Acasă » JURIDICE-LEGISLAȚIE » FJR despre proiectul de modificare a Codului Penal: ”instrument de instaurare a groazei în magistratură”

FJR despre proiectul de modificare a Codului Penal: ”instrument de instaurare a groazei în magistratură”

Forumul Judecătorilor din România susține că proiectul depus la Camera Deputaților, astfel cum a fost amendat, riscă să transforme Codul penal într-un instrument de instaurare a groazei în magistratură.

”Zilele trecute, asociaţia remarca și faptul că există riscul ca textul iniţial prezentat să fie completat cu texte noi, necunoscute, care nu sunt prezentate corpului magistraților și față de care nu va exista o consultare reală.[2]

Amendamentele depuse la proiectul de modificare a Codului penal confirmă pe deplin această temere, iar adoptarea lor riscă să transforme Codul penal într-un instrument de instaurare a groazei în magistratură.

Astfel, în rândul amendamentelor propuse[3] se numără, între altele, și cele care privesc introducerea a două noi articole (art.2801 și 2802), având următorul cuprins:

Art.280Reaua credință

Fapta judecătorului sau procurorului care, cu intenție, încalcă normele de drept material ori procesual sau nu respectă deciziile Curţii Constituţionale, a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii ori a hotărârilor prealabile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a deciziilor Curţii Constituţionale, a Hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, a Hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, în măsura în care au fost invocate de către părţi, urmărind sau acceptând vătămarea sau, după caz, favorizarea intereselor unor persoane fizice sau juridice, se pedepsește cu închisoare de la 8 la 15 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Art.2802 Grava neglijență

Fapta judecătorului sau procurorului care, din culpă, nesocoteşte, neîndoielnic, normele de drept material ori procesual sau deciziile Curţii Constituţionale, a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea recursurilor în interesul legii ori a hotărârilor prealabile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a deciziilor Curţii Constituţionale, a Hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, a Hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, în măsura în care au fost invocate de către părţi, iar prin aceasta se produce o vătămare sau favorizare, a intereselor unor persoane fizice sau juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.”

Textele nou propuse reprezintă o încercare surprinzătoare şi nemaiîntâlnită de a intimida judecătorii şi procurorii din România, prin transformarea unor abateri disciplinare cu grad de pericol social redus în infracţiuni cu pedepse având limite apropiate de cele prevăzute pentru infracţiunea de omor, mult mai mari decât cele adoptate de legiuitor, spre exemplu, pentru furtul calificat, uciderea din culpă, proxenetismul, tâlhăria şi pirateria, infracţiunile de corupţie etc.

Pe această cale, magistraţii judecători și procurori, cărora prezumția de bună credință în exercitarea funcției nu li se mai recunoaște, sunt consideraţi ab initio un fenomen infracţional extrem de periculos, fapt care nu poate fi compatibil cu standardele unui stat de drept, cu normele minimale acceptate de Consiliul Europei şi cu standardele Uniunii Europene.

Comisia de la Veneţia arată că imunitatea nu ar trebui să se extindă la actele de corupție sau cele frauduloase desfășurate de un judecător.[4] Totuşi, faptul că un judecător a ales, în mod conştient, să nu urmeze standardele stabilite jurisprudenţial nu ar trebui să devină în sine un motiv pentru tragerea la răspundere personală. Prin urmare, simpla interpretare a dreptului, stabilirea faptelor sau cântărirea probelor efectuate de judecători pentru a soluţiona cauzele repartizate lor nu ar trebui să conducă la tragerea la răspundere civilă, penală sau disciplinară, chiar şi în cazul unei neglijenţe obişnuite.[5] Judecătorii ar trebui traşi la răspundere doar în cazul unei „rezistenţe refractare împotriva unei practici stabilite care conduce la o răsturnare repetată a situaţiei în cauzele pentru care există o jurisprudenţă bine-stabilită şi clară”.[6]

Pentru a nu corupe independenţa judecătorilor, răspunderea penală în exerciţiul unei funcţii judiciare ar trebui să fie rezervată doar pentru cele mai grave cazuri şi să nu fie aplicată în cazul erorilor lipsite de intenţie. Dacă judecătorii ar fi fost traşi la răspunderea penală pentru erorile lipsite de intenţie comise în exerciţiul funcţiei lor judiciare, acest fapt ar putea periclita atât imparţialitatea, cât şi independenţa lor. Imparţialitatea judecătorilor va fi pusă în pericol, de vreme ce ameninţarea aplicării sancţiunilor poate afecta, în mod involuntar, judecata. Independenţa judecătorilor va fi pusă în pericol, de vreme ce răspunderea penală pentru erorile comise fără intenţie va vulnerabiliza puterea judecătorească în faţa ingerinţei puterii executive.[7]

Reglementările privind răspunderea judecătorilor pot fi utilizate abuziv pentru a exercita o presiune nepotrivită asupra judecătorilor, atunci când aceştia decid cauze şi subminează, astfel, independenţa şi imparţialitatea lor. De asemenea, funcţionarea doctrinei instrumentului viu a CEDO, care răspunde evoluţiilor societăţii, poate face dificilă prezicerea soluţiilor Curţii Europene a Drepturilor Omului de instanţele naţionale.[8]

Astfel, în cele mai represive sisteme naţionale referitoare la răspunderea magistraţilor, astfel de fapte sunt încadrate cel mult în ilicitul disciplinar. Spre exemplu, în Spania, Legea organică a puterii judiciare nr. 6/1985 stabileşte, în art. 417, că reprezintă abateri disciplinare foarte grave neglijenţa sau întârzierea nejustificată şi repetată în soluţionarea cauzelor sau în oricare din competenţele sale, precum şi ignoranţa nescuzabilă în îndeplinirea funcţiilor judiciare. În Italia, Decretul legislativ nr. 109 din 23 februarie 2006 privind răspunderea magistraţilor califică în art. 3 drept abateri disciplinare grava încălcare a legii determinată de ignoranţă sau de o neglijenţă nescuzabilă, denaturarea faptelor determinată de neglijenţă nescuzabilă, pronunţarea unor hotărâri lipsite de orice bază procesuală sau care au la bază eroare macroscopică sau o neglijenţă gravă şi nescuzabilă.”, se arată într-un comunicatul al asociației Forumul Judecătorilor din România.

Vezi tot comunicatul FJR AICI

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina