricii nr. 65-67 a fost avizat doar cu 3 etaje şi etajul 4 retras.

Mai mult, inculpatul a promis spre vânzare apartamente situate la etajul 2, deşi conform contractului de asociere în participaţiune, acest etaj 2 revenea în întregime numitului Sturz Florin.

După cum a reţinut şi procurorul, iar inculpatul nu a negat, acesta nu a respectat proiectul, destinaţia şi regimul de înălţime stabilite prin autorizaţiile de construire emise de către Primăria Municipiului Cluj-Napoca. În aceste împrejurări, Floarea Ianson Traian a promis persoanelor vătămate spre vânzare apartamente în imobilele situate pe str. Miko Imre FN şi str. Fabric,ii nr. 65-67, prezentându-le ca adevărat faptul mincinos că situaţia juridică a imobilelor este în regulă, că se va putea face predarea şi luarea în folosinţă a apartamentelor tranzacţionate conform antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu fiecare persoana vătămată şi că se vor putea face demersuri pentru încheierea contractelor în formă autentică şi obţinerea CF-ului individual pe apartament.

Pentru a se putea reţine incidenţa art. 223 alin. (2) din C.p.p. este obligatoriu ca limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile (sau cel puţin pentru o parte) de care este acuzat inculpatul să fie de cel puţin 5 ani închisoare.

În cazul infracţiunilor de înşelăciune, doar varianta agravată reglementată de art. 244 alin. (2) din C.p. îndeplineşte această condiţie. Se poate reţine infracţiunea de înşelăciune în varianta agravată atunci când inducerea în eroare este săvârşită prin folosirea de calităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase. În cauză, la acest moment procesual, din probele dosarului (în special, declaraţiile coroborate ale persoanelor vătămate, respectiv procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice) rezultă presupunerea legitimă că inculpatul a săvârşit inducerea în eroare prin folosirea de mijloace frauduloase.

Referitor la mijloacele frauduloase folosite de inculpat, judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că, deşi inducerea în eroare nu a fost comisă prin săvârşirea unor alte infracţiuni, inculpatul a uzat de mijloace care în mod obişnuit inspiră încredere, înlătură orice bănuială, înlătură orice diligenţe suplimentare, dar care în realitate erau mincinoase.

Astfel, judecătorul observă că inculpatul a promis vânzarea unor apartamente în două imobile amplasate pe str. Miko Imre, FN – Corp C1 şi pe str. Fabricii nr.. 65-67, blocuri care au fost autorizate pentru construire cu destinaţia de spaţii comerciale şi/sau birouri, folosindu-se de autorizaţii de construire aparent conforme legii, dar cărora le-a denaturat limitele în faţa promitenţilor-cumpărători, prezentându-le unora dintre aceştia schiţe cu proiecte de apartamente care la momentul convenţiilor nu erau conforme deloc din punct de vedere tehnic cu stabilimentele aprobate (persoanele vătămate……………).

Pe de altă parte, a promis spre vânzare apartamente nerealizabile conform autorizaţiilor de construire şi în absenţa vreunor diligenţe concrete de modificare a proiectelor imobiliare. Spre exemplu, persoanei vătămate Mândruţ Ioana i s-a promis un apartament la etajul 9 în imobilul C2 de pe str. Miko Imre autorizat pentru 8 etaje; persoanei vătămate Chiş Cornelia i s-a promis un apartament la demisolul imobilului C2 de pe str. Miko Imre, unde autorizaţia prevede construirea de parcări, persoanei vătămate Georgiu Gheorghe i s-a promis un apartament la etajul 5 al imobilului de pe str. Fabricii autorizat pentru 4 etaje.

Acţiunile inculpatului au fost grefate, aşa cum a reţinut şi procurorul în propunerea sa, pe cadrul de siguranţă pe care Floarea Ianson Traian l-a creat în percepţia contractanţilor, prin perfectarea promisiunilor de vânzare-cumpărare în faţa notarilor publici ori a avocaţilor, folosindu-se de recomandările acestora, pentru a capta încrederea victimelor, iar în contextul în care inculpatul nu a avut vreun moment intenţia de a-şi duce la împlinire obligaţiile faţă de niciuna dintre părţile contractante, acest cadru de siguranţă, reprezintă în realitate un procedeu fraudulos apt să confere o aparenţă solidă de bună-credinţă, tocmai pentru a slăbi sau zădărnici lesne urmele de îndoială dezvoltate de promitenţii-cumpărători în raport cu preţurile reduse.

Aşadar, este îndeplinită condiţia ca maximul prevăzut de lege pentru cel puţin o parte dintre infracţiunile de care este acuzat inculpatul (care stau la baza propunerii de arestare preventivă) să fie de cel puţin 5 ani închisoare.

Revenind la situaţia de fapt, tot în privinţa inducerii în eroare, judecătorul observă că inculpatul a întocmit antecontracte de vânzare-cumpărare chiar după ce autorităţile locale au oprit lucrările de edificare a construcţiilor, neinformând persoanele vătămate despre situaţia lucrărilor (ex: lucrările de edificare a construcţiei din str. Fabricii nr. 65-67 au fost oprite de către Serviciul Control Urbanism şi Disciplina în construcţii, deoarece nu au fost respectate prevederile documentaţiei autorizate – f. 24, vol. 5 d.u.p.). Este cazul antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate între inculpat şi persoanele vătămate ……………), precum şi al altor persoane vătămate.

Cu toate că pe strada Fabricii era autorizată edificarea unui imobil de birouri şi spaţii comerciale S+P+E+E4, antecontractele întocmite în privinţa fiecărei unităţi individuale se refereau la apartamente. Persoanele vătămate au reclamat faptul că nu le-au fost prezentate în detaliu documentaţiile din care rezultau destinaţia şi aspectele tehnice. În plus, aceste persoane vătămate au afirmat la unison că notarul la care i-a adus inculpatul i-a asigurat de seriozitate acestuia şi că totul este în regulă.

Fiind vorba de promisiunea de vânzare a unor bunuri viitoare, persoanele vătămate au fost induse în eroare în privinţa capacităţii financiare a inculpatului de a duce la bun sfârşit edificarea construcţiei, în privinţa destinaţiei reale a construcţiilor/în privinţa capacităţii sale şi legalităţii demersului de modificare a destinaţiei imobilelor din birouri sau spaţii comerciale în apartamente, dar mai ales, în cazul ultimelor persoane vătămate, în privinţa neîncheierii altor antecontracte de vânzare-cumpărare referitoare la acelaşi imobil promis.

Inculpatul a susţinut în faţa organelor de urmărire penală şi a judecătorului de drepturi şi libertăţi faptul că procurorul nu a făcut dovada faptului că acelaşi apartament a fost promis la persoane diferite, bazându-se pe faptul că apartamentele nu erau numerotate la momentul încheierii antecontractelor, iar descrierea acestora era una sumară în cuprinsul acestor antecontracte. Totuşi, judecătorul observă că declaraţiile persoanelor vătămate coroborate între ele confirmă teza susţinută de către procuror.

În plus, prin inserarea clauzei de dezicere în favoarea promitentului-vânzător, care din declaraţiile persoanelor vătămate pare să nu fi fost negociată cu niciuna dintre acestea, inculpatul şi-a creat în opinia sa, toate premisele pentru a se comporta ca un veritabil împrumutat fără ca promitenţii cumpărători să cunoască acest aspect, iar nu ca un promitent vânzător care are obligaţia ca, în principal, să-şi onoreze obligaţia de finalizare a construcţiei şi de transmitere a proprietăţii acesteia.

Atunci când problemele cu persoanele vătămate nemulţumite de modalitatea în care inculpatul îşi îndeplinea obligaţiile asumate se acutizau, inculpatul fie uza de clauza de dezicere, urmând să se oblige la restituirea sau să restituie avansul, fie încheia convenţii de rezoluţiune cu persoanele vătămate care erau puse în situaţia de a accepta orice variantă pentru a-şi diminua pierderile (ex. convenţia de rezoluţiune a antecontractului încheiată între inculpatul Floarea Ianson Traian şi Bizo Aurel), fie propunea alte condiţii mai avantajoase de finalizare a raporturilor contractuale (condiţii care nu erau ulterior respectate).

Pentru câştigarea încrederii persoanelor vătămate, inculpatul s-a bizuit şi pe asigurările oferite de notar cu ocazia încheierii antecontractelor în sensul că nu ar fi o problemă faptul că imobilul are destinaţia de birouri şi spaţii comerciale, întrucât ar fi urmat să se rezolve. De exemplu din declaraţia persoanei vătămate Iulieş Diana Florina (f. 131-132, vol. 5 d.u.p.) rezultă că a primit asemenea asigurări doar în momentul în care a observat menţiunea vizând destinaţia în cuprinsul antecontractului (inculpatul nu-i adusese la cunoştinţă destinaţia reală a imobilului până în acel moment).

Aşadar, judecătorul consideră că în cauză sunt suficiente probe care să susţină suspiciunea legitimă că inculpatul Floarea Ianson Traian – care, în perioada 2009 – 2016, a promis pe de-o parte spre vânzare apartamente tip locuinţă familială persoanelor vătămate ………………………………………………, în construcţii avizate pentru construirea de spaţii comerciale şi birouri, profitând de aparenţa de siguranţă conferită prin autentificarea contractelor de către notari publici ori certificarea contractelor de către avocaţi şi a promis spre vânzare apartamente tip locuinţă familială persoanelor vătămate…………………………., folosindu-se prin acelaşi procedeu fraudulos de acte de autorizare aparent legale şi de cadrul de siguranţă conferit de încheierea convenţiilor în faţa unor jurişti de profesie, care l-au recomandat expres ori tacit ca un contractant serios iar, pe de altă parte, a promis spre vânzare apartamente tip locuinţă familială persoanelor vătămate …………………………….., obligându-se în faţa fiecăreia dintre sus-numiţi la predarea folosinţei locuinţei promise şi transferarea dreptului de proprietate într-un termen fix şi încasând în mod corelativ preţul total sau un avans din preţul imobilelor promise, fără a îşi duce la îndeplinire obligaţiile, cauzând un prejudiciu cumulat de 680.300 euro – a săvârşit 26 de infracţiuni de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C.p., 11 infracţiuni de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) din C.p., în condiţiile art. 38 alin. (1) din C.p.

În acest context, judecătorul apreciază că este lipsită de relevanţă analiza probelor privind comiterea infracţiunii de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) din C.p., având în vedere că aceasta nu poate influenţa reţinerea îndeplinirii condiţiilor necesare pentru luarea arestării preventive.

Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din amploarea conduitei ilicite manifestate până în prezent de către Floarea Ianson Traian, activitatea inculpatului relevând cauzarea unui prejudiciu deosebit de ridicat, estimat la suma de 680.300 euro, cât şi prin prisma creşterii în intensitate a fraudelor comise de către inculpat în ultimul an, în contextul în care cazul este intens mediatizat, fiind o problemă sensibilă la nivelul Municipiului Cluj-Napoca, nefiind prima situaţie în care un număr mare de persoane de bună-credinţă sunt înşelate cu ocazia încheierii unor antecontracte de vânzare-cumpărare a unor imobile în curs de edificare.

Locuinţele reprezintă bunuri de-o însemnătate nu doar patrimonială, având conotaţii familiale adânci, achiziţionarea lor fiind una decisivă pentru un segment ridicat din populaţie, de regulă, realizându-se o singură dată în viaţă. În acest cadru, atunci când realizează că sunt înşelate sentimentul de frustrare al victimelor ajunge aproape de paroxism, singura lor opţiune fiind să se îndrepte către organele judiciare de la care aşteaptă fermitate şi celeritate în soluţionarea problemei. Impactul la nivel mediatic şi în societate este deosebit de profund, astfel că lăsarea în libertate a persoanelor în privinţa cărora probele conturează suspiciunea că ar fi comis infracţiunile, chiar în această etapă incipientă a procedurilor, ar crea o stare de neîncredere în autorităţile publice, în special în justiţie, existând riscul extrapolării sentimentului de nesiguranţă şi nedreptate.

Este relevantă în reţinerea pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar crea lăsarea în libertate a inculpatului faptul că întreaga conduită contractuală abuzivă a inculpatului a generat în prezent un context de disperare, manifestat prin baricadarea unora dintre promitenţii-cumpărători în locuinţele nefinisate ce le-au fost promise şi acceptarea unui mediu locativ sub limita decenţei, pentru a nu se trezi în situaţia de a fi evacuaţi de către alţi promitenţi-cumpărători care îşi arogă drepturi asupra imobilelor.

În analiza condiţiilor de proporţionalitate şi de necesitate a măsurii arestării preventive, judecătorul reţine că activitatea infracţională derulată de către inculpat se întinde pe o perioadă de timp considerabilă, primele fapte cercetate datând din anul 2009, frecvenţa infracţiunilor comise crescând în ultimii ani. Prejudiciul este unul foarte ridicat, fiind afectate zeci de persoane, astfel că măsura preventivă cea mai grea este proporţională cu gravitatea faptelor.

Prin lăsarea în libertate a inculpatului ar exista riscul comiterii unor noi infracţiuni de acelaşi gen, mai ales că din procesele-verbal de redare a convorbirilor telefonice (spre exemplu, cel din data de 12.05.2016 – f. 247-250, vol. 2 d.u.p.) rezultă determinarea inculpatului în a încheia noi promisiuni de vânzare, în contextul în care nu dispune de resurse financiare, astfel că măsura arestării preventive este necesară pentru prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. De altfel, măsura arestării preventive este necesară şi pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal având în vedere faptul că urmează să fie administrat un probatoriu vast pentru stabilirea tuturor faptelor şi identificarea altor participanţi la comiterea acestora, iar lăsarea inculpatului în libertate ar putea zădărnici aflarea adevărului, în contextul vastităţii probatoriului ce urmează a fi administrat.

Probele şi actele dosarului nu indică existenţa vreunei cauze care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau exercitarea acesteia.
Chiar dacă inculpatul este la prima întâlnire cu legea penală, o altă măsură preventivă nu ar fi suficientă pentru prevenirea comiterii de alte infracţiuni şi asigurarea bunei desfăşurări a urmăririi penale. În acest sens, trebuie reţinut că inculpatul ar putea să-şi continue planul de încheiere a unor altor antecontracte utilizând mijloace electronice , respectiv intermediari de bună/rea-credinţă, în cazul în care nu ar fi izolat de mediul din care provine.

De altfel, din mesajele şi convorbirile înregistrate între inculpat şi diferiţi interlocutori rezultă că unele dintre victimele infracţiunilor au recurs la diferite ameninţări la adresa inculpatului pentru a-şi rezolva problemele, iar dacă faţă de inculpat s-ar lua o măsură mai uşoară ar exista riscul răspândirii sentimentului de nedreptate în rândul cetăţenilor.

În concluzie, în baza art. 226 din C.p.p. rap. la art. 223 alin. (2) şi art. 202 din C.p.p., judecătorul de drepturi şi libertăţi va admite propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca formulată la data de 27.05.2016.”

 

Comments

comentarii