Acasă » JURIDICE-LEGISLAȚIE » Dezlegare chestiune de drept: Cel care încalcă obligația de a nu conduce din controlul judiciar nu comite infracțiune

Dezlegare chestiune de drept: Cel care încalcă obligația de a nu conduce din controlul judiciar nu comite infracțiune

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală de la ÎCCJ a stabilit că inculpatul care încalcă obligația de a nu conduce din controlul judiciar nu comite infracțiune.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat, astăzi, 29 octombrie, deciziea nr. 18 în Dosar nr. 1878/1/2019:

”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava – Secția penală şi pentru cauze penale cu minori în dosarul nr.7322/285/2017, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: „Dacă obligaţia inculpatului de a nu conduce vehicule anume stabilite, impusă de organul judiciar pe timpul măsurii preventive a controlului judiciar conform art. 215 alin. (2) lit. i) din Codul de procedură penală, constituie o suspendare a exercitării dreptului de a conduce şi întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din Codul penal” și stabilește că:

Obligaţia inculpatului de a nu conduce vehicule anume stabilite, impusă de organul judiciar pe timpul măsurii preventive a controlului judiciar conform art. 215 alin. (2) lit. i) din Codul de procedură penală, nu constituie o suspendare a exercitării dreptului de a conduce, iar încălcarea acesteia nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din Codul penal.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedură penală.”

Art. 335 alin .(2) din Codul penal: ” Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”

Punctul de vedere al completului de judecată de la CA Suceava, care a sesizat ÎCCJ:

”În opinia instanţei sunt posibile două interpretări ale textelor de lege relevante.

Într-o primă opinie, se reţine că obligaţiile pe care inculpatul trebuie să le respecte pe durata măsurii controlului judiciar sunt prevăzute în mod expres în cuprinsul actului prin care se dispune luarea măsurii controlului judiciar şi tot în conţinutul aceluiaşi act i se atrage atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a care îi revin, măsura controlului judiciar se poate inlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive (art. 215 alin. 3 Cod de procedură penală).

Supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar se realizează de către instituţia, organul sau autoritatea anume desemnate de organul judiciar care a dispus măsura, în condiţiile legii. Astfel, instituţia, organul sau autoritatea respectivă verifică periodic respectarea de către inculpat, iar in cazul in eare constată ineălcări ale acestora, sesizează de îndată procurorul, în cursul urmăfirii penale, judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanţa de judecată, 1n cursul judecăţii (art. 215 alin. 6 Cod de procedură penală).

În cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul încalcă, cu rea-credinţă, obligaţiile care îi revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune inlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege (art. 215 alin. 7 Cod de procedură penală).

Obligaţia impusă inculpatului de către organul judiciar, în conţinutul măsurii preventive a controlului judiciar, de a nu conduce vehicule pe o anumită perioadă, nu constituie o măsură tehnico-administrativă pentru a constitui situaţia premisă relativ la infracţiunea de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.

Prin urmare, încălcarea de către inculpat a uneia dintre obligaţiile impuse prin luarea măsurii preventive a controlului judiciar nu realizează cerinţele de tipicitate pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 a1in. 2 Cod penal.

Într-o a doua opinie analiza dispoziţiei legale de 1a art. 335 alin. 2 Codul de procedură penală porneşte de la constatarea faptului că noţiunea juridică de „suspendare a exercitării dreptului de a conduce” nu este definită în vreun act normativ. Astfel, în cuprinsul actului normativ de referinţă în materie, OUG 195/2002 privind circulaţia de drumurile publice, este definită la art. 6 pct. 291 noţiunea de „suspendarea înmatriculării”, însă nu şi suspendarea dreptului de a conduce.

În continuare, din analiza aceluiaşi act normativ, rezultă că suspendarea exercităii dreptului de a conduce, pe timp limitat, constituie o sancţiune contravenţională complementară prevăzută de art. 96 alin. 2 lit. b, care se poate dispune fie ca urmare a săvârşirii uneia dintre contravenţiile enumerate de legiuitor, fie ca urmare a cumulării a 15 puncte de penalizare în acest din urmă caz suspendarea urmând a fi dispusă de către şeful poliţiei rutiere din judeţul sau municipiul Bucureşti care îl are în evidenţă pe titularul permisului de conducere, conform art. 96 alin. 4 OUG 195/2002. Situaţiile, condițţiile şi perioadele pentru care se poate dispune suspendarea dreptului de a conduce ca urmare a cumulului de puncte de penalizare, sunt detaliate de dispoziţiile art. 103 din OUG 195/2002; acelaşi text de lege reglementează (alin. 1 lit. c) şi situaţia suspendării dreptului de a conduce, subsecvent soluţionării unei anchete penale prin ce nu impun anularea permisului de conducere.

Este evident că fapta conducătorului auto care ar conduce în condiţiile în care i s-a aplicat sancţiunea contravenţională complementară de către agentul constatator sau faţă de care s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce prin decizia şefului poliţiei, este de natură a întruni elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. 2 Codul penal, în modalitatea alternativă vizată de prezenta întrebare prealabilă.

De asemenea, OUG 195/2002 reglementează instituţia reţinerii permisului de conduce ca măsură tehnico-administrativă, conform art. 97 alin. 1 lit. a şi art. 111.  In concret, in cele mai multe situaţii este vorba de cazuri în care fapta săvârşită de conducătorul auto pare a întruni elementele constitutive ale unei anumite infracţiuni la regimul rutier, astfel că permisul este reţinut pe durata cercetărilor şi se eliberează o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie.

Jurisprudenţa instanţelor este unanimă în a reţine infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. 2 Codul penal în situaţia inculpatului care conduce vehiculul în baza unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulaţie, deşi în această situaţie nu este vorba de instituţia suspendării dreptului de a conduce reglementată de OUG 195/2002, ci de o altă măsură prevăzută de lege măsura tehnico­administrativă a reţinerii permisului de conducere.

În consecinţă, faţă. de împrejurarea că legea nu defieşte juridic noţiunea de suspendare a dreptului de a conduce (deşi legiuitorul a înţeles să definească la începutul OUG 195/2002 art. 6, 45 de termeni cu care operează în mod uzual în cuprinsul actului normativ), iar jurisprudenţa şi doctrina au recunoscut în mod constant şi unanim existenţa infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. 2 Codul penal (conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată), chiar dacă era în fapt incidentă o măsură tehnico administrativă cum este cea reglementată de art. 111 din OUG 195/2002, rezultă că terenul de suspendare din cuprinsul art. 335 alin. 2 trebuie interpretat conform limbajului comun.

Astfel, conform dicţionarului explicativ al limbii române, „a suspenda” inseamnă, în sens propriu „a atârna”, iar în sens figurat „a întrerupe, a amâna, a opri temporar o activitate. A face să înceteze temporar o acţiune judiciară; a interzice temporar exercitarea unor drepturi”. Acest din urmă sens a interzice temporar exercitarea dreptului de a conduce este în fapt avut în vedere de organele judiciare şi de doctrină atunci când reţin incidenţa infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. 2 Codul penal când inculpatul conduce atunci când permisul i-a fost reţinut şi i s-a eliberat o dovadă Inlocuitoare fără drept de a conduce.

Textul de lege nu instituie vreo condiţie suplimentară pentru existenţa infracţiunii, referitor la organul care poate dispune suspendarea (organul de poliţie sau organ judiciar, agent constatator sau şeful etc.), la actul 1n baza căruia operează. interdicţia (proces — verbal de contravenţie, act de dispoziţie al şefului poliţiei, dovadă înlocuitoare fără drept de circulaţie etc.) sau temeiul juridic al interdicţiei (sancţiune contravenţională complementară, act de dispoziţie a şefului poliţiei ca urmare a cumulării de puncte — art. 103 lit. a, b ori ca urmare a finalizării anchetei penale prin ce nu impun anularea permisului de conducere — art. 103 1it. c sau simpla ridicare a permisului ca urmare a săvârşirii unei presupuse infracţiuni la regimul rutier).

Tocmai pentru a acoperi această diversitate de situaţii ce poate conduce la aplicarea unei interdicţii de a conduce, legiuitorul a dispus în mod expres că „perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce se consideră peri❑adă de suspendare a exercitării dreptului de a conduce.” — art. 97 alin. 3 OUG 195/2002.

Examinând din această perspectivă dispoziţiile art. 215 alin. 2 lit. i Codul de procedură penală, se constată că acestea se referă la posibilitatea organului judiciar (procuror, judecător de drepturi şi libertăţi, judecător de cameră preliminară sau instanţă de judecată) de a impune inculpatului obligaţia de a nu conduce vehicule anume stabilite, ceea ce nu poate constitui decât interdicţie temporară a dreptului de a conduce, atât în sensul limbajului comun (conform definiţiei semantice a verbului „a suspenda”) cât şi conform art. 97 alin. 3 din OUG 195/2002.

Pe de altă parte, împrejurarea că încălcarea obligaţiilor instituite de organul judiciar în cadrul controlului judiciar atrage sancţiuni în plan procesual penal (luarea unei măsuri preventive privative) nu constituie un impediment pentru producerea unor consecinţe juridice şi în planul dreptului penal substanţial. De altfel, în mod evident această situaţie poate fi incidentă în cazul instituirii obligaţiei prevăzute de art. 215 alin. 2 lit. j să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme, a cărei incălcare poate constitui în acelaşi timp şi infracţiunea prevăzută de art. 342 Codul penal.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns