Numeroși români ale căror imobile au fost vândute prin executare silită în contul datoriilor la bănci, înainte de apariția Legii dării în plată, au cerut, după intrarea în vigoare a legii, stingerea datoriei rămase după executare. Legea nr.77/2016 conține prevederi dedicate celor executați silit, numai că acestea sunt interpretate diferit de instanțe. Astfel, unii judecători consideră că darea în plată se aplică și celor care nu mai au în posesie imobilul ca urmare a executării, iar alții că nu se aplic în astfel de situații.
Prevederea controversată este la articolul 8 alineatul 5 din legea 77/2016 privind darea în plată: ”Dreptul de a cere instantei sa constate stingerea datoriilor izvorate din contractele de credit apartine si consumatorului care a fost supus unei executari silite a imobilului ipotecat indiferent de titularul creantei, de stadiul in care se afla ori de forma executarii silite care se continua contra debitorului.”
În baza acestei prevederi, debitori care au fost executați și au rămas fără imobile au solicitat să li se aplice legea dării în plată ca să scape de restul de datorie rezultat din diferența de valoare dintre credit și prețul vânzării imobilului. Numai că băncile nu sunt de acord cu asta și contestă în instanță notificările de dare în plată.
Un bărbat din Câmpia Turzii trăiește o adevărată dramă după ce Judecătoria Turda a hotărât că scapă de datorii, iar ulterior, în 19 februarie, Tribunalul Specializat Cluj a admis apelul băncii BCR și a admis contestația acesteia împotriva notificării de dare în plată. De asemenea, instanța de apel l-a obligat pe bărbat să plătească cheltuieli de judecată de peste 5.400 de lei. Acesta mai are calea de atac a recursului.
”Credeți-mă că nici acum nu îmi vine să cred. La Turda mi se face dreptate cu apartamentul executat deja, iar Tribunalul Specializat Cluj permite hienelor să mai tragă de pe mine, cu popriri pe conturi, notări pe bunuri etc. Nu se satură și nu renunță! Pierd apartament, pierd aproximativ 2000 euro in onorarii, pierd avansul dat pe acel apartament, ratele plătite până în momentul intrării in incapacitate de plata și Tribunalul Specializat Cluj e atât de specializat încât le permite bancilor sa reia executarea silită și sa ma execute și pe alte bunuri. Noaptea minții”, ne-a spus Nicolae V.
Motivarea sentinței nr. 657/2017 a Judecătoriei Turda:
”În speță, debitorii au calitatea de consumatori conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 77/2016, întrucât au încheiat la data de 21.12.2007 cu BCR SA contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. …, pentru suma de 28.000 euro, în vederea achiziționării imobilului situat în Câmpia Turzii….Astfel cum reiese din contractul de ipotecă pentru garantarea împrumutului, s-a constituit în favoarea băncii o ipotecă de rang I asupra imobilului achiziționat, apartamentul descris mai sus.
Având în vedere că debitorii nu au mai achitat ratele bancare, în anul 2013, creditoarea a demarat executarea silită împotriva acestora, formându-se dosarul de executare nr. 76N/2013.
Imobilul achiziționat a fost dezmembrat în 2 imobile, iar în cadrul executării silite, unul dintre imobile a fost vândut, cu acordul băncii (prețul revenindu-i acesteia), pentru suma de 60.000 lei, iar cel de-al doilea a fost adjudecat, pentru suma de 62.500 lei.
La data de 18.05.2016, în temeiul art. 8 alin. 5 din Legea nr. 77/2016, debitorii au comunicat băncii, printr-o notificare, intenția de stingere a datoriilor izvorâte din contractul de credit mai sus menționat, solicitându-i să procedeze la emiterea actului care atestă stingerea în integralitate a datoriilor.
Potrivit art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, Dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.
Așadar, dispozițiile art. 8 alin. 5 din lege, acordă consumatorului, supus executării silite, dreptul de a cere instanței, și cu atât mai mult creditorului, să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractul de credit ipotecar (cu mențiunea că obiectul acțiunii este limitat numai la dispoziția de stingere a obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar, fără posibilitatea transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului de către creditor, din moment ce acesta nu se mai află în patrimoniul debitorului).
Ca atare, având în vedere prevederile mai sus redate, instanța apreciază că pot beneficia de prevederile legii și debitorii aflați în executare silită și al căror imobil a fost vândut silit, respectiv adjudecat, legiuitorul prevăzând în cadrul alineatului 5 al art. 8 dreptul la acțiune al debitorului, indiferent de stadiul în care se află executarea silită, tocmai pentru a sublinia faptul că și în situația în care imobilul a fost adjudecat debitorul tot poate promova acțiunea.
Dacă legiuitorul ar fi înțeles ca dispozițiile legii să se aplice numai debitorilor care mai dețin încă imobilul, pentru că doar aceștia au ce transmite, această situație ar fi fost oricum acoperită de prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, și nu ar mai fi fost necesară introducerea alin. (5).
De asemenea, a lega aplicabilitatea Legii nr. 77/2016 de distincția după cum imobilul a fost adjudecat sau nu, reprezintă o discriminare a debitorilor aflați în diverse etape ale executării silite și contravine intenției legiuitorului.
Concluzionând, în baza celor arătate, instanța apreciază că debitorul consumator are posibilitatea să stingă datoria uzând de efectele legii dării în plată, atât în ipoteza în care transmite dreptul de proprietate asupra imobilului ipotecat, dar și în ipoteza în care executarea silită imobiliară este finalizată și alte forme de executare se continuă contra debitorului.
De asemenea, instanța apreciază că dispozițiile art. 8 alin. 5 nu exclud procedura notificării, iar faptul că în speță debitorii au procedat la notificare, permite ca părțile să procedeze la aplicarea dispozițiilor stingerii datoriei și prin acord bilateral, fără intermediul instanțelor de judecată. Totodată, câtă vreme textul de lege nu exclude notificarea, contrar susținerilor debitorilor, la rându-i, odată comunicată notificarea, și creditoarea are posibilitatea de a formula contestație, conform prevederilor art. 7 din Legea nr. 77/2016.
În cauză sunt respectate și cerințele prevăzute de art. 4 din Legea nr. 77/2016, în sensul că banca deține calitatea de creditor, debitorii au calitatea de consumatori, contractul a fost încheiat pentru achiziționarea unei locuințe, cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depășea echivalentul în lei al 250.000 euro, imobilul a fost executat silit, așa cum rezultă din actul de adjudecare, iar debitorii nu au fost condamnați penal în legătură cu creditul.
Pentru considerentele expuse, reținând că Legea nr. 77/2016 oferă debitorului dreptul de a solicita instanței și, cu atât mai mult creditorului, să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de creditoarea BCR SA.”
Caz în care s-au șters datoriile celor rămași fără imobil prin executare
Vă prezentăm mai jos o altă hotărâre favorabilă oamenilor, dar care, spre deosebire de cea la Turda, este definitivă.
DECIZIA nr.433/2017 a Tribunalului Olt (definitivă):
”Legiuitorul a consacrat în art.8 alin 5 dreptul la constatarea stingerii datoriei rezultate din contractul de credit, fără a face referire la transmiterea dreptului de proprietate către creditor ca în cazul art. 8 alin. 1 unde cererea adresată instanței vizează pronunțarea unei hotărâri prin care, pe de o parte, să se transmită dreptul de proprietate către creditor.
Cu alte cuvinte, dreptul de a solicitat constatarea stingerii datoriei din contractul de credit nu este condiționat de stadiul sau de forma de executare silită, cum susține intimata astfel încât stadiul executării silite care continuă împotriva debitorului pentru diferența rezultată urmare a executării garanției nu reprezintă relevanță pentru constatarea ca stinsă a datoriei.
Interpretare intimatei contestatoare Bancpost SA, în sensul că dispozițiile nu se aplică situației în care, la apariția legii, garanția imobiliară a fost executată, debitul nefiind acoperit, iar executarea silită față de debitor continuă, deoarece debitorul nu mai poate transmite, conform legii, dreptul de proprietate asupra imobilului pentru că nu îl mai deține, adaugă la lege. Or, interpretul legii nu poate să adauge la textul legii (…)
De asemenea, Curte Europeană a Drepturilor Omului a considerat, pe deo parte, că pierderea unei locuințe este una dintre cele mai grave atingeri aduse dreptului la respectarea domiciliului și, pe de altă parte, că orice persoană supusă riscului de fi victima unei astfel de ingerințe trebuie în principiu să fie în măsură să solicite examinarea proporționalității acestei măsuri.
Având în vedere considerentele expuse, faptul că apelanții se află în situația în care a avut loc deposedarea de bunul proprietatea lor, valorificarea bunului s-a realizat în favoarea creditorului bancar căruia i-a fost repartizat în integralitate prețul obținut în cadrul dosarului de executare silită, efectul notificării va fi ștergerea oricărei datorii a debitorului față de creditor izvorâtă din contractul de credit garantat cu bunul valorificat, astfel încât contestația creditorului nu este întemeiată, sens în care va admite apelul în temeiul art. 480 alin 2 cpc și se va schimba sentința, în sensul că se va respinge contestația ca neîntemeiată”
De asemenea, mai exista decizia 354/2017 de la Curtea de Apel Brasov, care le da dreptate celor executati.
Cazuri în care s-a respins darea în plată cerută de cei executați
Mai jos puteți vedea cum au motivat judecătorii care consideră că nu pot beneficia de darea în plată cei care au fost executați silit și au pierdut imobilele înainte de legea 77/2016.
SENTINŢA CIVILĂ NR. 3541/2017 Judecătoria Cluj-Napoca (rămasă definitivă): ”În ceea ce priveşte aplicabilitatea dispoziţiilot art. 8 alin. 5 din lege instanţa reţine faptul că acest text legal nu stabileşte aplicabilitatea dispoziţiilor legii 77/2016 în situaţia în care imobilul nu se mai află în proprietatea debitorilor. Astfel, în lipsa unei prevederi exprese care să stipuleze aplicabilitatea dispoziţiilor legii 77/2016 în situaţia expresă în care imobilul a fost deja executat silit, nemaifiind în proprietatea debitorului şi neputând fi realizat, astfel, transferul dreptului de proprietate, instanţa reţine că dispoziţie de la art. 8 alin. 5 se pot aplica doar în situaţia în care executarea silită imobiliară nu a fost finalizată prin vinderea la licitaţie a imobilului.
În acest sens, instanţa reţine faptul că darea în plată reprezintă o operaţiune juridică prin care debitorul se liberează de obligaţia contractată faţă de creditor executând o altă prestaţie, iar în situaţia în care s-ar extinde aplicabilitatea acestui act normativ şi la situaţia în care debitorul nu mai are posibilitatea de a transmite un drept de proprietate, creditorul nu ar beneficia de o altă prestaţie.”
SENTINȚA 11924/2017 Judecătoria Craiova: ”În fine, potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.77/2016, în situația în care creditorul nu se conformează dispozițiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor.
Conform alin.5 al aceluiași articol, dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află sau de forma executării silite care se continuă contra debitorului.
Din economia prevederilor legale anterior menționate rezultă că, Legea nr.77/2016, în întregul ei, nu poate sta ca temei acțiunii contestatorilor întrucât aceștia nu au solicitat transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului lor, respectiv asupra imobilului situat în Craiova…. compus din 2 camere si dependințe in suprafața de 45,201 m.p., înscris în cartea funciară nr. 203.980-C1-U7 a localității Craiova, bunul fiind deja vândut la licitație publică încă din anul 2015.
Contestatorii au solicitat instanței constatarea stingerii datoriilor izvorâte din convenția de credit și, în mod indirect, au urmărit, prin intentarea acțiunii, să se prevaleze de efectul principal pe care Legea nr.77/2016 îl stabilește. Dar Legea nr.77/2016 condiționează stingerea tuturor datoriilor consumatorilor de transmiterea voluntară a dreptului de proprietate asupra bunului ipotecat din patrimoniul consumatorilor în cel al profesioniștilor. Acest efect rezultă nu doar din însăși denumirea Legii nr.77/2016 — Legea privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite — ci și din art.3 al acesteia, potrivit căruia „[…] consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art.5 alin.(3) părțile contractului de credit nu ajung la un alt acord”.
Ca atare, în condițiile în care imobilul a fost deja adjudecat, contestatorii nu se mai pot prevala de dispozițiile Legii nr.77/2016 pentru a solicita constatarea stingerii diferenței de datorie pentru care sunt în continuare executați silit, în același sens fiind considerentele Deciziei Curții Constituționale nr.639/27.10.2016, prin care a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 alin.(3), art.3, art.8 alin.(5), art.10 și art.11 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, tocmai pe considerentul că, întrucât Legea nr.77/2016 nu este aplicabilă litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate (similar litigiului de față), nici dispozițiile acesteia ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate cu care a fost sesizată Curtea nu au legătură cu soluționarea respectivei cauze.
Având în vedere că nu se pot prevala contestatorii de dispozițiile Legii nr.77/2016 în susținerea acțiunii lor, instanța apreciază că nici nu se mai impune analizarea condițiilor prevăzute de actul normativ menționat.”
SENTINTA CIVILA NR. 6701/2017 – Judecătoria Sectorului 3 București: ”Conform prevederilor art. 8 alin. 5 din Legea nr. 77/2016, pe care se întemeiază reclamanții, conform cărora dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.
Instanța apreciază că Legea nr. 77/2016 condiționează stingerea datoriei debitorului consumator de transmiterea voluntară a dreptului de proprietate asupra bunului ipotecat din patrimoniul debitorului în cel al creditorului, or nu aceasta este situația unui imobil adjudecat.
Darea în plată constituie un mod de stingere a obligațiilor civile prin executarea de către debitor a unei alte prestații decât aceea la care s-a obligat la încheierea raportului juridic obligațional. Codul civil condiționează această modalitate de stingere a creanței de consimțământul creditorului, în timp ce Legea nr.77/2016 derogă de la această regula în acord cu prevederile art.3 din acest act normativ.
Instanța constată astfel că reclamanții nu au posibilitatea obiectiva de a transmite dreptului de proprietate asupra bunului ipotecat în vederea stingerii creanței izvorâte din contractul de credit, întrucât acest drept nu se mai află în patrimoniul lor, fiind transmis adjudecatarului ca urmare a urmăririi silite.
Prin urmare, instanța apreciază că prevederile art. 8 alin. 5 din Legea nr. 77/2016 trebuie interpretate în sensul că dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus executării silite, anterior intrării în vigoare a legii, executare care se continuă asupra sa, indiferent de forma de executare, fără însă ca imobilul să fi fost încă adjudecat.
De altfel, chiar Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 38/27.10.2016 a reținut că efectul principal al Legii nr.77/2016 constă în stingerea tuturor datoriilor consumatorilor prin transmiterea voluntară a dreptului de proprietate asupra bunului ipotecat din patrimoniul consumatorilor (debitorilor) în cel al profesioniștilor. Acest efect rezultă nu doar din însăși denumirea Legii nr.77/2016 — Legea privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite — ci și din art.3 al acesteia, potrivit căruia „[…] consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art.5 alin.(3) părțile contractului de credit nu ajung la un alt acord.
Curtea a mai precizat că rațiunea care a stat la baza pronunțării Deciziei nr.639 din 27 octombrie 2016 și a soluției de respingere ca inadmisibile a criticilor formulate a fost aceea că, în cauză, reclamantul-debitor nu a formulat nicio notificare și nu a solicitat transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului său, bunul fiind deja vândut la licitație publică, solicitând instanței să constate doar stingerea datoriilor. Ca atare, în prezentele cauze, instanța judecătorească, care este independentă în aprecierea sa, va putea face aplicarea instituției impreviziunii în temeiul Legii nr.77/2016, în configurarea determinată de Curtea Constituțională prin Decizia nr.623 din 25 octombrie 2016, respectiv în temeiul prevederilor art.969 și art.970 din vechiul Cod civil, în funcție de stadiul executării silite a bunului ipotecat.
Pentru aceste motive, instanța reține că dispozițiile art.8 alin.5 din Legea nr. 77/2016 nu le sunt aplicabile reclamanților care nu mai au în patrimoniul lor dreptul de proprietate asupra bunului spre a putea face obiectul dării în plată.