fbpx

Hotărâre pentru bolnavii de cancer. Statul, obligat să asigure în regim de compensare 100% un medicament

O instanță de la Judecătoria Sectorului 3 București a pronunțat la data de 5 mai o sentință în procedura specială a ordonanței președințiale și i-a dat câștig de cauză unui reclamant bolnav de cancer, obligând pârâții să-i asigure reclamantului, în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, medicamentul Pembrolizumabum (ATC:L01XC18)—denumirea comercială Keytruda, în vederea continuării tratamentului corespunzător carcinomului urotelial, până la soluționarea definitivă a dosarului de fond.

Pârâţii au fost Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti.

Solutia pe scurt: ”Respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti. Admite cererea. Obligă pârâții să-i asigure reclamantului, în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, medicamentul Pembrolizumabum (ATC:L01XC18)—denumirea comercială Keytruda, în vederea continuării tratamentului corespunzător carcinomului urotelial, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. ../3/2020. Executorie, fără somaţie şi fără trecerea unui termen. Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti. Pronunţată astăzi 05.05.2020, punându-se soluţia la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.”

Instanța a reținut:

„În speţă, se impune emiterea unei ordonanţe preşedinţiale întrucât sunt îndeplinite cumulativ toate condiţiile.

Este îndeplinită condiţia privind aparenţa dreptului pretins de reclamant. Din perspectiva dreptului la viaţă protejat de art. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului şi de art. 22 și art. 34 din Constituția României, autorităţile statului au obligaţia pozitivă de a lua toate măsurile necesare protejării vieţii şi sănătăţii persoanelor, protejându-le de riscurile care le-ar putea ameninţa viaţa. Acest drept fundamental este unul absolut (dreptul la viaţă) şi se impune ca atare să fie respectat, în orice condiţii, iar orice limitare arbitrară a dreptului la ocrotirea sănătăţii trebuie să fie sancţionată şi înlăturată imediat. În continuare, în condiţiile art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (1) din Constituţia României, instanţa va avea în vedere la soluţionarea prezentei cereri jurisprudenţa conturată în interpretarea art. 2 din Convenţie, de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Instanţa consideră că, atât timp cât reclamantul B. V. este asigurat în sistemul public de sănătate în condiţiile art. 154 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi a dovedit că suferă de o afecţiune gravă, confirmată medical şi de natură să îi pună în pericol viaţa, autorităţilor statului le incumbă obligaţia de a înlătura riscul care îi ameninţă sănătatea reclamantului.

În continuare va fi analizat comportamentul statului în legătură cu această obligaţie şi se va analiza conformitatea cu prevederile blocului de convenționalitate a prevederilor din Legea nr. 95/2006, H.G. nr. 720/2008 şi Ordinul M.S./C.N.A.S. nr. 1301/500/2008, incidente în prezenta speţă. Se va verifica dacă statul are toate instrumentele sau cel puţin dacă a depus toate diligenţele necesare pentru a asigura o protecţie adecvată dreptului la viaţă şi la sănătate al reclamantului, iar în această analiză vor fi aplicate în speţă considerentele Hotărârii pronunțate la data de 10.04.2012 de Curtea europeană a Drepturilor omului în cauza Panaitescu împotriva României.

Deşi potrivit Anexei Ordinului nr. 1301/500/2008 referitoare la DCI: PEMBROLIZUMABUM, medicamentul se rambursează în sistemul de asigurări sociale de sănătate doar pentru cancer pulmonar şi melanom malign, instanţa apreciază că nu există nicio justificare rezonabilă care să interzică rambursarea medicamentului pentru afecţiunea de care suferă reclamantul. Autorităţile statului nu au motive pertinente care să convingă instanţa că un astfel de medicament nu trebuie să fie decontat pentru indicaţia terapeutică a reclamantului.

Contrar susţinerilor pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în condiţiile în care conform Raportului medical din data de 07.10.2019 emis de medicul primar oncologie T. C. şi a Biletelor de externare – spitalizare de zi din datele de 16.10.2019 (fila 130, v.1), 06.11.2019, 27.11.2019 , 18.12.2019 şi 08.01.2020  reclamantului B. V. i s-a recomandat şi i-a fost administrat anterior medicamentul Pembrolizumab, care s-a dovedit a fi eficient pentru starea sa de sănătate şi pentru prelungirea speranţei de viaţă, se impune ca în continuare să-i fie administrat acest medicament în condiţiile legislaţiei privind compensarea/decontarea medicamentelor. Faptul că producătorul medicamentului l-ar recomanda pentru tratamentul carcinomului urotelial local sau metastatic doar în situaţia în care pacientului adult i s-a administrat anterior chimioterapie care conţine săruri de platină, nu schimbă datele din prezenta speţă, întrucât în cazul concret al reclamantului medicul a apreciat că se recomandă folosirea acestui medicament.

Atât timp cât prescriptorul medicamentului este un medic din specialitatea oncologie medicală, limitarea prin lege a prescrierii medicamentului în vederea rambursării în sistemul de asigurări sociale de sănătate doar pentru anumite indicaţii terapeutice, deşi s-a dovedit ştiinţific eficienţa acestuia şi în alte cazuri, este o măsură abuzivă a autorităţilor, care nu respectă obligaţiile pozitive care decurg din obligativitatea respectării dreptului la viaţă al fiecărei persoane. Omisiunea nejustificată a autorităţilor de a-i asigura reclamantului acces gratuit la tratamentul prescris de medicul curant pentru indicaţia sa terapeutică şi imposibilitatea reclamantului de a-şi asigura în continuare din fonduri proprii tratamentul, ar putea contribui în mod iremediabil la agravarea stării sale de sănătate.

Este contrar art. 2 din Convenţie să i se impună reclamantului să aştepte o perioadă nedeterminată (şi lipsită de previzibilitate), actualizarea birocratică (uneori excesiv de îndelungată în timp) a listei medicamentelor care pot fi compensate/decontate, cu atât mai mult cu cât nu există niciun indiciu clar că autorităţile ar depune în prezent diligenţele necesare în acest sens şi pentru încheierea unui contract cost volum.

Contrar susţinerilor pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, tocmai limitarea medicului de a prescrie în cadrul sistemului public de sănătate medicamentul doar pentru anumite indicaţii terapeutice, conform art. 241 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Ordinul nr. 1301/500/2008, este o atitudine abuzivă a autorităţilor. Se limitează fără nicio justificare rezonabilă posibilitatea medicului specialitatea oncologie de a prescrie medicamentul în vederea decontării şi pentru alte indicaţii terapeutice. Contrar susţinerilor pârâtei C.N.A.S., nu există niciun indiciu care să releve că medicul specialitatea oncologie nu ar fi respectat protocolul terapeutic recomandat pentru administrarea acestui medicament.

Atât timp cât se dovedeşte ştiinţific faptul că din punct de vedere medical un anumit medicament este benefic pentru sănătatea persoanelor care suferă de o anumită boală şi este recomandat de medicul specialist, autorităţile au obligaţia de a actualiza cât mai rapid lista cu medicamentele care pot fi compensate/decontate, în sensul extinderii indicațiilor terapeutice ale unui produs pentru care se acordă compensarea şi în alte situaţii. În caz contrar, statul nu şi-ar respecta obligaţia pozitivă de a asigura cadrul legislativ necesar protejării dreptului la viaţă şi ocrotirii sănătăţii, iar atitudinea sa devine una arbitrară.

Din perspectiva art. 2 din Convenţie, poziţia reclamantului este preferabilă în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanţa, iar în condiţiile art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 720/2008, este necesar să i se acorde reclamantului un procent de compensare de 100%, anume să fie suportat medicamentul de către pârâţi la nivelul preţului de decontare.

Prezenta ordonanţă președințială nu prejudecă fondul deoarece nu se tranşează definitiv îndreptăţirea reclamantului de a obţine decontarea medicamentului (pretenții ce fac obiectul dosarului care urmează procedura de drept comun), iar în condiţiile art. 255 raportat la art. 252 C.civ. se pot dispune astfel de măsuri provizorii pentru ocrotirea valorii intrinseci a fiinţei umane, adică a vieţii şi sănătăţii reclamantului.

Condiţia urgenţei este îndeplinită întrucât ar exista riscul vital ca starea de sănătate a reclamantului să se agraveze dacă nu s-ar lua imediat nicio măsură în legătură cu administrarea tratamentului recomandat. Reclamantul se află în situaţia de a nu-şi mai permite pe viitor să suporte din propriile resurse costurile ridicate ale medicamentului, iar în lipsa decontării contravalorii sale de către pârâți ar ajunge în situația în care va fi nevoit să-şi întrerupă tratamentul care s-a dovedit deja a fi benefic pentru starea sa de sănătate. Prin urmare, luând în considerare afecțiunea gravă de care suferă reclamantul şi faptul că întreruperea tratamentului i-ar putea afecta dreptul la viaţă, este necesară prevenirea unei pagube iminente, care nu s-ar putea repara. Orice întârziere ar cauza prejudicii ireparabile, impunându-se prevenirea riscului iminent de deteriorare a stării de sănătate a reclamantului. De asemenea, raportat la circumstanţele concrete ale cauzei, există suficiente elemente care să convingă instanţa că această urgenţă va persista pe tot parcursul judecării dosarului de fond.

Măsura solicitată de reclamant are caracter vremelnic deoarece efectele prezentei ordonanţe se vor întinde pe o durată limitată în timp, până la soluţionarea prin hotărâre definitivă a dosarului de fond, iar măsura luată are conţinut reversibil, fiind posibilă restabilirea situaţiei anterioare.

Sentința este executorie, fără somaţie şi fără trecerea unui termen, iar instanța a reținut că „în condiţiile art. 997 alin. (3) C.proc.civ. raportat la considerentele de la pct. 30-38 din Hotărârea pronunțată la data de 10.04.2012 de Curtea europeană a Drepturilor omului în cauza Panaitescu împotriva României și având în vedere specificul obiectului din prezentul dosar, instanța atrage atenția pârâților că este necesar să depună toate eforturile cu promptitudine şi maximă eficienţă pentru a preveni ca viața reclamantului să fie supusă unui risc nejustificat, asigurându-i într-un timp optim asistența medicală corespunzătoare, conform prezentei sentințe.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina