Decanul Baroului Cluj, Mircea Pop, se judecă cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice pentru anularea unei decizii referitoare la obligații de plată. În primă fază, Tribunalul i-a admis acțiunea, dar Curtea de Apel Cluj a trimis cauza înapoi pentru rejudecare, apreciind că ”tribunalul a anulat în mod greșit actele atacate pe un motiv formal, fără să cerceteze fondul raportului juridic.” Procesul a reînceput efectiv, ieri, după ce, din decembrie 2016 până în prezent, au fost mai multe cereri de abținere și o declarație de incompatibilitate din partea judecătorilor.

Administrația Județeană a Finanțelor Publice (AJFP) Cluj a emis in sarcina avocatului Mircea Pop decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii din 31.03.2013, in cuantum de 2.663 lei. Împotriva acestui act, Pop a formulat contestație, iar prin  Decizia nr. 671/19.09.2014, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (DGRFP) Cluj-Napoca, contestația a fost respinsă.

Mircea Pop s-a adresat apoi Tribunalului Cluj, cerând anularea deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii din 31 matie 2013 și Decizia nr. 671/19.09.2014.

Reclamantul a susținut că ”nu sunt indicate titlurile de creanța care cuprind obligațiile principale, la care au fost calculate obligațiile accesorii, fiind indicate doar anumite numere interne ale paratei, fara relevanta fiscala și că nu sunt precizate ca identificare si nu sunt anexate titlurile de creanța menționate anterior, pentru a putea verifica justețea celor susținute de parata ca fiind decizii de impunere privitoare la obligațiile principale de plata asupra cărora a calculat prin decizia atacata accesoriile fiscale.

Referitor la debitele principale asupra căruia parata a calculat dobânzi si penalități, reclamantul a arătat că o serie de documente nu i-au fost comunicate, astfel încât orice dobânda calculată la sumele menționate în acele documente este nelegal pretinsa și că mai multe sume stabilite prin decizii de impunere de plați anticipate emise in iunie 2013 au fost achitate.

Reclamantul a învederat că Decizia nr. 671 din 19.09.2014 este nelegală, având în vedere că nu a fost motivată soluția adoptată de pârâtă, iar, pe de alta parte, Decizia de impunere din oficiu nr. …./1/13.03.2013 a fost anulata prin Sentința civila nr.5526/3 octombrie 2014 de Tribunalul Cluj.

De asemenea, a apreciat că se impune luarea în considerare a faptului că dispozițiile art. 35 alin.(1) din Ordinul 617 au fost anulate și s-a constatat nelegalitatea dreptului caselor de sănătate sa emită decizii de impunere cu caracter fiscal, pentru creanțele cu titlu de obligații la FNUASS.”

Prin întâmpinarea formulată, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj a solicitat ”respingerea acțiunii și a arătat că susținerile reclamantului sunt neîntemeiate iar în cuprinsul deciziei atacate au fost înscrise motivele de fapt și de drept care au condus la calculul accesoriilor.

Pârâta a mai arătat că, având în vedere prevederile Ordonanței nr. 86/2003 și ale Codului de procedură fiscală, respectiv Protocolul nr. P5282/26.10.2007/../30.10.2007 încheiat între C.N.A.S. și A.N.A.F. s-a constatat că prev. art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 erau legale.

De asemenea, a menționat că în speță sunt incidente prevederile art. 261 alin. 4 din Legea nr. 95/2006 și ale OG nr. 92/2003 și că atât actele emise d A.J.F.P. Cluj cât și cele emise de C.A.S. Cluj pentru stabilirea obligațiilor către bugetul de stat, respectă prevederile legale.”

Tribunalul a reținut următoarele: ”Din descrierea evocată se înțelege ca accesoriile fiscale nu au o identitate de sine stătătoare ci sunt determinate de situația debitului principal.

Pentru ca decizia de impunere din oficiu cu privire la accesoriile datorate de reclamant sa poată fi cenzurabile de către instanță, obiectul actului administrativ fiscal trebuie să fie neechivoc, adică sa cuprindă elementele de fapt (actele fiscale) care au fost luate în considerare la emiterea  titlului de creanță reprezentând accesoriile.

S-a constatat că deciziile de impunere din oficiu nr. …./1/2012 și…../1/2013, în raport de care s-au stabilit obligațiile accesorii nu sunt nominalizate în decizia care reprezintă titlul de creanță pentru obligațiile fiscale accesorii, nici chiar în anexele acesteia. Aceste lipsuri fac ca obiectul actului fiscal să fie incert.

Emiterea actului fiscal reprezentând obligații fiscale accesorii s-a făcut în abstract fără a se stabili  o legătură cu  obligația fiscala principală  concretă,  și astfel nu este  îndeplinită condiția motivării actului administrative fiscal.

Este de esența dreptului administrativ cerința motivării actului administrativ, pentru că acestea reprezintă o punere în executarea legii. Simpla existență a unor motive  de drept cu trimitere la o stare de fapt  evazivă  – „contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate  de persoane care realizează venituri  din active independente si persoane care nu realizează venituri”- nu este de natură a satisface cerința imperativă a motivării, esențială în acest sens fiind  legătura logică  necesară între starea de fapt (titlul de creanță în care sunt cuprinse obligațiile fiscale principale), analiza documentelor  în raport de normele invocate  și măsura dispusă.

Cerința motivării corespunzătoare a actelor administrative, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pentru care au fost adoptate, se regăsește și în Recomandarea (2007)7 a Comitetului de Miniștri (art. 17 pct. 2), respectiv în Rezoluția (77)31 a Comitetului de Miniștri (principiul IV), fiind preluată și menționată în mod expres în Codul European al Bunei Conduite Administrative: Fiecare decizie adoptată de Instituție, care poate afecta în mod negativ drepturile sau interesele unei persoane particulare, va menționa temeiurile pe care se bazează, indicând în mod clar faptele relevante și baza legală a deciziei.

Nemotivarea unui astfel de act administrativ face ca soluția dispusa sa aibă un caracter arbitrar, punând instanța investită cu soluționarea cauzei în imposibilitatea de a verifica motivele de fapt si de drept care au stat la baza emiterii actului.”

Prin sentința civilă nr. 405 din 5 februarie 2016, Tribunalului Cluj a admis în parte acțiunea și s-a dispus anularea Deciziei nr. 671/2014 emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii din 31.03.2013 emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj în cuantum de 2.663 lei.

AJFP a atacat cu recurs sentința, precizând: ”contrar celor arătate, astfel cum se poate observa din documentele depuse la dosarul cauzei, Decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii nr…./31.03.2014 cuprinde in anexa, in mod detaliat:

•perioada pentru care au fost calculate accesoriile

•sumele reprezentând debit principal, neachitate, aferent cărora au fost calculate accesoriile

•numărul de zile de întârziere luate in calcul

•cota aplicata, respectiv suma rezultata , denumita suma accesoriu.

Așadar actul administrativ fiscal conține toate informațiile necesare chiar daca nu este precizat numărul actului administrativ emis de CAS Cluj.

Astfel cum a menționat de altfel si instanța fondului este vorba despre Deciziile de impunere din oficiu nr…./1/2012 si nr…/1/2013 emise de CAS Cluj pentru stabilirea contribuției la FNUASS, creanțe preluate in conformitate cu dispozitiile OUG nr.125/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Împrejurarea ca acestor creanțe le-a fost atribuit un număr identificator din sistemul informatic, nu echivalează cu lipsa motivării actului administrativ. In realitate, acest număr este un element suplimentar de individualizare a creanței.

In consecința, apreciază ca fiind contrara dispozițiilor legale susținerea potrivit căreia actul administrativ ar fi nemotivat, luând in considerare faptul ca acesta conține toate elementele in baza cărora a fost stabilita creanța. Lipsa numărului atribuit de casa de asigurări de sănătate actului administrativ prin care a fost stabilit debitul principal, nu echivalează cu nemotivarea, acest neajuns poate fi indreptat pe cale administrativa, insa reclamantul nu a solicitat îndreptarea acest lucru. Acest neajuns ar putea fi calificat, cel mult ca o eroare materiala iar pentru aceste situații legiuitorul a instituit o procedura administrativa dupa cum urmează: ART. 48 îndreptarea erorilor materiale din actele administrative fiscale

(1)Organul fiscal poate îndrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului.

(2)Prevederile alin. (1) nu se aplică actelor administrative fiscale pentru care s-au exercitat căile de atac prevăzute de lege, iar soluția este definitivă.

(3)Prin erori materiale, în sensul prezentului articol, se înțelege orice greșeli de redactare, omisiuni sau mențiuni greșite din actele administrative fiscale, cu excepția acelora care atrag nulitatea actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ fiscal.

(4)în cazul în care după comunicarea actului administrativ fiscal organul fiscal constată, din oficiu, că există erori materiale în cuprinsul său, acesta comunică contribuabilului un act de îndreptare a erorii materiale.

(5)în situația în care îndreptarea erorii materiale este solicitată de contribuabil, organul fiscal procedează astfel:

a)dacă cererea de îndreptare a erorii materiale este întemeiată, emite și comunică contribuabilului actul de îndreptare a erorii materiale;

b)dacă cererea de îndreptare a erorii materiale nu este întemeiată, respinge cererea printr-o decizie ce se comunică contribuabilului.

(6)Actul de îndreptare a erorii materiale și decizia de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale urmează regimul juridic al actului inițial și pot fi contestate în condițiile legii în care putea fi contestat actul inițial.

Așadar susținerea potrivit căreia nu este îndeplinita condiția motivării actul administrativ, apare ca fiind nelegala si nejustificata, aceasta cu atat mai mult cu cat, instanța fondului a nominalizat clar in cuprinsul hotărârii deciziile de impunere emise de CAS Cluj in raport de care s-au stabilit obligațiile fiscale accesorii.

In consecința, hotărârea pronunțata de instanța fondului incalca dispozițiile legale.”

Intimatul-reclamant Mircea Pop a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală.

Prin Decizia Civilă nr. 1897/2016 din 17 octombrie 2016, Curtea a admis recursul și a trimis cauza înapoi la Tribunal pentru rejudecare.

Instanța Curții de Apel Cluj a fost constituită din președinte Amalia Alexandrina Marin și judecători Iarina Ioana Prelipceanu și Antoniu Simon. În decizie se arată că ”Compunerea completului de judecată desemnat să participe la judecarea cauzei a fost stabilit potrivit Hotărârii nr. 74 din 1.09.2016 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Cluj”. Anterior acestei hotărâri, în complet era Sergiu Leon Rus, care a fost înlocuit de Iarina Prelipceanu, avansată anul trecut de la Tribunal la Curte. Aceasta este judecătoarea care a dat în judecată Baroul Cluj.

Potrivit motivării Curții, ”Prima instanță a anulat actele administrativ atacate întrucât decizia privind obligațiile fiscale accesorii s-a făcut în abstract fără a se stabili o legătură cu obligația fiscală principală și astfel nu este îndeplinită condiția motivării actului administrativ fiscal.

Contrar aprecierii tribunalului, Curtea reține că în anexa la decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. …. din 31.03.2014 s-au menționat sumele reprezentând debit principal individualizate prin actele administrative principale, aferente accesoriilor calculate, perioada pentru care au fost calculate accesoriile și numărul de zile de întârziere luat în calcul, cota aplicata în privința dobânzii sau penalității de întârziere, precum și suma rezultată cu titlu de creanțe accesorii.

Din acest punct de vedere nu se poate susține o nulitate a actului administrativ fiscal din perspectiva art.46 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art.87 din același act normativ câtă vreme actele administrative fiscale principale au fost indicate în anexă și pot fi identificate pe baza celorlalte elemente (debit, dată, emitent).

Așa fiind, Curtea apreciază că tribunalul a anulat în mod greșit actele atacate pe un motiv formal, fără să cerceteze fondul raportului juridic.

Fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin.1 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și pe temeiul art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ va casa în tot hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.

În rejudecare, după depunerea la dosar a tuturor actelor administrativ fiscale principale și a dovezilor de comunicare ale acestora, tribunalul va antama fondul cauzei și, în respectul dispozițiilor art.501 alin.3 Cod procedură civilă, va analiza celelalte motive invocate în primul ciclu procesual, cu verificarea dacă în prezent creanțele accesorii mai subzistă raportat la adresa emisă de AJFP Cluj din 27.04.2016”

Greu de judecat

După ce dosarul s-a întors la Tribunal, cu greu s-a găsit un judecător care să judece acțiunea decanului Baroului Cluj. Dosarul a ajuns din nou la Tribunal în decembrie 2016, când s-a formulat prima declarație de abținere de către judecătoarea Alexandrina Nan. A urmat apoi încheierea din 23 februarie: ”Admite declaratia de abtinere formulata de doamna judecator Anca Maria Groza in dosarul nr. 5731/117/2014* al Tribunalului Cluj.” În 24 februarie, cauza a fost amânată ”în vederea solutionarii declarației de incompatibilitate” depusă de judecătoarea Monica Trofin. A urmat o cerere de abținere admisă în 13 aprilie. Abia în 22 mai a început judecarea dosarului de către Paula Păcurar, care a dispus o amânare ”pentru a efectua o adresa la AJFP Cluj. ”

Comments

comentarii