Un alt Alex decât cel “vânat de colegi” (așa s-a semnat), fost student al Facultății de Drept – Universitatea din București, ne-a trimis o concluzie după pozițiile contrare trimise anterior de actuali studenți.
”Vreau să încep prin a saluta demersurile foștilor colegi care au venit cu argumente atât împotriva cât și în favoarea situației actuale. Consider că însumând mesajele tuturor ajungem la adevăr, neexistând în acest caz o persoană care să dețină adevărul absolut, fie că este vorba de un cadru didactic, fie de un student sau absolvent.
În ceea ce privește situația propunerii spre exmatriculare a studenților, un lucru ce merită adus în discuție este faptul că nu este prima oară când o astfel de propunere de proporții are loc (contrar declarațiilor domnului decan cu privire la acest incident pe care l-a numit “o premieră”). Este adevărat faptul că anul trecut au fost mai puțini studenți propuși spre exmatriculare, însă consider că poate fi vorba de un precedent. Sunt sigur că studenții din anii mai mari i-au avertizat pe “boboci” cu privire la acest aspect și că nu le era străin riscul la care se expun. De asemenea, această experiență nu a fost străină nici cadrelor didactice, care ar fi trebuit să se asigure prin metode optime, umane, că acest lucru nu se va mai repeta, fapt ce ar fi trebuit corelat cu onestitatea studenților.
Cu toate acestea, nu pot să nu observ cum principiile după care facultatea se ghidează în motivarea acțiunilor împotriva studenților (atât în ceea ce privește anularea examenului la TGD, cât și în ceea ce privește propunerea de exmatriculare) nu se aplică în mod unitar. Cum putem pune problema principiilor ce stau la baza exercitării profesiilor juridice când cadre didactice condamnate definitiv la pedepse cu închisoarea continuă să își exercite activitatea chiar în fața studenților din anul I (exemplul este singular, însă elocvent, arhicunoscut) asupra cărora se pretinde a se insufla un spirit de dreptate, onestitate ? Facultatea își motivează acțiunile în baza acelorași principii pe care le încalcă atunci când tolerează acest fapt interzis de Carta Universității din București.
Mai mult decât atât, creșterea inexplicabilă, disproporționată a dificultății examenelor nu poate sta ca grant al calității actului de învățământ. Domnii profesori (care deși mulți dintre ei au greșit în abordare merită respectul nostru) nu înțeleg faptul că un examen mai greu într-o perioadă mai scurtă de timp nu poate face decât să încurajeze frauda (frauda nu poate fi justificată de aceste greșeli, dar este consecința reală și previzibilă, pe care un profesor universitar trebuie sau ar trebui să o prevadă). Astfel, deși variantele de examinare sunt multiple (examene orale, examene tip open-book, elaborarea de referate ample, care să asigure profesorului parcurgerea materiei și asimilarea acesteia), aceștia aleg varianta cea mai comodă, de a da examene nejustificat de grele, decizie doar ineficace, ci și inumană. Acesta a fost motivul pentru care personal am ales să renunț la continuarea studiilor postuniversitare în cadrul Facultății.
Ba mai mult decât atât, ni s-a spus în mod expres că examenul va fi greu (examen susținut în anul IV la o materie de interes major) pe considerentul că studenții au cunoștințe / rude / prieteni care activează în domeniul juridic și care cu siguranță ne vor ajuta la rezolvarea subiectelor. Practic, vorbim de o prezumție absolută de încălcare a normelor cu privire la fraudarea examenelor (bineînțeles, contrară valorilor și normelor juridice de orice rang pe care tot facultatea ne învață că trebuie să le respectăm ca viitori juriști).
În ceea ce privește creșterea taxelor de școlarizare, un alt eveniment ce a adus facultatea în centrul atenției, consider că aceasta trebuie să vină ca urmare a unui act de învățământ de calitate, cinstit, transparent (cred că aceasta a fost și opinia domnului decan la momentul la care a motivat acest demers). Consider că această calitate a actului de învățământ nu se poate obține în condițiile date, având în vedere neregulile pe care colegii mei le-au semnalizat (și care cu siguranță nu sunt singurele). Consider că măsurile luate de Facultate (în ceea ce privește evaluarea doamnei profesor Cristea în cadrul unei comisii, anularea neregulamentară, dar oportună, a examenului la TGD, cât și celelalte măsuri demne de apreciat care au fost luate în ultima perioadă) sunt măsuri insuficiente pentru ca actul de învățământ să evolueze și să se ridice la nivelul taxelor de școlarizare pretinse. Argumentul promovabilității ridicate în rândul studenților facultății noastre la examenele de admitere în profesiile juridice este parțial fals, aceste procente reprezentând în cea mai mare parte rodul muncii noastre, a studenților, muncă pe care am depus-o uneori în condiții exagerate de stres, de oboseală, de abuz, de batjocură (aduc aminte replica unuia dintre profesori care ne-a îndemnat înaintea examenului să nu mai zâmbim, ci mai degrabă să ne facem o cruce).
În concluzie, îmi rog în primul rând studenții la decență și sinceritate față de sine. Greșelile pe care le facem sunt ale noastre și trebuie să ni le asumăm. De asemenea, rog cadrele didactice să apeleze rațiune. Soluții la problemele actuale sunt, este de datoria dumneavoastră să le găsiți, presupunând că într-adevăr scopul dumneavoastră asumat este acela declarat de domnul decan, de a forma caractere, de a forma adevărați juriști. Abuzurile, neregulile semnalate acum de studenți cu privire la susținerea examenelor (unele prin care am trecut și eu, sau cel puțin am auzit de existența lor) nu pot justifica în niciun fel frauda. Este o chestiune de asumare a ambelor părți (studenți vs. instituție) a greșelilor și a incompetenței.
Da, studenții de la drept au nevoie de ajutor.”
Cu stimă,
un alt Alex decât cel “vânat de colegi”, fost student al Facultății de Drept, Universitatea din București.