Prin 𝐃𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐚 𝐧𝐫. 𝟕𝟕𝟖/ 𝟐𝟎𝟐𝟐, Secţia I civilă de la Înalta Curte a admis o acțiune în îmbogăţire fără justă cauză privind remiterea unei sume de bani prin viramanet bancar în vederea achiziţionării unui autoturism între un bărbat și o femeie aflați în relație de concubinaj de lungă durată.
Judecătorii ÎCCJ tratează în motivarea deciziei greșita aplicare a dispoziţiilor art. 1345 și art. 1348 din Codul civil de către instanța inferioară, prin reținerea unei juste cauze pentru îmbogățirea pârâtei justificate de un titlu convențional.
Prin decizia sus menţionată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia de respingere a acţiunii pe concluzia greşită, potrivit căreia îmbogăţirea şi însărăcirea corelative sunt justificate de un titlu convenţional (contract de mandat), având deci o cauză justă, ceea ce pune la dispoziţia reclamantului o acţiune în răspundere ex contractu, pentru realizarea dreptului său de creanţă.
Astfel, instanţa de recurs a constatat că „în speţă, îmbogăţirea pârâtei şi însărăcirea corelativă a reclamantului îşi au etiologia în faptul virării sumei de bani în contul bancar al pârâtei, operaţiune în legătură cu care reclamantul a afirmat, în cererea introductivă, că a avut drept scop achiziţionarea unui autoturism în contextul relaţiei de concubinaj de lungă durată”.
S-a mai reţinut prin hotărârea instanţei supreme că „temeiul juridic al dreptului reclamantului la restituirea sumei de bani, înţeles ca fundament al pretenției afirmate prin cererea introductivă, îl constituie un raport obligaţional grefat pe principiul echităţii şi circumscris unei relaţii de concubinaj de lungă durată (12 ani), în cadrul căruia reclamantul, însărăcit ca efect al pierderii patrimoniale obiectivate în remiterea sumei de bani neurmată de achiziţionarea bunului potrivit înţelegerii părţilor, urmăreşte realizarea dreptului său de creanţă prin obligarea pârâtei îmbogăţite să-i restituie valoarea cu care aceasta şi-a sporit injust patrimoniul”.
Totodată, instanţa de recurs a reţinut că „operaţiunea juridică vizată de prezenta acţiune în justiţie s-a născut în cadrul raporturilor patrimoniale complexe dintre concubinii părţi litigante” precum şi că „această uniune de facto, în cadrul căreia există o viaţă de familie, cu caracter de continuitate şi de stabilitate, intră sub protecţia juridică a art. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi a art. 26 din Constituţia României”.
Prin urmare s-a concluzionat că ”în absenţa unui contract sau a oricărui mijloc juridic sau oricărei alte acţiuni în justiţie prin care reclamantul însărăcit să-şi poată recupera pierderea suferită, devin pe deplin aplicabile regulile din materia îmbogăţirii fără justă cauză, în virtutea principiului echităţii, pentru restabilirea echilibrului patrimonial dintre concubini, rupt prin remiterea şi, subsecvent, încasarea unei sume de bani substanţiale ce depăşeşte nivelul rezonabil al contribuţiei la viaţa de familie pe care o implică relaţia de concubinaj, constatându-se că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 1345 şi art. 1348 din Codul civil, reţinând în mod nelegal existenţa unei cauze juste pentru îmbogăţirea pârâtei, obiectivată într-un contract de mandat, şi, pe cale de consecinţă, existenţa unei acţiuni în răspundere contractuală aflată la dispoziţia reclamantului însărăcit, pentru recuperarea sumei remise prin virament bancar.”