Persoanele care vor să atace în instanță acte fiscale trebuie să aștepte mai întâi răspunsul la contestație din partea autorităților fiscale, oricât de de târziu ar veni acesta, spune conferențiarul universitar Elena-Mihaela Fodor, directorul departamentului de drept public de la Facultatea de Drept din Cluj a Universității Creștine Dimitrie Cantemir. În cazul atacării autorizațiilor de construire, naște discuții momentul de la care curge termenul pentru depunerea plângerii prealabile.

Avocatul și conferențiarul Elena-Mihaela Fodor a vorbit la conferința de drept administrativ din 27 februarie despre procedura prealabilă fiscală, adică ce trebuie să facem înainte de a ajunge să ne judecăm cu Fiscul.

”Procedura prealabilă are anumite particularități întrucât este obligatorie acea contestație a actului fiscal. Este o procedură prealabilă cu o denumire specifică, dar, mai mult decât atât, există dispoziții care spun că în continuare te poți adresa la instanța de judecată pentru a contesta deciziile emise în soluționarea contestației. Ceea ce face ca intepretarea constantă a instanțelor să fie aceea că termenul de 45 de zile de răspuns la contestație fiind unul de recomandare, contribuabilul trebuie să aștepte decizia autorității fiscale, oricât de târziu ar veni ea, pentru a o contesta apoi la instanță. Dacă trece un timp care ar primejdui posibilitatea de acțiune a contestatorului, cel mult ar putea cere instanței să oblige autoritatea fiscală să soluționeze acea contestație.”, a explicat Fodor.

Aceasta a atras atenția asupra unui aspect important în ce privește relația dintre administrație și persoane fizice sau juridice. ”Atribuțiile autorităților administrative nu pot fi substituite de instanța de judecată. Instanța poate interveni doar atunci când autoritatea administrativă încalcă legea și mă refer la o încălcare în sensul larg. În raportul juridic de drept administrativ părțile nu se găsesc într-o poziție de egalitate și nu ar trebui niciodată să uităm acest lucru! Administrația este veșnic pe o poziție supraordonată, își impune cu putere obligatorie hotărârile sale asupra particularului, iar particularul este într-o veșnică defensivă, apărându-se atunci când legea este încălcată prin adresarea la instanța de judecată.”, a spus conferențiarul.

Tot despre procedura prealabilă, dar împotriva autorizațiilor de construire, a vorbit avocatul Ovidiu Podaru, conferențiar la Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai. Procedura este reglementată de articolul de mai jos din Legea 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții

Articolul 43 indice 2
(1)Orice persoana interesata, care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, potrivit legii, pentru a ataca autorizatia de construire sau actul de respingere a cererii pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii, dupa caz, emise de autoritatea administratiei publice locale competenta pentru investitiile prevazute la art. 431 alin. (1).
(2)Inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, in termen de 30 de zile de la data aducerii la cunoștința publicului a autorizatiei de construire sau a actului de respingere a cererii pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii, dupa caz, persoanele prevazute la alin. (1) vor solicita autoritatii administratiei publice locale emitente revocarea actului, in tot sau in parte, daca acesta nu a produs efecte juridice.
(3)Procedura administrativa prealabila prevazuta la alin. (2) este scutita de taxa de timbru si trebuie sa fie echitabila, rapida si corecta.

”Prima problemă este legată de momentul de la care curge termenul de 30 de zile. Termenul n-ar trebui să curgă de la luarea la cunoștință a conținutului pe orice cale, ci de la afișarea regulată a autorizației pe fond. Și-acolo se face probațiune cu orice mijloc de probă că autorizația s-a afișat așa cum a trebuit, e vizibilă dinspre domeniul public și a datei la care s-a făcut afișarea și că a stat cel puțin 30 de zile. Mie mi se pare că asta, raportat la importanța actului, nu face decât să consacre o aplicație particulară a principiului securității raporturilor juridice.

În alte situații, X vine și spune ”n-am cunoscut actul căci am fost în vacanță în străinătate”. De acord. Dar nu e firesc nici ca eu care construiesc să stau într-o insecuritatea juridică la nesfârșit până când mi se întorc toți vecinii din străinătate. Și atunci dacă am făcut acea procedură de afișare regulată pe fond a autorizației, mie mi se pare că este suficient. Sigur că instanțele, dacă justifici că ai fost plecat în străinătate sau că ai avut o imposibilitate obiectivă, ar putea aprecia, completând această regulă cu cea subsidiară din legea contenciosului administrativ, că suntem într-un caz cu motiv temeinic și să prelungească acest termen, dar nu mai mult de șase luni. Adică i se dă o șansă și potențialului reclamant să nu fie în interiorul termenului de 30 de zile.

Mai e o chestiune: eu văd acolo panoul publicitar și văd că se construiește, dar asta nu-mi garantează că vătămarea mi-o produce autorizația. În sensul că sunt două variante: 1. că s-a emis autorizație să se construiască prea aproabe de terenul meu cu încălcarea drepturilor meme sau 2. că autorizația a fost emisă corect dar beneficiarul ei abuzează în fapt și construiește complet aiurea, vătămându-mi drepturile. Ca să-mi dau seama dacă mă vatămă vecinul sau autorizația nu pot decât să văd tot proiectul, adică toate anexele, care potrivit legii sunt publice și se găsesc la sediul autorității emitente. Practica recentă a Primăriei este ”nu pot să-ți arăt planșele pentru că sunt protejate de drepturile de autor”. Or fi protejate de drepturile de autor dacă vreau să-mi fac o casă identică, dar eu le consult ca să văd dacă mă vatămă sau nu. Dar astea ascund altceva în spate, nu veritabile argumente juridice. Deci instanțele pot considera că dacă persoana a făcut cerere la primărie să vadă autorizația cu tot cu documentație și i s-a refuzat sistematic, să aprecieze că suntem în situația unui motiv întemeiat pentru ca termenul de 30 de zile să fie prelungit, dar nu mai mult de 6 luni.

A doua chestiune tot legat de procedura prealabilă. Ni se spune că procedura prealabilă este necesară. Deci voi solicita autorității emitente revocarea actului și se spune “în tot sau în parte, dacă acesta nu a produs efecte juridice”. Vă mărturisesc că m-am gândit de mai multe ori: ”cum adică dacă acesta nu a produs efecte juridice?” Deci soliciți revocarea dacă a produs sau dacă nu a produs? Luăm ad litteram. Doar că intepretarea e evident inutilă, în sensul că am putea considera, dacă am fi riguroși, că nu trebuie niciodată procedură prealabilă. Autorizația de construire fiind un act individual își produce efectele de la comunicarea către beneficiar. Dacă beneficiarul singur a afișat autorizația pe fond, este evident că a primit-o. Fiindcă a primit-o a produs deja efecte juridice. Fiindcă a produs efecte juridice, rezultă că tu nu mai trebuie să faci procedura prealabilă. Faci doar dacă nu a produs, ceea ce e un non sens. Textul ar trebui interpretat în sensul că trebuie să faci procedura prealabilă dacă nu cumva autorizația a produs efecte materiale, adică deja s-a apucat de construit sau dacă nu cumva a produs alte efecte juridice autorizației, în sensul că în baza ei s-au încheiat diverse contracte și așa mai departe. Deci într-o altă formulă a intrat deja în circuitul civil, s-a tranzacționat pe ea.

Sfatul meu personal e că ar trebui făcută tot timpul procedura prealabilă pentru a nu ne trezi cu surprize. Mai sunt reclamanți care mai întâi fac acțiunea și apoi merg la avocat. În ipoteza asta se poate încerca acest text că beneficiarul a început să construiască sau a încheiat un contract de antrepriză. Eu am câștigat acum vreo doi ani așa la Curtea de Apel.”, a spus avocatul Podaru.

 

Comments

comentarii