fbpx
Acasă » DIVERSE » Despre procesul lui Brâncuși contra SUA cu conf. Paul Popovici de la Facultatea de Drept ”Dimitrie Cantemir ”Cluj

Despre procesul lui Brâncuși contra SUA cu conf. Paul Popovici de la Facultatea de Drept ”Dimitrie Cantemir ”Cluj

Conferențiarul Paul Popovici de la Facultatea de Drept ”Dimitrie Cantemir ”Cluj, specializat în dreptul proprietății intelectuale, a vorbit despre procesul sculptorului Constantin Brâncuși contra Statelor Unite ale Americii, cu ocazia aniversării marelui artist din 19 februarie.

Centrul de Cercetări în Dreptul Proprietății Intelectuale „Aurelian Ionașcu” și Colegiul Consilierilor Juridici Cluj au organizat evenimentul „Soare negru”. Artă și drept în legătură cu Brâncuși la Biblioteca Centrală Universitară.

Unul dintre subiectele atinse a fost procesul intentat SUA de Brâncuși, în 1927, după ce, la vamă, funcționarii au desfăcut cutiile trimise pentru expoziții la New York și Chicago și spus că au descoperit 20 de “obiecte ciudate”. În ce privește o structură subțire și galbenă din bronz strălucitor, înaltă de aproape 1,5 metri, puțin umflată la mijloc, purtând numele de “Pasărea în spațiu”, vameșii au refuzat să o considere operă de artă și să o scutească de taxe. Așa că au taxat-o cu 40% din valoarea ei de vânzare, obligându-l pe Brâncuși ca, în cazul în care dorește să reintre în posesia sculpturilor, să plătească 240 de dolari (sumă care astăzi ar echivala cu aproximativ 2.500 de dolari).  în februarie 1927, evaluatorul vamal F.J.H. Kracke avea să întărească primele încadrări ale colegilor săi și să decidă că orice sculptură vândută de Brâncuși în SUA va fi supusă taxelor.

În martie 1927, un reprezentant al lui Brâncuși a depus actele prin care sculptorul contesta în instanță decizia reprezentaților guvernamentali ai Statelor Unite. Și astfel începea procesul Brâncuși vs Statele Unite.

La proces, Brâncuși și susținătorii lui, cât și reprezentanții vămii au argumentat dacă Brâncuși este sau nu este un sculptor sau un artist.

”De multe ori judecătorul întreabă pe cei chemați ca martori dacă este Brâncuși un sculptor sau nu este? Interesant. Dacă ceea ce a făcut acolo provoacă emoție estetică sau nu provoacă. Bineînțeles că cei chemați de vamă, care făceau parte din establishment, au zis: domne, nu ne provoacă nicio emoție.”, a spus conferențiarul Paul Popovici.

Acesta a arătat un beneficiu al procesului pentru artist: ”Procesul acela a constituit o mină de aur pentru Brâncuși, fără să vrea. De ce? I-a asigurat o publicitate gratis incredibilă. Erau fotografii cu el și cu sculpturile lui în toată presa. E o rețetă de succes. Să știți că am asistat fără să vreau, în calitate de consultant juridic, la o cauză care de fapt nu a avut o cauză reală, ci a fost creată tocmai pentru a produce valuri și a atrage atenția unui produs. Brâncuși a fost foarte modest toată viața lui și a fugit de publicitate. Există consemnate în arhiva Brâncuși scrisori pe care i le-au trimis prietenii, care îi scriau: ”Ce publicitate ți s-a făcut!” Și el nu răspunde, nu-l interesa. El era așa conștient de valoarea artei sale, încât nu și-a făcut publicitate, nu și-a dorit-o, nu a vrut să se afișeze. ”

Brâncuși a câștigat procesul. În data de 26 noiembrie 1928, judecătorul Byron Waite avea să citească verdictul: ”“Obiectul luat acum în discuție este frumos și simetric în formele sale și, chiar dacă pot exista unele dificultăți în asocierea sa cu o pasăre, nu este mai puțin plăcut de privit și de apreciat din punct de vedere ornamental, iar acum că avem dovezile că este produsul original al unui sculptor profesionist și că, de fapt, este o sculptură și o operă de artă în conformitate cu declarațiile persoanelor mai sus menționate, susținem protestul și decidem că are dreptul la intrarea în țară fără a se supune taxelor vamale. (…)Școala numită «de artă modernă» se dezvoltă pe tendința de a reprezenta idei abstracte în loc de a încerca să imite natura. Indiferent dacă suntem sau nu de acord cu aceste idei noi și școlile pe care le reprezintă, noi credem că existența lor și influența lor asupra lumii artistice trebuie recunoscute de către instanțele de judecată”. (Sursa: webcultura.ro)

”Este reconsiderată arta și este schimbată jurisprundeța americană. Brâncuși o schimbă, deși remanențele se vor resimți încă vreo 25 de ani în practica vămii.”, concluzionat Popovici.

De asemenea, acesta a vorbit despre testamentul lui Brâncuși în favoarea statului francez și despre legenda privitoare la intenția lui Brâncuși de a dona Statului român atelierul său din Franța

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina