Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Decizie definitivă: RCS & RDS a solicitat plata unei taxe de despăgubire pentru un serviciu nefuncțional

Decizie definitivă: RCS & RDS a solicitat plata unei taxe de despăgubire pentru un serviciu nefuncțional

Instanța a menținut prin decizie definitivă o sancțiune aplicată de Protecția Consumatorilor companiei de cablu RCS & RDS pentru comportament incorect față de consumator, solicitând plata unei taxe de despăgubire pentru un serviciu nefuncțional.

Decizia aparține Tribunalului Sibiu, care a respins apelul RCS & RDS și a menținut sentința Judecătoriei Sibiu, prin care s-a respins plângerea contravențională a companiei de cablu. Aceasta ceruse 200 de lei ca taxă de despăgubire de la un abonat care a solicitat rezilierea contractului deoarece nu-i funcționa internetul. Povestea o puteți citi în decizia definitivă de mai jos:

DECIZIE Nr. 981/2018 – Tribunalul Sibiu

Deliberând asupra apelului de față:

Constată că prin sentința civilă 1264/2018 Judecătoria Sibiu a respins plângerea contravențională formul ată de petenta RCS & RDS în contradictoriu cu intimatul ANPC – COMISARIATUL REGIONAL pentru PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU Brașov, împotriva procesului verbal de contravenție nr. xxxxxxx/12.04.2017.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției  nr. …/12.04.2017 întocmit de agentul constatator din cadrul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Sibiu, petenta RCS & RDS a fost sancționată cu avertisment, în temeiul art. 9 din OG nr. 21/1992 raportat la art. 7 din OG nr. 2/2001.

Procesul verbal de contravenție a fost încheiat în urma cercetării reclamației nr. 455/ 01.03.2017 formulată de numitul M. Ș., privind furnizarea serviciului de internet în baza contractului semnat cu societatea petentă la data de 02.02.2017, ocazie cu care s-a constatat că la data de 02.02.2017 a fost contractat de către client serviciul de internet Fiberlink 500 pentru a fi folosită rețeaua de cabluri existentă, dar în urma discuțiilor cu angajații societății clientul a semnat actul adițional pentru internet Fiberlink 100 (05.02.2017). În data de 07.02.2017 echipa RCS & RDS SA a venit pentru instalarea serviciului, dar nu a folosit rețeaua de cabluri existentă, așa cum a fost înțelegerea inițială. După instalarea serviciului, la 15 minute, internetul nu a mai fost funcționat, clientul depunând reclamația telefonică nr. …. din data de 07.02.2017.

După această reclamație au mai urmat alte două reclamații pentru nefuncționarea serviciului nr. …/12.02.2017, respectiv nr. …., toate cele trei reclamații referindu-se la nefuncționarea serviciului și dorința de reziliere a clientului, dar răspunsul petentei a fost că va trebui să achite taxa de justă despăgubire deoarece contractul a fost semnat pe 12 luni. Taxa de despăgubire comunicată clientului era în valoare de 200 lei și, în continuare, până la data prezentei s-au emis facturi pentru acest serviciu nefuncțional.

Având în vedere această stare de fapt, a apreciat intimatul că operatorul economic a avut un comportament incorect vis-a-vis de consumator, precum și nerespectarea celor prescrise și declarate, încălcându-se astfel prevederile art. 9 din OG nr. 21/1991, actualizată cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, în sarcina petentei au fost dispuse anumite măsuri, respectiv să procedeze la stornarea facturilor emise până în prezent datorită nefuncționalității serviciului – 156 lei și încetarea contractului de furnizare a serviciilor fără pretinderea justei despăgubiri deoarece serviciul a funcționat doar 15 minute după instalare.

În prealabil, instanța de fond a analizat legalitatea procesului verbal și a constatat că toate criticile formulate de petent pe aspecte de legalitate au fost nefondate.

Asupra temeiniciei procesului verbal, instanța de fond a reținut că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, la data de 02.02.2017 numitul M.Ș. a încheiat cu RCS & RDS un contract de furnizare servicii de internet Fiberlink 500, acesta solicitând ca instalarea serviciului să se facă folosindu-se rețeaua de cabluri existentă întrucât își renovase de curând apartamentul. A doua zi după semnarea contractului, acesta află că instalarea internetului cu viteza de 500 MB se poate face numai prin fibră  optică, motiv pentru care solicită modificarea abonamentului de internet în Fiberlink 100, tocmai pentru a se putea folosi rețeaua de cablu tv existentă. În data de 07.02.2017, o echipă  a societății petente s-a prezentat la locuința clientului M.Ș pentru instalarea serviciului de internet, care a susținut că nu poate instala internetul decât prin fibra optică, a dat gaură prin pereți, a tras fibra optică, a montat routerul de internet, a făcut proba și a plecat.

La circa 15 minute internetul nu a mai funcționat, motiv pentru care clientul a sunat în centrală reclamând acest fapt, spunându-i-se că va trebui să facă o nouă programare pentru   ca o echipă să vină la fața locului pentru reparații, clientul nu a fost de acord și a solicitat rezilierea contractului pentru nefuncționarea serviciului. Au urmat alte 2 reclamații ale clientului tot pentru nefuncționarea sistemului și cu solicitarea de reziliere a contractului, iar răspunsul petentei a fost în sensul că, clientul trebuie să achite în cazul denunțării unilaterale a contractului taxa de justă  despăgu bire și facturile emise până la acest moment.

Având în vedere această situație de fapt, instanța a apreciat că societatea petentă a avut un comportament incorect în relațiile cu clientul M.Ș., prin aceea că nu a informat în mod complet și precis consumatorul în legătură cu serviciul oferit, condițiile de instalare ale acestuia, iar ulterior achiziționării serviciului, după ce consumatorul a constatat că acesta nu corespunde cerințelor declarate de către operatorul economic, că serviciul de internet nu funcționează, petenta a refuzat rezilierea contractului solicitând plata unei taxe de despăgubire pentru un serviciu nefuncțional, astfel că petenta și-a încălcat obligațiile prevăzute de art. 9 din OG nr. 21/1992, republicată în relația cu clientul respectiv.

În consecință, instanța de fond a aprecia t că în mod corect s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 50 alin. 1 lit. c din OG nr. 21/1992.

Cu privire la sancțiunea aplicată petentei constând în avertisment, instanța a constat că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de actul sancționator și corespunde cerințelor prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3, respectiv art. 7 din OG nr. 2/2001, că deja a fost aplicată de către agentul constatator sancțiunea minimă prevăzută de dispozițiile legale, astfel că nu poate fi vorba de o reindividualizare a sancțiunii respective.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta RCS & RDS solicitând admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție, motivat de aceea că deși a fost doar aplicată sancțiunea avertismentului, aceasta este inoportună raportat la faptul că ea a dus la îndeplinire măsura aplicată, adică rezilierea contractului fără despăgubiri și stornarea sumei facturate.

Alt motiv de apel ar fi acela că nu există nici un motiv legal pentru care societatea a fost sancționată, prevederile legale reținute neavând legătură cu fapta descrisă.

În plus, s-a invocat nelegalitatea procesului verbal raportat de aceea că au fost privați de dreptul de a formula obiecțiuni și astfel a fost încălcat art. 16 al. 7 din OG 2/2001.

Apelantul mai invocă și împrejurarea c ă stare de fapt reținută de instanță nu este reală, că serviciul nu a fost facturat pentru că abonatul a refuzat accesul în locație.

Examinând apelul de față prin prisma motivelor invocate, Tribunalul reține că prezentul apel este nefondat pentru următoarele considerente:

Referitor la nelegalitatea procesului verbal de contravenție pentru lipsa obiecțiunilor, prezenta instanță reține că acest motiv a fost corect analizat de instanța de fond, Tribunalul însușindu-și argumentele că atâta vreme cât procesul verbal a fost î ncheiat în lipsa contravenientului, în mod obiectiv acesta nu putea formula obiecțiuni ce să fie consemnate în procesul verbal , în să aceste obiecțiuni au fost formulate și analizate corespunzător în fața instanței, prin calea de atac a plângerii contravenționale. Prin urmare, fiind o nulitate relativă, neexistâ nd o vătămare produsă petentei, această excepție va fi respinsă ca nefondată.

În ce privește temeinicia procesului verbal , Tribunalul constată că starea de fapt a fost în mod corect reținută de instanța de fond în sensul că CJPC Sibiu în urma analizării reclamației consumatorului M. Ș. a constatat că la data de 02.02.2017 a fost contractat serviciul de internet 500 MB iar clientul a solicitat să fie folosită rețeaua de cabluri existentă, dar în urma discuțiilor cu angajații RCS RDS clientul a semnat act adițional pentru internet fiber link 100 MB pentru a putea fi folosită aceeași rețea (05.02.2017). În data de 07.02.2017 echipa RCS & RDS a venit pentru instalarea serviciului dar nu s-a folosit rețeaua de cabluri existentă, așa cum a fost înțelegerea inițială. După instalarea serviciului la 15 min, internetul nu a mai fost funcțional, consumatorul depunând reclamația telefonică nr. …. din 07.02.2017.

După această reclamație au mai urmat alte 2 reclamații pentru nefuncționarea serviciului …./12.02.2017, respectiv nr. …. toate cele 3 reclamații se refereau la nefuncționarea serviciului și dorința de reziliere a consumatorului, dar răspunsul a fost că va trebui să achite taxa justă de despăgubire deoarece contractul s-a semnat pe 12 luni. Taxa de justă despăgubire comunicată clientului este în valoare de 200 lei și în continuare până la data prezentei s-au emis facturi pentru acest serviciu nefuncțional.

Petenta apelantă a fost sancționată în baza art. 9 din OG 21/1992 ce prevede că operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive . Po trivit art. 50 alin. 1, constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: c) încălcarea dispozițiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a și a 5-a liniuță, lit. c) a 3-a și a 4-a liniuță, art. 9, art. 10 lit. a)-f), h) și i), art. 11 și art. 14, cu amendă contravențională de la 2.000 lei la 20.000 lei.

De asemenea, art. 3 din OG nr. 21/1992 republicată prevede că, principalele drepturi ale consumatorilor sunt: a) de a fi protejați împotriva riscului de a achiziționa un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viața, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile și interesele legitime; b) de a fi informați complet, corect și precis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum și de a fi educați în calitatea lor de consumatori; c) de a avea acces la piețe care le asigură o gamă variată de produse și servicii de calitate; d) de a fi despăgubiți pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor și serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevăzute de lege (…).

Față de starea de fapt reținută, Tribunalul a putut constata că petenta apelantă a avut un comportament inadecvat în relațiile cu clientul M. Ș. prin aceea că nu l-a informat în mod complet de condițiile de instalare a acestuia , iar când serviciul nu a funcționat, petenta a refuzat rezilierea contractului solicitând și plata unei despăgubiri.

Prin urmare fapta , așa cum a fost anterior reținută se circumscrie contravenției prevăzute de art. 9 din OG 21/1992 cu aplicarea art. 3 lit. b) din O.G.

In ce privește primul motiv de apel, Tribunalul reține că la aplicarea sancțiunii avertismentului agentul constatator și instanța de fond au avut în vedere faptul că în final diferendul s-a rezolvat amiabil și consumatorul nu a mai trebuit să achite taxa de despăgubire. Însă nu poate fi ignorată atitudinea petentei care a generat prin comportamentul necorespunzător , cu încălcarea prevederilor legale ce a sigură protecția consumatorilor, faptul că M.Ș.  in calitate de consumator a fost nevoit să revină cu 2 reclamații față de cea inițială și apoi să apeleze la Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor pentru ca situația lui să se rezolve favorabil.

Prin urmare, aplicarea unei sancțiuni (chiar dacă este avertisment) apare ca justificată, sens în care și acest motiv de apel va fi respins.

Pentru toate aceste considerente în fapt, sentința s-a dovedit a fi legală și temeinică, judecătorul fondului analizând în amănunt toate apărările formulate de petent, pronunțând o soluție conformă cu dispozițiile legale aplicabile, sens în care apelul de față s-a dovedit a fi nefo ndat și va fi respins în baza art. 480 Cpc.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina