Acasă » CONFERINȚE » Fotografia întoarsă pe toate fețele de cadre didactice de la drept, jurnalism și artă

Fotografia întoarsă pe toate fețele de cadre didactice de la drept, jurnalism și artă

Cadre didactice de la Facultatea de Drept ”Dimitrie Cantemir”, Universitatea de Artă și Design și Departamentul de Jurnalism de la UBB au vorbit despre fotografie din punct de vedere artistic și juridic la conferința ”Dreptul la imagine. Portretul”.

Conferința a avut loc vineri, 24 martie, într-un amfiteatru aproape plin de la Facultatea de Drept Cluj-Napoca din cadrul Universității Creștine ”Dimitrie Cantemir” București.

 

Cunoscutul fotograf Dorel Găină

Conferința a fost împărțită într-un panel artistic și unul juridic. În primul au avut prezentări prof. univ. dr. Dorel Găină (director departament, Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca) – „Dilema fotografică”, prof. univ. dr. Feleki Károly (Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca)– „Portretul în fotografie”, conf. univ. dr. Eugen Savinescu (Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca) – „Fotografia martor”, lect. univ. dr. Rareș Beuran (Universitatea „Babeș-Bolyai”, Facultatea de Științe Politice, Administrative si ale Comunicării, Departamentul de Jurnalism) – „Portretul în fotojurnalism” și dr. Paul Siladi (director, Radio Renașterea) – „Fotografia ca experiență personală”.

Panelul juridic a fost susținut de către cadre didactice universitare de la UCDC: conf. univ. dr. Elena-Mihaela Fodor
– „Dreptul la imagine în jurisprudența CEDO”, conf. univ. dr. Mihnea-Dan Radu – „Dreptul la propria imagine în conformitate cu dispozițiile Codului civil român (art. 73-75 C. civ.)”, lect. univ. dr. Grigore Labo – „Fotografia-portret în criminalistică”, lect. univ. dr. Codruța-Ștefania Jucan – „Fotografia-portret, obiect de patrimoniu” și conf. univ. dr. Paul Popovici – „Fotografia în dreptul român și european al proprietății intelectuale”.

”În exercitarea dreptului la imagine, titularul are dreptul de a se opune reproducerii portretului său, prin orice mijloace sau, după caz, utilizării unei asemenea reproduceri. Interdicţia îi vizează în primul rând pe aceia care fotografiază sau filmează o persoană, fie că aceasta se află într-un spaţiu destinat vieţii sale private, fie chiar într-un spaţiu public, unde aceasta desfăşoară o activitate privată.

În viziunea legiuitorului român, dreptul persoanei la propria imagine primește autonomie, bucurându-se de o reglementare distinctă în cadrul art. 73 Cod civil. O atingere a dreptului la imagine trebuie să fie considerată independent de o atingere a vieţii private şi independent de vreo atingere a dreptului la demnitate. Totuși, autonomia recunoscută dreptului la propria imagine apare ca fiind relativă, continuând să existe într-o anumită măsură o întrepătrundere a acestuia cu viaţa privată, după cum rezultă din reglementarea art. 74 lit. c), g) şi h).

Pentru a putea invoca dreptul la propria imagine, trebuie ca utilizarea acestui element sa poată fi recunoscută de către ceilalți, altminteri neexistând o vătămare. Reproducerea imaginii unei persoane printr-o fotografie, film, desen, reţea internet etc. necesită acordul acelei persoane; consimţământul acordat unei persoane nu înseamnă în mod obligatoriu că este acordat şi altora.

În toate cazurile, consimţământul se prezumă a fi dat pentru captarea şi difuzarea unei imagini corecte a persoanei, şi nu pentru o reprezentare deformată. Cel care reproduce imaginea trebuie să aducă dovada acordului subiectului, nu este suficient să fi dobândit drepturile fotografului; mai mult, acordul dat pentru realizarea imaginii nu înseamnă şi acordul dat pentru difuzarea acesteia.

Ca excepţii de la regula consimţământului expres, doctrina face referire la captarea imaginii persoanei care participă la evenimente cu caracter public – conferinţe, simpozioane, reuniuni, mese rotunde, spectacole, bâlciuri, ştranduri, carnaval etc., sau a persoanei aflate în exercitarea publică a demnităţii, activităţii sau profesiei publice. În aceste situații există o prezumție relativă de consimțământ. Refuzul de fixare a imaginii ar trebui să fie expres sau, deşi tacit, să rezulte din împrejurări neîndoielnice.

Acordul este tacit pentru persoanele publice care apar într-un loc public, dacă publicarea imaginii respective este utilă pentru ilustrarea unei actualităţi. În afara acestor ipoteze, dreptul la imagine permite oricărei persoane să se opună difuzării, fără acordul său expres, a imaginii sale.”, a spus conferențiarul Radu Mihnea.

Conferențiarul Elena Fodor a vorbit mai întâi despre dreptul la imagine ca un drept al personalităţii. ”După apariţia noţiunii „persona”, ca subiect de drept în dreptul roman, filozofia iluminismului a ataşat persoanei fizice noţiunea de demnitate umană şi conceptul de drepturi naturale. Ulterior, sancţionarea incălcării drepturilor ataşate omului a condus la conceptul de drepturi ale personalităţii. Conţinutul dreptului la imagine este o creaţie a Curţii Europene a Drepturilor Omului în legătură cu dreptul la viaţă privată şi de familie protejat de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului”

”Dreptul la liberă exprimare va prima atunci când există motive de ordine publică pentru a restrânge dreptul la viață privată.”

Trecând la jurisprudența CEDO, conferențiarul a dat exemplu cauza von Hannover c. Germaniei (nr. 2). ”Curtea a arătat că libertatea de exprimare include publicarea fotografiilor. Aceasta este o zonă în care protejarea drepturilor și demnității persoanelor are importanță deosebită, căci fotografiile pot conține informații foarte personale, chiar intime, despre o persoană sau familia sa. Prin urmare, va trebui să se asigure întotdeauna un echilibru între dreptul la viață privată, protejat de articolul 8 din Convenție și dreptul la libertate de exprimare, protejat de articolul 10.

Știm foarte bine că reputația unei persoane poate fi afectată de afirmații asociate fotografiei sau pur și simplu de fotografii care surprind persoana într-o anumită atitudine, chiar și atunci când nu este însoțită de niciun text. Articolul 8, între limitările pe care Convenția le prevede, arată că dreptul la viață privată poate suferi restrângeri când intervin motive de ordine publică. Articolul 10 referitor la libertatea de exprimare cuprinde dreptul de a primi sau transmite informații, iar limitările cu privire la acest articol au în vedere protecția drepturilor și reputației altor persoane. Prin urmare, dreptul la liberă exprimare va prima atunci când există motive de ordine publică pentru a restrânge dreptul la viață privată.

Ce a înțeles CEDO prin motive de ordine publică? Câteva exemple: În primul rând viața celor care ocupă funcții și demnități publice. În cauza Schüssel c. Austriei a fost vorba de sticker cu portretul primului-ministru a cărui jumătate de faţă era acoperită cu faţa unui politician de extremă dreapta. Imaginea era însoţită de lozinca « Cei care sfâşie asistenţa socială şi fură educaţia împărtăşesc un chip comun ». Curtea a stabilit în hotărârea pronunțată că limitele criticii sunt mai largi pentru figurile publice decât pentru oamenii de rând, o idee pe care doar a reiterată în această hotărâre, pentru că ea este constantă în hotărârile Curții. ”, a spus Elena Fodor.

Conferențiarul Paul Popovici, cel care a și imaginat această conferință, a amintit la începutul prezentării sale că legislația națională în ce privește drepturile de autor este legea 8/1996.

”Fotografia reprezintă în mod indubitabil obiect al dreptului de autor. Pentru a constitui obiect al dreptului de autor, adică a fi protejată de lege, o operă fotografică trebuie să îndeplinească anumite condiții expres prevăzute de lege: Să fie vorba de o creațe originală, o operă intelectuală, nu o simplă creație din natură. Ea trebuie să treacă prin filtrul personalității autorului, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și, mai ales, independent de valoarea și destinația acesteia.”, a precizat Popovici.

Acesta a arătat că la preluarea unor poze, trebuie menționată sursa și autorul: ”La reproducerea fotografilor, în toate cazurile trebuie menționată sursa și numele autorului. Nu e o chestiune morală, ci o chestiune strict legală, dincolo de bunul simț. Cu o singură excepție: în situația în care nu poate fi identificat autorul. Sigur că e mai comod să faci un copy-paste, fără să mai adaugi ceva. Însă legea ne obligă prin articolul 32, alineatul 4”

Studenți talentați au fost premiați

Evenimentul a inclus o expoziție foto și un concurs dedicat studenților. Aceștia au trimis anterior maxim 5 fotografii fiecare pe tema workshopului „portretul”. Dintre ei au fost aleși câștigătorii, dar s-au acordat și mai multe mențiuni celor cu fotografii reușite. Cu toate că studiază dreptul, mai mulți studenți de la ”Cantemir” au fost premiați pentru fotografiile realizate. Premiul I a fost acordat Ramonei Igna (foto stânga). Premiile au constat în cărți de specialitate.

Între paneluri și premierea studenților, participanții la conferință au putut testa noile modele de aparate foto de la Nikon.

 

Comments

comentarii

Lasă un răspuns