Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Decizie CA Cluj: Prima instanță a redus onorariul de avocat fără a motiva în vreun fel această dispoziție

Decizie CA Cluj: Prima instanță a redus onorariul de avocat fără a motiva în vreun fel această dispoziție

Într-o Decizie a Curții de Apel Cluj, într-un litigiu de muncă, se arată că prima instanță (Tribunalul Cluj) a redus onorariul de avocat fără a motiva în vreun fel această dispoziție.

Extras din DECIZIA CIVILĂ NR . 232/ A/ 2019 – CA Cluj:

”Curtea reține că prima instanță a acordat reclamantului cheltuieli de judecată parțiale, reducând onorariul de avocat de la 2755 lei la 1000 lei, fără a motiva în vreun fel această dispoziție.

Referitor la onorariul de avocat, art. 129 din Statutul profesiei de avocat prevede că „ (1) Onorariile pot fi stabilite astfel: a) onorarii orare; b) onorarii fixe (forfetare); c) onorarii de succes; d) onorarii formate din combinarea criteriilor prevăzute la lit. a)-c). (2) Onorariul orar este stabilit pe ora de lucru, respectiv o sumă fixă de unități monetare cuvenită avocatului pentru fiecare oră de servicii profesionale pe care le prestează clientului. (3) Onorariul fix (forfetar) constă într-o sumă fixă cuvenită avocatului pentru un serviciu profesional sau pentru categorii de astfel de servicii profesionale pe care îl prestează ori, după caz, le prestează clientului. (4) Onorariul orar și fix (forfetar) se datorează avocatului indiferent de rezultatul obținut prin prestarea serviciilor profesionale”.

În consecință, onorariul de avocat se poate stabili și ca o sumă fixă pentru un anumit serviciu profesional, așa cum s-a întâmplat în cauză, astfel încât chitanța de plată a onorariul de avocat reprezintă actul justificativ pentru cheltuielile de judecată efectuate în cauză, în raport de modul de stabilire a onorariului neputându-se întocmi un decont pentru orele de muncă prestate de avocat.

În ceea ce privește cuantumul onorariului de avocat, este adevărat că potrivit art. 127 alin. (1) di n Statutul profesiei de avocat adoptat prin Hotărârea nr. 64/2011 a Consiliului UNBR, cu modificările și completările ulterioare, prevede că „ (1) Pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului său.

(2) Onorariile vor fi stabilite în raport cu dificultatea, amploarea sau durata cazului.

(3) Stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre următoarele elemente:

a) timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau a activității cerute de client;

b) natura, noutatea și dificultatea cazului;

c) importanța intereselor în cauză;

d) împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare;

e) notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului;

f) conlucrarea cu experți sau alți specialiști, impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului;

g) avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat;

h) situația financiară a clientului;

i) constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante ” .

Însă, pentru reducerea onorariului de avocat art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă prevede criterii legale specifice, care chiar dacă nu sunt substanțial diferite de cele prevăzute de art. 127 alin. (1) di n Statutul profesiei de avocat, sunt cele în raport de care se apreciază onorariul de avocat  într-o cauză dedusă judecății. De altfel, reducerea onorariului de avocat nu afectează raporturile dintre avocat și clientul său, astfel încât este firesc ca la stabilirea onorariului de avocat să se aibă în vedere și alte aspecte decât cele care impun reducerea onorariului de avocat de către instanța de judecată.

Astfel, conform art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă „instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său”.

Aplicând aceste criterii legale la prezentul dosar, în raport și de susținerile pârâtei prin apelul propriu și întâmpinarea la apelul declarat de reclamant, se reține că valoarea cauzei este relativ ridicată întrucât se contestă o decizie de revocare din funcție de conducere a reclamantului , în condițiile în care veniturile acestuia sunt reduse semnificativ . De asemenea, cauza are o importanță mare pentru reclamant deoarece, pe lângă aspectul financiar, se pune în discuție însăși raportul său de muncă . Având în vedere și activitatea desfășurată de avocat (care a redactat cererea de chemare în judecată, invocând motivat în fapt și în drept toate aspectele necesare pentru justa soluționare a cauzei, și s-a prezentat la singurul termen de judecată acordat în cauză), respectiv complexitatea cauzei, Curtea apreciază, contrar celor reținute de Tribunal , că un onorariu de 2755 lei nu este vădit disproporționat în raport de criteriile expuse anterior.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns