fbpx

De ce e neconstituțional alineatul privind Regulamentul admiterii în magistratură din Legea 303/2004

CCR a motivat Decizia prin care a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.106 lit.d) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt neconstituționale.

Extras din Decizie:

”Cu privire la dispozițiile art.106 lit.d) din Legea nr.303/2004, Curtea reține că acestea prevăd atribuția Consiliului Superior al Magistraturii de a aproba, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură. În realitate, autorul excepției este nemulțumit de faptul că Regulamentul din 5 aprilie 2012 privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.279/2012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.258 din 19 aprilie 2012, „completează în mod nepermis și neconstituțional criteriile și probele prevăzute strict în legea organică pentru admiterea în magistratură, respectiv competența profesională stabilită pe baza materiei învățate, a aptitudinilor psihice și medicale și a bunei reputații”, notarea la proba interviului neputând face parte deci din nota finală a candidatului, întrucât Legea nr.303/2004 nu prevede norme referitoare la notarea acestei probe, nici includerea notei la această probă în media finală și nici contestații referitoare la nota obținută la această probă.

Analizând aceste susțineri, Curtea reține, în primul rând, că în jurisprudența sa a stabilit, cu valoare de principiu, că reglementarea statutului judecătorilor și procurorilor trebuie să se realizeze prin lege organică. Astfel, prin Decizia nr.474 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.590 din 3 august 2016, par.28, Curtea a reținut următoarele: conţinutul normativ al art.125 alin.(2) din Constituţie se subsumează celui al art.73 alin.(3) lit.l) din Constituţie, acest din urmă text constituţional cuprinzând toată sfera de relaţii sociale privitoare la justiţie, respectiv organizare, funcţionare, statut. Mai mult, art.125 alin.(2) din Constituţie face trimitere la faptul că reglementarea aspectelor care ţin de cariera magistratului – aşadar, de statutul acestuia – se realizează prin legea organică a Consiliului Superior al Magistraturii, lege care face parte din art.73 alin.(3) lit.l) din Constituţie. De asemenea, prin Decizia nr.588 din 21 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.835 din 20 octombrie 2017, par.23, ținând cont de jurisprudența sa în materia reglementării, prin acte cu caracter inferior legii, a aspectelor esenţiale ce ţin de statutul unor categorii de personal pentru care Constituția impune adoptarea unei legi organice, Curtea a constatat că, a fortiori, în situaţia magistraţilor, al căror statut este consacrat la nivel constituţional în art.125 (Statutul judecătorilor) şi în art.132 (Statutul procurorilor), elementele esenţiale referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului juridic de muncă al acestora trebuie reglementate prin lege, iar nu printr-un act cu forţă inferioară acesteia.

 În al doilea rând, Curtea reține că, în jurisprudența sa (a se vedea, în acest sens, Decizia nr.172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.315 din 25 aprilie 2016, paragraful 19), a stabilit că statutul juridic al unei categorii de personal este reprezentat de dispoziţiile de lege referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului juridic de muncă în care se află respectiva categorie. Referitor la statutul poliţistului, Curtea a reţinut că acesta este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale şi, de aceea, aspectele esenţiale ce vizează cele trei elemente ale raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul poliţistului, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art.73 alin.(3) lit.j) din Constituţie, respectiv Legea nr.360/2002 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr.392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.667 din 11 septembrie 2014, paragraful 17, Decizia nr.637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.906 din 8 decembrie 2015, paragraful 24, sau Decizia nr.172 din 24 martie 2016, precitată, par.17). Totodată, Curtea a reținut prin Decizia nr.172 din 24 martie 2016, par.18, că aspectele privind ocuparea posturilor de conducere ţin în mod evident de cariera poliţistului şi presupun o modificare atât a atribuţiilor (a felului muncii), cât şi a salarizării, iar exercitarea raportului de serviciu al poliţistului se realizează de la naşterea acestuia, prin actul de numire, şi până la încetarea lui, în condiţiile legii. Având în vedere că, potrivit dispozițiilor constituționale, statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică şi ţinând cont de faptul că aspectele esenţiale privind ocuparea posturilor de conducere vizează o modificare a raporturilor de muncă, aceste aspecte esenţiale – cum sunt, spre exemplu, condiţiile generale de participare la examen/concurs, condiţiile de vechime necesară participării la examen/concurs, tipul probelor de examen/concurs, condiţiile în care candidaţii sunt declaraţi „admişi” şi posibilitatea de contestare – trebuie reglementate prin lege organică, urmând ca regulile specifice procedurii de ocupare a funcţiilor de conducere să fie explicate şi detaliate prin ordin al ministrului de resort. De asemenea, prin Decizia nr.306 din 8 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.516 din 22 iunie 2018, paragraful 22, Curtea a aplicat mutatis mutandis considerentele Deciziei sale nr.172 din 24 martie 2016 referitoare la ocuparea posturilor de execuție de către polițiști. În același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională și referitor la statutul militarilor, prin Decizia nr.307 din 8 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.579 din 9 iulie 2018.

. În concluzie, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, în jurisprudența sa că, în cazul tuturor categoriilor de personal al căror statut trebuie reglementat, potrivit Constituţiei, prin lege organică, aspectele esențiale referitoare la ocuparea posturilor trebuie reglementate prin lege organică, iar nu prin acte administrative cu caracter inferior legii.

 Analizând evoluția legislativă a dispozițiilor aplicabile admiterii în magistratură, Curtea reține că prevederile din Legea nr.303/2004 referitoare la concursul de admitere în magistratură au fost completate și modificate prin Legea nr.242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.868 din 15 octombrie 2018, însă, în cauza de față, în argumentarea soluției Curții, vor fi avute în vedere dispozițiile Legii nr.303/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr.242/2018, întrucât aceasta este aplicabilă litigiului în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate. De asemenea, Curtea reține că, în prezent, Regulamentul din 5 aprilie 2012 privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.279/2012, cu modificările și completările ulterioare, este abrogat prin Regulamentul din 17 septembrie 2019 privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.192/2019, însă relevante pentru cauza de față sunt prevederile Regulamentului din 2012, cu modificările și completările ulterioare, denumit în continuare Regulament.

Cu privire la modalitățile și condițiile de admitere în magistratură, Curtea reține că, potrivit Legii nr.303/2004, o persoană poate fi numită judecător sau procuror de Președintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în două situații: (i) după promovarea examenului de capacitate al judecătorilor stagiari şi al procurorilor stagiari (aceștia fiind numiţi în funcţie de către Consiliul Superior al Magistraturii, pe baza promovării examenului de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii) sau (ii) după admiterea la concursul prevăzut de art.33 alin.(1) din Legea nr.303/2004. Legea nr.303/2004 reglementează două modalităţi de admitere în magistratură, modalități care au două elemente comune: primul constă în condiţiile generale ce definesc vocaţia sau posibilitatea unei persoane de a dobândi calitatea de magistrat, iar al doilea rezidă în promovarea concursului organizat pe baza competenţei profesionale, a aptitudinilor şi a bunei reputaţii. După promovarea fie a examenului de capacitate, fie a concursului pe post, toţi magistraţii sunt numiţi în funcţie prin decret al Preşedintelui României, bucurându-se de acelaşi statut unic, reglementat de Legea nr.303/2004 (a se vedea, în acest sens Decizia nr.14 din 22 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 148 din 20 martie 2013).

Analizând ansamblul dispozițiilor de lege referitoare la modalitățile și la condițiile de admitere în magistratură, Curtea reține că art.12 din Legea nr.303/2004 [care face parte din titlul II – Cariera judecătorilor şi procurorilor, capitolul I – Admiterea în magistratură şi formarea profesională iniţială a judecătorilor şi procurorilor] prevede cu titlu general că admiterea în magistratură a judecătorilor şi a procurorilor „se face prin concurs, pe baza competenţei profesionale, a aptitudinilor şi a bunei reputaţii”. Art.15-20 din aceeași lege se referă la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii și la formarea profesională inițială a auditorilor de justiție, capitolul II (art.21-30) al titlului II vizează judecătorii stagiari și procurorii stagiari, iar regulile privind numirea judecătorilor și procurorilor sunt cuprinse în capitolul III – Numirea judecătorilor şi procurorilor (art.31-34) al titlului II al legii. Astfel, pe de-o parte, potrivit art.31 alin.(1) din lege, judecătorii şi procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

Pe de altă parte, potrivit art.33 alin.(1) din Legea nr.303/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr.242/2018, „Pot fi numiţi în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.14 alin.(2), foştii judecători şi procurori care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art.87 alin.(1), avocaţii, notarii, asistenţii judiciari, consilierii juridici, personalul de probaţiune cu studii superioare juridice, ofiţerii de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române şi Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învăţământul juridic superior acreditat, precum şi magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani.” Astfel, art.33 alin.(1) din Legea nr.303/2004, referitor la admiterea în magistratură, face trimitere la art.14 alin.(2), referitor la admiterea la Institutul Național al Magistraturii, și stabilește că poate fi numită în magistratură pe bază de concurs o persoană dintre cele prevăzute în cuprinsul alin.(1), cu o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani, care îndeplinește cumulativ următoarele condiţii: are cetăţenia română, domiciliul în România şi capacitate deplină de exerciţiu; este licenţiată în drept; nu are antecedente penale sau cazier fiscal şi se bucură de o bună reputaţie; cunoaşte limba română; este aptă, din punct de vedere medical şi psihologic, pentru exercitarea funcţiei. Potrivit art.33 alin.(2) din lege, concursul de admitere în magistratură se organizează anual sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii, pentru ocuparea posturilor vacante de la judecătorii şi parchetele de pe lângă acestea. De asemenea, potrivit art.33 alin.(21) din lege, dispoziţiile art.15 alin.(8) – potrivit cărora „verificarea îndeplinirii condiţiei bunei reputaţii şi a condiţiei de a fi apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei se realizează după afişarea rezultatelor definitive ale concursului” – se aplică în mod corespunzător și concursului pentru admiterea în magistratură. Potrivit art.33 alin.(3) din același act normativ, „În termen de cel mult 30 de zile de la data validării concursului prevăzut la alin.(1), Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror a candidaţilor admişi.” În conformitate cu art.33 alin.(11) și (12) din actul normativ analizat, Preşedintele României putea refuza o singură dată numirea judecătorilor şi procurorilor prevăzuţi la alin.(1), iar refuzul motivat se comunică de îndată Consiliului Superior al Magistraturii. În situaţia în care Consiliul Superior al Magistraturii susţinea propunerea iniţială, avea obligaţia să motiveze opţiunea şi să o comunice de îndată Preşedintelui României. Legea mai prevede, la art.33 alin.(13) și (14), că persoanele numite în condiţiile art.33 sunt obligate să urmeze, pe o perioadă de 6 luni, un curs de formare profesională în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, care va cuprinde în mod obligatoriu elemente de drept comunitar, și că aceste persoane nu pot fi delegate, detaşate, transferate şi nu pot promova la alte instanţe sau parchete timp de cel puţin 3 ani de la numirea în funcţie.

 În continuare, Curtea reține că Regulamentul cuprinde în capitolul I dispoziţii generale, capitolul II prevede regulile referitoare la organizarea concursului (art.3-13), iar capitolul III conține reguli privind desfășurarea concursului (art.14-31). Astfel, potrivit art.14 alin.(1) și (2) din Regulament, examinarea candidaților se face în două etape: prima etapă este eliminatorie și constă în susținerea următoarelor probe scrise eliminatorii: 1. un test-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice, susţinut la 8

următoarele discipline: drept civil; drept procesual civil; drept penal; drept procesual penal; 2. un test-grilă de verificare a raţionamentului logic; a doua etapă constă în susținerea unui interviu. Potrivit art.22 alin.(1) din Regulament, „Candidaţii susţin un interviu în faţa comisiei de examinare din care fac parte un psiholog, un judecător, un procuror, un cadru didactic universitar selectat, de regulă, din rândul celor ce au gradul didactic de profesor universitar şi un pedagog, desemnaţi de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii. Numărul comisiilor de interviu se stabileşte în funcţie de numărul candidaţilor declaraţi admişi după prima etapă eliminatorie […]”, iar, potrivit art.22 alin.(2), „interviul constă în: a) elaborarea în scris a unei analize cu privire la subiectul extras de către candidat şi susţinerea orală a acestuia; b) analiza orală a unei speţe cu elemente de etică specifice profesiei”. Regulamentul mai prevede că Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea interviului, elaborată de Institutul Naţional al Magistraturii, se publică pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii şi Institutului Naţional al Magistraturii, odată cu anunţul privind organizarea concursului.

În ceea ce privește posibilitățile de contestare a notelor, Curtea reține că, potrivit art.18 alin.(1) din Regulament, candidaţii pot face contestaţii la baremul de evaluare și notare pentru testul-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice, în termen de 24 de ore de la afişarea acestuia la centrele de concurs. Contestaţiile la barem se soluţionează de comisia de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva rezultatelor de la testul-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice, în cel mult 48 de ore de la expirarea termenului de contestare. Soluţia se motivează în termen de 3 zile de la expirarea termenului pentru soluţionarea contestaţiilor, iar baremul stabilit în urma soluţionării contestaţiilor se publică pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii şi Institutului Naţional al Magistraturii. Potrivit art.20 alin.(1) din Regulament, „Candidaţii pot contesta punctajul obţinut la proba prevăzută la art.15”, adică la testul-grilă de verificare a cunoștințelor juridice, iar, în conformitate cu art.21 alin.(3) din Regulament, candidaţii pot contesta punctajul obţinut la testul-grilă de verificare a raționamentului logic. În schimb, potrivit art.22 alin.(6) din Regulament, nota obţinută la interviu reprezintă media aritmetică a notelor acordate de membrii comisiei de examinare și este definitivă. Aprecierea interviului se face, în baza grilei de evaluare elaborate de comisia de examinare, cu note de la 1 la 10 [art.22 alin.(4) din Regulament].

 Aplicând jurisprudența de principiu a Curții Constituționale – potrivit căreia aspectele esenţiale referitoare la încheierea raportului juridic de muncă al magistraților trebuie reglementate prin lege organică, iar nu printr-un act normativ cu forţă inferioară acesteia – la dispozițiile de lege privind admiterea în magistratură, Curtea constată că Legea nr.303/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr.242/2018, prevede anumite aspecte esențiale ale numirii în funcția de judecător sau procuror a persoanelor prevăzute la art.33 alin.(1) din aceasta, aspecte esențiale ce vizează: susținerea unui concurs, pe baza competenţei profesionale, a aptitudinilor şi a bunei reputaţii [art.12 și art.33 alin.(1)], categoriile de persoane care pot participa la concurs și condițiile de vechime în specialitate [art.33 alin.(1)], condițiile pentru admiterea în magistratură [art.33 alin.(1) raportat la art.14 alin.(2)], criteriile pe baza cărora are loc concursul [art.12], condițiile de validare a concursului de către Consiliul Superior al Magistraturii, precum și condițiile de numire în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror a candidaţilor admişi [art.33 alin.(3)]. De asemenea, legea prevede reguli referitoare la organizarea și desfășurarea concursului, cum este cea potrivit căreia concursul se organizează anual sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii [art.33 alin.(2)], sau cea potrivit căreia verificarea îndeplinirii condiţiei bunei reputaţii şi a condiţiei de a fi apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei se realizează după afişarea rezultatelor definitive ale concursului [art.33 alin.(21) raportat la art.15 alin.(8)].

26. Curtea constată însă că Legea nr.303/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr.242/2018, nu prevede etapele sau probele de concurs, modalitatea de stabilire a rezultatelor și nici posibilitatea de contestare a notelor obținute la fiecare probă. Regulamentul stabilește procedura și modul de desfășurare a concursului, prevăzând etapele și probele acestuia, modalitatea de stabilire a rezultatelor, precum și posibilitățile de contestare a notelor.

 Astfel, analizând conținutul etapelor și probelor concursului de admitere în magistratură, Curtea observă că în Regulament sunt prevăzute atât etapa scrisă eliminatorie (care constă în susținerea unui test-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice și a unui test-grilă de verificare a raţionamentului logic), cât și etapa interviului (care constă în elaborarea în scris a unei analize cu privire la subiectul extras de către candidat şi susţinerea orală a acestuia, precum și în analiza orală a unei speţe cu elemente de etică specifice profesiei). Aceste etape și probe au ca scop verificarea competenței profesionale a candidatului și, în consecință, reprezintă aspecte esențiale pentru ocuparea posturilor de judecător sau procuror, aspecte care trebuie să fie prevăzute în Legea nr.303/2004, pentru a se respecta prevederile constituționale. De asemenea, modalitatea de stabilire a rezultatelor și posibilitatea de contestare a notelor obținute la fiecare probă – alte aspecte esențiale ale ocupării prin concurs a posturilor – sunt prevăzute numai în Regulament, iar nu și în Legea nr.303/2004.

. În concluzie, faptul că legea organică privind statutul judecătorilor și procurorilor – Legea nr.303/2004 – nu prevede aspecte esențiale privind concursul pentru admiterea în magistratură, cum sunt etapele și probele de concurs, modalitatea de stabilire a rezultatelor și posibilitatea de contestare a fiecărei probe, contravine dispozițiilor art.73 alin.(3) lit.l) din Constituție, potrivit cărora organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii și organizarea instanțelor judecătorești se reglementează prin lege organică. Astfel, aspectele esențiale ale admiterii în magistratură trebuie să fie prevăzute în Legea nr.303/2004, iar Regulamentul aprobat prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, trebuie doar să detalieze procedura privind organizarea și desfășurarea concursului pentru admiterea în magistratură.

Totodată, în ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art.1 alin.(5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii, Curtea reține că și aceasta este întemeiată. Astfel, posibilitatea Consiliului Superior al Magistraturii de a adopta, prin regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aspecte esențiale care țin de ocuparea posturilor de judecător sau procuror, determină o stare de incertitudine juridică. Or, normele privind admiterea în magistratură trebuie să respecte anumite cerinţe de stabilitate şi previzibilitate. Astfel, delegarea atribuţiei de a stabili aceste norme Consiliului Superior al Magistraturii, prin emiterea unor acte 10

cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp.

. În consecinţă, Curtea subliniază că, pentru înlăturarea viciului de neconstituţionalitate, aspectele esenţiale privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea posturilor de judecător și procuror – cum sunt regulile generale privind constituirea comisiilor de concurs, tipul etapelor și probelor de concurs, modalitatea de stabilire a rezultatelor și posibilitatea de contestare a fiecărei probe – trebuie să fie reglementate prin lege organică, urmând ca regulile specifice acestor proceduri să fie explicitate şi detaliate prin regulament al Consiliului Superior al Magistraturii.

 În final, Curtea observă că art.33 alin.(21) din Legea nr.303/2004, în forma actuală, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.242/2018, stabilește că, referitor la concursul de admitere în magistratură prevăzut de art.33 alin.(1), se aplică dispozițiile art.15 privind concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, iar art.15 alin.(6) din aceasta prevede că „Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului prevăzut la alin.(1), inclusiv comisiile de concurs şi constituirea acestora, probele de concurs şi modalitatea de stabilire şi contestare a rezultatelor se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art.106 lit.a)”. Așadar, Curtea reține că și în noua reglementare, aspecte esențiale ale admiterii în magistratură sunt lăsate la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii, nefiind prevăzute în lege. Prin urmare, subzistă viciul de neconstituționalitate constatat de Curtea Constituțională și în ceea ce privește Legea nr.303/2004, în forma actuală.

De asemenea, Curtea observă că, pentru respectarea prevederilor constituționale, legiuitorul trebuie să completeze dispozițiile Legii nr.303/2004 nu numai cu aspectele esențiale ale concursului de admitere în magistratură organizat potrivit art.33 din lege, ci și cu aspectele esențiale ce țin de ocuparea posturilor de judecător sau procuror prin celelalte modalități de admitere în magistratură. Astfel, Curtea reține că și în cazul concursului pentru admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii, al examenului de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii și al examenului de capacitate al judecătorilor stagiari şi al procurorilor stagiari, legea trebuie să prevadă aspectele esențiale, cum sunt, spre exemplu, condițiile de participare, regulile generale privind constituirea comisiilor de concurs, tipul etapelor și probelor de concurs, modalitatea de stabilire a rezultatelor și posibilitatea de contestare a fiecărei probe. Totodată, Legea nr.303/2004 trebuie să prevadă și aspectele esențiale ale ocupării posturilor de magistrat-asistent de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională.

Ca efect al prezentei decizii, în conformitate cu prevederile art.147 alin.(1) din Constituţie, „Dispoziţiile din legile […] în vigoare, […] constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.” Așadar, Curtea constată că dispoziţiile art.147 alin.(1) din Constituţie obligă legiuitorul să pună de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei în 45 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei decizii.”

Decizia completă AICI

 

Comments

comentarii

Cinci persoane au murit într-un accident produs de un microbuz românesc pe autostrada M1 din Ungaria.... Citește mai mult
Pompierii din cadrului Aeroportului Internațional „Avram Iancu” din Cluj sunt adevărați eroi, după ce în ultima săptămână au evitat un adevărat dezastru.... Citește mai mult
CFR Cluj se confruntă cu probleme financiare și încearcă să amâne plata salariilor pentru ultimele două luni.... Citește mai mult
Ministrul interimar al Muncii, Raluca Turcan, a declarat că pentru cei care lucrează în instituțiile publice, certificatul verde ar trebui să fie obligatoriu pentru a avea acces în clădire.... Citește mai mult

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

error: Alert: Conținut protejat !!